Calendare romanesti
Calendare romanesti












This Week


Titlul Descrierea Au trecut:
06.04.1911 Agarici, Horia - comandor aviator Horia-Agarici(6.04.1911, Lausanne, Elveţia – 13.07.1982, Constanţa) Comandor aviator. A crescut la Iaşi, a făcut şcoala la Piteşti şi Braşov şi, după un an de Politehnică la Timişoara, s-a înscris la Şcoala pentru Ofiţeri de Aviaţie din Bucureşti pe care a absolvit-o în 1933. A pregătit elevii flotilei de aviaţie de la Buzău şi i-a condus în operaţiunile celui de-al Doilea Război Mondial. În 1941 a apărat cerul Basarabiei contra sovieticilor. Promovat căpitan de escadră în 1942, a condus escadrele 52 şi 58. În timpul primului raid american deasupra României a pilotat avionul de producţie românească IAR-80C nr. 381. Este considerat astăzi erou, dar, pentru că a luptat contra sovieticilor (circula un cântec popular: „Agarici, Agarici, care-mpuşcă bolşevici”), a avut de suferit în perioada socialistă a României, neputând să-şi mai exercite meseria. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrata la calendarele.eu: Pagina Facebook - Istoria românilor în culori 109 de ani
06.04.1930 George, Al(exandru) - prozator, istoric literar, academician nume la naştere George Alexandru Georgescu (6.04.1930, Bucureşti) Prozator şi istoric literar. A început Filologia la Bucureşti, dar a fost silit s-o părăsească pentru „origine nesănătoasă“. A fost bibliotecar la Biblioteca Academiei. A debutat cu proză: Simple întâmplări cu sensul la urmă, 1970, şi istorie literară: Marele Alfa, 1970, despre Arghezi. A scris proză de tip eseistic şi autobiografic şi studii de istorie literară prin care îşi vădeşte preferinţa pentru modernism: Semne şi repere, 1971, Premiul Uniunii Scriitorilor; La sfârşitul lecturii, 3 vol., 1973–1980; Literatură şi senzaţie, 1980, Premiul Asociaţiei Scriitorilor, Bucureşti; Simple întâmplări în gând şi spaţii, 1982, Premiul Uniunii Scriitorilor; Petreceri cu gândul şi inducţii sentimentale, 1986; Dimineaţa devreme, 1987; Seara târziu, 1988; Într-o dimineaţă de toamnă şi Cinci sau chiar şase personaje în jurul unui autor, ambele 1989; La sfârşitul lecturii, 1993, Premiul Uniunii Scriitorilor; Oameni şi umbre, 1996; Alte reveniri, restituiri, revizuiri, Premiul Uniunii Scriitorilor, 2003; Oameni, umbre, glasuri, tăceri, 2004. Se ocupă de ediţia de Opere E. Lovinescu, Premiul Uniunii Scriitorilor, 1990. A tradus din literatura franceză. După 1989 membru fondator al Societăţii Academice Române. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 90 de ani
06.04.1941 Zamfir, Gheorghe - artist (n. 6 aprilie 1941, Găești, Județul Dâmbovița). Un artist pentru care Universul Muzicii nu are secrete, ci numai nuanţe şi străluciri mirifice. Maestrul Gheorghe Zamfir este un veritabil ambasador onorific al neamului românesc ! Ce este naiul ? “Un instrument al luminii, spectacular, strălucitor, exuberant, expansiv şi dominator.” Astfel l-a definit Fănică Luca, dascăl extraordinar care a intuit că, între numeroşii elevi pe care îi avea, unul va da dovadă de genialitate. “Priveşte în tavan, spre cer, Gheorghe, spre cer, nu sufla niciodată în jos”, îl sfătuia pe micul discipol pe care l-a binecuvântat, făcându-i semnul crucii pe frunte, destăinuindu-i convingerea că va ajunge un mare naist. Şi nu s-a înşelat. Gheorghe Zamfir a reinventat sunetul naiului. La fiecare spectacol, ridică în picioare publicul, în orice colţ al lumii. Prin măiestria lui Gheorghe Zamfir, naiul a devenit un instrument sacru, un instrument transcendental, o continuă rugă către Dumnezeu. Nemulţumit de sunetul naiului pe care îl avea, în 1961, după ce a fost admis la Conservatorul “Ciprian Porumbescu”, Gheorghe Zamfir s-a hotărât să-şi confecţioneze propriul instrument. Şapte ani mai târziu, avea să pună bazele unei adevărate familii a naiului modern, pe care a structurat-o până în 1982, abordând astfel toate stilurile muzicale. Publicul se lasă de atunci purtat de vraja sunetului său miraculos. În anii 70, ziarele titrau: “Naiul este, poate, briza sau zefirul trecând prin trestii, adică o voce a Naturii. Zeul Pan a venit după şi, după el, Gheorghe Zamfir. (La Croix du Midi, Franţa, 1971); “Gheorghe Zamfir este un virtuoz deplin, care a reuşit să obţină un pianissimo absolut şi atât de subtil, că ar trebui să ai două perechi de urechi pentru a-l capta... Un adevărat foc de artificii făcut din arpegii, din game şi din triluri fulgurante, încât te întrebi dacă artistul n-a ascuns o privighetoare în naiul său... Nu exista nici o privighetoare pe platou ci, pur şi simplu, un maestru ştiind să o imite până la a se confunda cu ea” (Journal de Sierre et du Valais Central, Elveţia, 1972); “Rar va fi văzut un asemenea auditoriu ! Reacţiile publicului frizau uneori cu delirul... Zamfir se exprimă în sunete ascuţite şi stridente sau, din contră, naiul său magic modulează sunete de o linişte abia auzibilă. Publicul pare vrăjit de muzica sa. Zamfir posedă o putere magică...” (Tribune Jurassienne, Elveţia, 1972). Întregul repertoriu abordat fascina. “Doina de jale” şi “Doina Oltului” stârneau emoţii uluitoare. Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.wowbiz.ro/senzational-dezvaluirile-marelui-naist-gheorghe-zamfir-tatal-meu-a-fost-cel-care-a-dezvirginat-o-pe-elena-ceausescu-16091141 79 de ani
06.04.1944 Gheorghiu, Florin - șahist (6.04.1944, Ploieşti) Şahist. La 15 ani s-a calificat în finala naţională a seniorilor. A absolvit Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, unde este cadru didactic. Prima victorie internaţională a fost în 1959, la Universitatea din Leningrad. A câştigat titlul olimpic în 1966, la Havana, în faţa lui Boby Fischer. Mare Maestru al Sportului. Preşedinte al Federaţiei Naţionale de Şah. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.stere.ro/gheorghiu-florin-album-foto/3/ 76 de ani
07.04.1877 Gănescu, Grigorie - publicist (1830 sau 1833, Craiova – 7.04.1877, Montmorency, Franţa) Publicist. A fost unionist, dar contra politicii lui Napoleon al III-lea (deşi acesta a avut un rol important în Unirea Principatelor). Expulzat din Franţa, se stabileşte la Frankfurt, unde scoate ziarul L’Europe cu J.Al. Florescu. După războiul din 1870–1871 revine în Franţa şi capătă cetăţenia. A înfiinţat, la Tours, ziarul La Liberté. Lucrări: Diplomatie et nationalité, 1856; La Valachie depuis 1830 jusqu’à ce jour. Son avenir, 1855. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 143 de ani
07.04.1931 Pellea, Amza - actor de teatru şi film Amza-Pellea(7.04.1931, Băileşti – 12.12.1983, Bucureşti) Actor de teatru şi film. A absolvit cursurile Colegiului Naţional Carol I din Craiova. A fost un reprezentant al promoţiei de aur a teatrului românesc. A jucat la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti. A fost profesor la IATC. A fost interpretul lui Nea Mărin, binecunoscutul personaj de sorginte populară creat de Sergiu Nicolaescu (filmul Nea Mărin miliardar) şi care i-a relevat atât de bine disponibilităţile pentru comedie. A interpretat: personaje istorice (Vlădica Hariton din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), personaje contemporane (Ailinicii din Secunda 58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T. Mazilu) şi personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor de Calderon, Horaţiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov). A câştigat în 1977 premiul de interpretare masculină pentru cel mai bun actor la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova, pentru rolul său Manolache Preda din filmul Osânda, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică şi Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după Velerim şi Veler Doamne de Victor Ion Popa. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 89 de ani
07.04.1936 Costin, Nicolae - primar al Chişinăului Nicolae-Costin(7.04.1936, Pecişte, Basarabia – 16.02.1995, Chişinău) Primar al Chişinăului. A absolvit Şcoala Pedagogică la Orhei şi Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Chişinău. Specializare la Universitatea Lomonosov din Moscova. A predat cursuri de sociologia satului la Universitatea de Stat din Chişinău. A fost deputat în primul parlament democratic al Moldovei (1990–1994), perioadă în care a fost şi primarul capitalei (când s-a făcut redenumirea străzilor oraşului cu nume româneşti. S-au redeschis bisericile româneşti, inclusiv catedrala din centrul oraşului şi s-au deschis o serie de biblioteci). Preşedinte al Societăţii Politologilor din Moldova. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 84 de ani
07.04.1945 Daneliuc, Mircea - cineast, prozator şi dramaturg (7.04.1945, Hotin, azi în Ucraina) Cineast, prozator şi dramaturg. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi (1966) şi Facultatea de Regie şi Film a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti (1972). Între 1990 şi 1995 a fost director al Alpha Films International din Bucureşti, iar între 1997–1998 a fost director general al Rofilm S.A. din Bucureşti. Este deţinătorul premiului ASPRO pentru debut literar (1997). Este preşedinte al Societăţii Creatorilor de Film, membru al Uniunii Cineaştilor şi preşedinte al Fundaţiei Mircea Daneliuc pentru Filmul Naţional. Activitate: Pisica ruptă – 1997; Marilene – 1999; Apa din cisme – 2000; Strigoi fără ţară – 2001; Petru şi Pavel – 2003. A regizat piesele: Wharf – 1970; Scurtcircuit – 1970; Insolaţie (Dus-Întors) – 1972; Cursa – 1975; Ediţie specială – 1977; Scenarii de film și regie: Emigranţii de Mrozek (1977); Regele desculţ de Paul Anghel (1978); Probă de microfon – 1979; Vânătoarea de vulpi – 1980; Croaziera – 1981; Glissando – 1984, Marele premiu ACIN; Iacob – 1988; A 11-a Poruncă – 1990; Tusea şi junghiul – 1991; Patul conjugal – 1992; Senatorul melcilor – 1994, Premiul special al juriului UCIN; Această lehamite – 1994; O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale – 1998; Ambasadori, căutăm Patrie – 2003; Sistemul nervos – 2005; Legiunea Străină – 2006. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.youtube.com/watch?v=iPt0LGhBGco 75 de ani
07.04.1948 Andronescu, Ecaterina - chimist, om politic, academician (7.04.1948, Malovăţ, jud. Mehedinţi) Chimistă. A absolvit Facultatea de Chimie industrială la Institutul Politehnic din Bucureşti. Specializare la Lyon, Londra, Sevilla. Profesor şi decan la Facultatea de Chimie Industrială, rector al Universităţii Politehnice din Bucureşti. Membru al PSD, membru al Consiliului Naţional al PSD, ministru al Educaţiei (2000–2003, 2008–2009). Membru fondator al Societăţii Române a Ceramiştilor, membru al Societăţii de Inginerie Chimică, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă. Distinsă cu Ordinul Steaua României în rang de Cavaler (2002). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://www.ziare.com/ecaterina-andronescu/ 72 de ani
07.04.1951 Bantoş, Ana - critic, istoric literar (7.04.1951, Chirianca, Republica Moldova) Critic şi istoric literar. Soţie a lui Alexandru B. Licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău (1973). Doctor în filologie la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi (1998), discipol al acad. Constantin Ciopraga. Din 1973 laborant, cercetător ştiinţific, cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Limbă şi Literatură (azi Institutul de Filologie) al AŞM. Director adjunct (2006–2007), director (2007–2009) al institutului. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1986) şi din România (2000). Redactor-şef adjunct al revistei Limba Română (Chişinău). Titular al Catedrei de literatură universală a Universităţii de Stat din Chişinău (din 2001). Investighează literatura română dintre Prut şi Nistru în raport cu fenomenul european, cu literatura clasică şi contemporană europeană. A colaborat la enciclopedia Literatura şi Arta Moldovei, 2 vol. (1985–1986). A participat la colocvii internaţionale: (la Universitatea din Aix-en-Provence, 2002; Academia Română, filiala Iaşi, 2002). Lucrări: Creaţie şi atitudine (1985), Dinamica sacrului în poezia basarabeană contemporană (Bucureşti, 2000), Recuperarea autenticului (2006); Deschiderea spre universalism (2010). Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2001, 2007). Diploma de Onoare a Prezidiului Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2001). Premiul de Excelenţă al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2011). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://limbaromana.md/?go=carte&n=45 69 de ani
07.04.1954 Aldea-Teodorovici, Ion - compozitor, interpret de muzică folk, ușoară Ion-Aldea-Teodorovici(7.04.1954, Leova, Republica Moldova – 30.10.1992, Coşereni, România) Compozitor şi interpret. A studiat la şcolile de muzică din Chişinău şi Tiraspol, apoi a studiat compoziţia şi pedagogia la Conservatorul G. Musicescu din Chişinău. Regizor artistic la Teatrul Mihai Eminescu din Chişinău. S-a lansat împreună cu soţia sa, interpretând duete pe versuri de Gr. Vieru. A scris peste 300 de cântece, repertoriu susţinut în Republica Moldova şi România. A murit într-un tragic accident, împreună cu soţia. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 66 de ani
08.04.1832 Davila, Carol - medic, profesor Carol-Davila(n. 08.04.1828, Avilla, Italia - d. 24.08.1884, Bucureşti) Tatăl celebrului dramaturg Alexandru Davila. Nu se cunosc date precise asupra primilor ani din viaţă. O aventură trecătoare face ca Marie d`Agoult, soţia colonelului francez Jean d`Agoult, să rămână însărcinată, fără a se şti prea clar cu cine. Se pare că cel în cauză este compozitorul Franz Liszt, care se afla în turneu prin Paris. Copilul din flori a fost născut în satul Avilla, de lângă Palermo, Italia, unde, după naştere, a fost încredinţat unei familii care l-a botezat cu prenumele de Carol. Studiile elementare le face în satul natal, iar pe cele liceale în Franţa. Studiile medicale le face în cadrul Facultăţii de Medicină din Angers şi imediat după ce a absolvit aceste studii, în 1849, la 21 de ani, citeşte absolut întâmplător un anunţ în care Domnitorul român Barbu Ştirbei solicita angajarea prin contract a unui medic care să organizeze şi să conducă Serviciul Sanitar al Armatei din Ţara Românească. Davila semnează acest contract şi porneşte spre Ţara Românească în 1852. Numit medic al oştirii, începe prin a reorganiza în 1854 Spitalul Oştirii, care funcţiona în fosta mănăstire Mihai Vodă din Bucureşti. În 4 decembrie 1855 înfiinţează Şcoala de mică chirurgie, iar în cadrul acestei şcoli organizează un muzeu de anatomie şi o bibliotecă medicală, şcoală care în 1857 devine Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie, care, peste zece ani mai târziu, avea să devină Facultatea de Medicină, Chirurgie şi Farmacie. La 4 iunie 1864 lui Davila i se acordă cetăţenia română. A jucat un rol important în războiul nostru de independenţă, când a condus serviciul sanitar al armatei, aflându-se pe linia de foc, alături de brancardierii lui. La Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cea dintâi asemenea facultate de pe meleagurile noastre, Davila este director şi totodată profesor de clinică medicală. Pe tărâm ştiinţific, Davila participă la înfiinţarea Societăţii Medicale, eveniment care a avut loc în anul 1857 şi care coincide cu înfiinţarea Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie, actuala Facultate de Medicină din Bucureşti care îi poartă numele. Tot lui i se datorează înfiinţarea în anul 1865, a Societăţii Ştiinţelor Naturale, iar în 1876 a Societăţii de Cruce Roşie din Ţara Românească. În 1855 a deschis un curs de chimie experimentală la Liceul Sf. Sava, curs gratuit care a durat doi ani. 188 de ani
08.04.1898 Claudian, Al - filosof, poet (n. 08.04.1898, Cernavodă, jud. Constanţa – d. 16.10.1962, Bucureşti) Filosof şi poet. A absolvit Filosofia la Universitatea din Bucureşti şi s-a specializat la Sorbona. Social democrat ca opţiune ideologică. Adept al sociologiei în linia lui Dimitrie Gusti. Membru fondator al Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti după al Doilea Război Mondial, alături de Mihai Ralea, Petre Andrei, Ştefan Bârsănescu ş.a. A predat Sisteme sociologice. Lucrări: Cercetări filosofice şi sociologice, 1935; Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte, 1936; Cunoaştere şi suflet, 1940; Antisemitismul şi cauzele lui sociale. Schiţă sociologică, 2000, postum. A publicat versuri în presă cu pseudonimul Anton Costin. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://en.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Claudian 122 de ani
08.04.1911 Cioran, Emil - o altă prezentare - eseist, filosof, scriitor Emil-Cioranprenume la naştere Mihai Emil (n 08.04.1911, Răşinari, Sibiu – d. 20.06.1995, Paris) Eseist şi filosof. A absolvit Filosofia la Bucureşti (1931), a avut doi ani o bursă de studii la Berlin, unde a studiat filosofia (1934–1936) şi a fost apoi profesor de filosofie la Liceul Andrei Şaguna din Braşov. În 1937 a plecat cu o bursă a Institutului Francez la Paris, unde s-a şi stabilit din 1940. A fost prieten cu Eugen Ionescu, Constantin Noica, Mircea Eliade. Ca scriitor de limbă franceză a fost considerat unul dintre cei mai buni stilişti. A debutat cu eseul Pe culmile disperării, 1934, Premiul Scriitorilor Tineri al Fundaţiilor Regale, şi a continuat să scrie eseuri de tip existenţialist: Cartea amăgirilor, 1936; Schimbarea la faţă a României, 1936; Lacrimi şi sfinţi, 1937; Precis de décomposition (Rezumat despre descompunere), 1949; Syllogismes de l’amertume (Silogisme despre amărăciune), 1952; La tentation d‘exister (Tentaţia de a exista), 1956; Histoire de l’Utopie (Istoria Utopiei), 1960; La chute dans le Temps (Căderea în Timp), 1964; Le mauvais démiurge (Demiurgul cel rău), 1969; De l’inconvénient d’être né (Despre inconvenientul de a te fi născut, 1973); L’Avenir du passé ∙ Utopie et Littérature (Viitorul trecutului ∙ Utopie şi literatură), 1973; Exercices d’admiration (Exerciţii de admiraţie), 1986; Aveux et anathèmes (Mărturii şi anateme), 1986; Eseuri, 1988, Bucureşti; Chance de l’échec (Şansa eşecului), 1988; Cahiers 1957; Constantin Noica 1972, 1988; Revelaţiile durerii, 1990; Amurgul gândurilor, 1991, Bucureşti; L’ami lointain: Paris-Bucarest, 1991; Le crepuscule des pensées (Crepusculul gândurilor), 1993; Îndreptar pătimaş, 1997, Bucureşti. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 109 de ani
08.04.1911 Cioran, Emil - eseist Emil-Cioran(n. 8 aprilie 1911, Rășinari - d. 20 iunie 1995, Paris) Fiul preotului Emilian Cioran din Răşinari, face studiile primare în satul natal, pe cele liceale la Sibiu, la Liceul Gheorghe Lazăr, apoi urmează cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere din Bucureşti, încheiate cu o teză despre H. Bergeson. După o bursă de studii în Germania (1933-1935), a fost, vreme de un an, profesor de filosofie la un liceu din Braşov. Din 1937, când obţine o bursă a statului francez pentru doctorat, se stabileşte la Paris. A colaborat la: Gândirea, Vremea, Floarea de foc, Calendarul, Revista de filosofie, Convorbiri literare. Din anul 1947 începe să scrie în limba franceză. În ţară a publicat cinci cărţi, iar în Franţa mai bine de zece, toate la Editura Gallimard. A debutat editorial în anul 1934 cu volumul Pe culmile disperării, premiat de Comitetul pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Acelaşi premiu l-au obţinut, în ani diferiţi, Eugen Ionescu şi Constantin Noica. În anul 1950, în Franţa, obţine premiul Rivarol pentru Manual de descompunere. Deşi a publicat mai mult în Franţa, scrierile lui Cioran au fost traduse şi publicate, după 1989, la Editura Humanitas: Cartea amăgirilor; Schimbarea la faţă a României; Lacrimi şi sfinţi; Amurgul gândurilor; Îndreptar pătimaş; Tratat de descompunere; Istorie şi utopie; Cădere în timp; Exerciţii de admiraţie, etc.
109 de ani
08.04.1916 Bodea, Cornelia - istoric, academician (n. 8 aprilie 1916, Dud, comitatul Arad, Austro-Ungaria – d. 28 aprilie 2010, București) Istoric. A absolvit Literele şi Filosofia la Bucureşti, specialitatea istorie universală, şi Şcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie. Cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga din Bucureşti (din 1949). Profesor invitat în Ohio, Boston. Lucrări: Documente privind Unirea Principatelor (1963), Bibliografia istorică a României sec. XIX, 2 vol. (1972, 1974), Lupta pentru unitatea naţională 1834–1848 (1967). Premiul Academiei Române. Membru al Academiei Române (1992). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://www.aradon.ro/cornelia-bodea-5-ani-de-la-trecerea-in-nefiinta/1529041 104 de ani
08.04.1933 Constantiniu, Florin - istoric, academician Florin Constantiniu(n. 8 aprilie 1933, București – d. 13 aprilie 2012, București) Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie Nicolae Iorga. A făcut cercetări în Franţa şi SUA. A fost distins cu Premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române în 1972. Lucrări: Un proiect românesc de coaliţie antiotomană din ultimul sfert al sec. XVI, 1963; Iobăgia în istoriografia română, 1983; Dictatul de la Moscova (26-28 iunie 1940) şi relaţiile sovieto-germane, 1993; Diplomaţii români şi devierea de dreapta: O istorie sinceră a poporului român, 1997; 1941. Hitler, Stalin şi România, 2002; PCR, Pătrăşcanu şi Transilvania (1945–1946), 2001; Schisma roşie – România şi declanşarea conflictului sovieto-iugoslav (1948–1950). Membru titular al Academiei Române (2006). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 87 de ani
09.04.1654 Basarab, Matei - voievod, domnitor Matei-Basarab(n. 1588, Brâncoveni, Olt – d. 09.04.1654, Bucureşti) Domn al Ţării Româneşti (1632–1654). Era Craiovescu după bunicul său, Vâlsan, din Caracal. Tatăl său, Dancu, a căzut în luptă la Şelimbăr, ca vornic în oastea lui Mihai Viteazul. A avut bune relaţii cu Transilvania (Ráckóczy II), cu Republica Veneţia, cu Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germanică şi cu Imperiul Otoman, dar nu şi cu Vasile Lupu al Moldovei, care voia să pună un domn prieten în locul lui. A iniţiat un fel de „triplă alianţă“ antiotomană, numită Liga Antiotomană (Polonia, Rusia, Ţara Românească), a organizat o armată regulată, a înlocuit limba slavonă cu limba română în serviciul religios. A plătit taxele pentru absolut toate mănăstirile de la Athos. Varlaam, mitropolitul Moldovei, a fost singurul care a încercat împăcarea dintre cei doi domni români, astfel că Vasile Lupu a făcut o biserică la Târgovişte, iar domnul muntean, una la Soveja. Dar n-a durat mult şi, în final, Vasile Lupu şi-a pierdut tronul din cauza tentativelor repetate de a achiziţiona voievodatul vecin. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 366 de ani
09.04.1929 Gherasim, Leonida - medic, academician (9.04.1929, Teiuşi, jud. Olt) Medic, specialist în cardiologie. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti. A fost medic pe şantierul hidrocentralei de la Bicaz, unde lucrează până în 1956. În acest an revine prin concurs la Bucureşti ca medic secundar la Clinica de Medicină Internă de la Spitalul Colţea, sub conducerea profesorului Bazil Theodorescu. Profesor titular de catedră şi director al Clinicii de Medicină Internă cu profil de cardiologie la Spitalul Municipal din Bucureşti. În anii 1980 a fost rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti. Membru al CC al PCR. Este autorul a numeroase lucrări ştiinţifice şi autor de tratate în domeniul medicinei interne: Medicina internă, 4 vol., 1999–2002; Medicina internă – bolile aparatului respirator. Bolile reumatice, 2003; Medicina internă. Bolile cardiovasculare şi metabolice, 2004; Actualităţi în cardiologie, 2005. Membru de onoare al Academiei Române (2001). Ordinul pentru Merit în grad de Comandor, 2004. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.youtube.com/watch?v=ovwr3NiyJS8 91 de ani
09.04.1950 Cassian Maria Spiridon - inginer, poet (9.04.1950, Iaşi) Inginer şi poet. A absolvit Politehnica din Bucureşti şi a fost inginer la CUG, Iaşi, având 15 brevete de invenţii în specialitatea mecanică. Fondator al noii serii a ziarului Timpul, Iaşi (1991), fondator şi şef al revistei Poezia, Iaşi (din 1995). A debutat cu volumul Pornind de la zero, 1985, premiul Editurii Junimea, Iaşi. Alte volume de versuri: Piatră de încercare, 1995; De dragoste şi moarte, 1996; Intrarea în apocalipsă, 1997; Arta nostalgiei. Poeme cuantice, 1997; Întotdeauna ploaia spală eşafodul, 1997; Clipa zboară cu-n zâmbet ironic, 1999; O săgeată îmbrăcată în roşu, 2008. A scris şi eseuri: Începutul revoluţiei române, 1994; Atitudini literare, 1999; Vieţi controlate, 2008. Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.facebook.com/watch/?v=896630170548127 70 de ani
10.04.1839 Hohenzollern-Sigmaringen von - Carol I - rege al României (n. 10.04.1839, Sigmaringen – d. 27.09/10.10.1914, Sinaia) Domnitor, apoi rege al României, care a condus România după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. A fost căsătorit cu Elisabeta de Wied (Carmen Sylva), au avut o fetiţă care a murit de mică, iar continuitatea la tron a fost asigurată de Ferdinand, nepotul lui Carol I. După finalizarea studiilor elementare s-a înscris la şcoala de cadeţi din Münster. În 1857 termina cursurile Şcolii de Artilerie din Berlin. Familia sa, dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen, era înrudită cu familia lui Napoleon al III-lea şi avea relaţii excelente cu acesta. România era în acea perioadă sub influenţa puternică a culturii franceze, iar recomandarea de către Napoleon a prinţului Carol a valorat mult în ochii politicienilor români, la fel ca şi rudenia de sânge cu familia prusacă domnitoare. Ion Brătianu a fost politicianul român trimis să negocieze cu Carol şi familia acestuia posibilitatea ca prinţul Carol să vină pe tronul României. Până în 1866 (când a acceptat coroana României, deoarece Unirea Principatelor sub Cuza fusese condiţionată de otomani şi acceptată de Puterile garante doar pentru perioada vieţii acestuia) a fost ofiţer german. A participat la al doilea război din Schleswig, mai ales la asaltul citadelelor Fredericia şi Dybbøl, experienţă care îi va fi de folos mai târziu în războiul ruso-turc. În cei 48 de ani ai domniei sale, Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar regele a ordonat ridicarea primului pod peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării. Proclamat domnitor al Principatelor Române în ziua de 10 mai 1866, rămâne cu acest titlu până după Războiul de Independenţă, în 26 martie 1881, când este proclamat rege. Imediat după sosirea în ţară, Parlamentul României a adoptat la 29 iunie 1866 prima constituţie a ţării. Ideea de bază a tuturor constituţiilor regale din România era aceea că regele conduce fără a guverna. În timpul domniei sale ţara a obţinut independenţa deplină faţă de Imperiul Otoman, după un război efectiv, intens, modern şi foarte eficace (cunoscut în istorie ca Războiul de Independenţă, dar şi ca războiul ruso-turc, 1877–1878), unde contribuţia României a fost decisivă. Tot în timpul domniei lui Carol I, în 1913, în urma celui de-al doilea război balcanic, terminat prin Tratatul de la Bucureşti, din 1913, România obţine partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul, de la Bulgaria. Viaţa politică internă, încă dominată de familiile de mari proprietari de pământ, organizată în jurul partidelor rivale, Liberal şi Conservator, a fost lovită de două răscoale ale ţăranilor, în sudul Ţării Româneşti, în aprilie 1888, şi în partea nordică a Moldovei, în februarie 1907, care a cuprins repede şi sudul, până în martie. Răscoalele au fost reprimate sângeros. La începutul Primului Război Mondial regele dorea să intre în război de partea puterilor centrale, în timp ce opinia publică era de partea Antantei. Din 1867 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 181 de ani
10.04.1914 Banuş, Maria - poet Maria-Banus(n. 10.04.1914, Bucureşti – d. 14.07.1999, Bucureşti) Poetă. Evreică după etnie. A absolvit Facultatea de Drept din Bucureşti. A debutat cu o lirică a adolescenţei plină de senzualitate şi candoare. Poezia matură transcrie elanul civic, orientarea spre viaţa socială: Ţara fetelor, 1937 – debut; Fiilor mei, 1949, Premiul Academiei; Bucurie, 1949, Premiul de Stat; Ţie-ţi vorbesc, Americă !, 1955; Tocmai ieşeam în arenă, 1976; Portretul de la Fayum, 1970; Oricine şi ceva, 1972; Orologii cu guri (1984); Fiesta (1990). A tradus din Rilke, Puşkin, Goethe, Shakespeare, Pablo Neruda, Nazim Hikmet, André Frenaud, August Strindberg ş.a.: Din poezia de dragoste a lumii, 2 vol., 1974. A mai publicat memorii: Sub camuflaj, 1978; publicistică: Din cronica acestor 5 ani, 1955; teatru: Îndrăgostiţii, 1954; Magie întârziată, 1970; Himera, 1980; Noiembrie, inocentul, 1981; Horloge à Jaquemart, 1987. A obţinut Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1986) pentru întreaga activitate. Laureată a Premiului Herder (1989). S-a stabilit în Franţa după 1989. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 106 de ani
10.04.1928 Gherman, Diomid - medic, academician (10.04.1928, Bocşa, Basarabia – 19.04.2014, Chișinău, Moldova) Medic. A absolvit Institutul de Medicină din Chişinău şi este profesor al aceluiaşi institut. Specialist în neurologie. Contribuţii în domeniul patologiei vasculare a măduvei spinării. Lucrări: Tulburările ischemice ale circulaţiei spino-medulare, 1972; Spondilopatia hormonală, 1976, în colaborare; Ischemii compresive radiculo-medulare, 1981; Neuropatii de tunel, 1989, în colaborare; Tulburările vaso-medulare vertebrogene, 2006. Om Emerit (1984); Omul Anului 1997 (Institutul de Biografii, SUA), laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1998), distins cu Medalia pentru Vitejie în Muncă, Meritul Civic, Dimitrie Cantemir, Nicolae Testemiţanu, medalia jubiliară 60 de ani ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2006), Ordinul Gloria Muncii, Diploma de onoare a Guvernului Republicii Moldova. Preşedinte al Societăţii Neurologilor din Republica Moldova, membru de onoare al Societăţii Române de Neurologie (1991), membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1993). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://octavianmosin.info/academicianul-diomid-gherman-fiul-dascalului-din-bocsa/ 92 de ani
11.04.1830 Bacaloglu, Emanoil - fizician, chimist, matematician Emanoil-Bacaloglu(11.04.1830, Bucureşti – 30.08.1891, Bucureşti) Fizician, chimist şi matematician. Grec ca etnie. A studiat la Leipzig şi Paris. Profesor la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti. A scris primele lucrări ştiinţifice în limba română în domeniile de care s-a ocupat şi a creat baza terminologică în limba română pentru ele. A participat la Revoluţia de la 1848 în Ţara Românească. Lucrări: Neue Bestimmungsweise, 1861; Elemente de algebră, 1866; Elemente de fizică, 2 vol., 1870–1871; Apărătorul de trăsnet, 1887. Membru al Academiei Române, 1879. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 190 de ani
11.04.1858 Delavrancea, B(arbu) Şt(efănescu) - o altă prezentare - scriitor, avocat, academician Barbu-Stefanescu-Delavranceanume la naştere Barbu Tudorică Albuca elev Barbu G. Ştefănescu (n. 11.04.1858, Bucureşti – d. 29.04.1918, Iaşi) Scriitor, orator şi avocat. Este tată al pianistei şi scriitoarei Cella D., precum şi al arhitectei Henrieta (Riri) D., una dintre primele femei-arhitect din România. Îşi va semna operele cu varianta definitivă B(arbu) Şt. Delavrancea (ortografiată la început „de la Vrancea“, după acel ţinut de unde se trăgea bunicul dinspre tată, Gheorghe Tudorică Albu de la Sohatu). Bursier la liceul Sf. Sava, învaţă cu cei mai de seamă profesori ai capitalei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile Ştefănescu). A studiat la Facultatea de Drept (1877–1882). După un scurt popas la Paris (1882–1884), pentru a-şi desăvârşi studiile juridice, publică în 1885 volumul de nuvele Sultănica. Colaborează la România Liberă, numărându-se printre redactorii ei apropiaţi, alături de Al. Vlahuţă şi Duiliu Zamfirescu. Publică, pe rând: Şuier, Fanta-Cella, Iancu Moroi, Răzmiriţa, Palatul de cleştar şi Odinioară, care anunţau cu pregnanţă un nume nou în literatura română, culminând cu: Trubadurul (1886) şi cu Hagi-Tudose (1887). Îl cunoaşte pe I.L. Caragiale, căruia îi consacră un admirabil portret şi îl va apăra, ca avocat, în procesul legat de paternitatea dramei Năpasta. Face cunoştinţă cu V. Alecsandri ca trimis al României Libere la banchetul Junimii la Iaşi şi cu Titu Maiorescu. Din 1885 va publica la ziarul Drepturile omului, iar mai târziu la Literatură şi ştiinţă, revistă condusă de C. Dobrogeanu-Gherea. Scriitorul ia parte, de asemenea, la înfiinţarea ziarului Epoca, al cărui prim-redactor va fi de la 16 noiembrie 1885 până la 23 ianuarie 1886, printre colaboratori aflându-se Al. Vlahuţă şi Anghel Demetriescu. Va publica aici, printre altele, două articole semnificative: „Cum suntem guvernaţi“ şi „Fiii poporului şi sărăcia poporului“, fiind prezentată, pe un ton patetic, starea de înapoiere şi de mizerie a celor sărmani. Prin dezbaterea acestor probleme rurale, sunt dezvăluite primele note ale pamfletarului şi ale politicianului de mai târziu. Continuându-şi colaborarea la Lupta, ziar condus de Gheorghe Panu, gazetarul probează o bună conduită critică. În 1888 se angajează redactor şi colaborator la ziarele Democraţia şi Voinţa naţională, unde se va remarca prin numeroase articole. Face critică muzicală şi dramatică (Epoca, 1886), polemizează cu Maiorescu într-o serie de articole ce vor demonstra multiple însuşiri intelectuale („O familie de poeţi“). E prezent în aproape toate domeniile artei şi ale vieţii publice, încercându-şi talentul în numeroase direcţii. În 1887 tipăreşte revista Lupta literară, în paginile căreia apare prima variantă a nuvelei Hagi-Tudose. Printre colaboratori îi descoperim pe Al. Vlahuţă, C. Mille, P. Ispirescu şi Arthur Gorovei. Atras de copleşitoarea personalitate a lui B.P. Hasdeu, devine redactor la Revista nouă, condusă de acesta. Ajunge în ultimul an al secolului al XIX-lea (1899) primar al Bucureştilor. Membru al Academiei Române (1913) şi vicepreşedinte al Academiei Române (1915–1918). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 162 de ani
11.04.1858 Ştefănescu Delavrancea, Barbu - scriitor Barbu-Stefanescu-Delavrancea(n. 11.04.1858, Bucureşti - d. 29.04.1918, Iaşi) Dramaturg şi prozator. Fiu al unui căruţaş, bunicii săi fiind originari din Vrancea. Studiile le face în Capitală, apoi la Paris. A fost un mare avocat şi "cel mai strălucit orator al României contemporane", după opinia lui T. Maiorescu. Om politic şi ministru în câteva guverne, a oscilat între Partidul Liberal şi Conservator, dar s-a dovedit statornic în sentimentele sale patriotice. A desfăşurat o bogată activitate publicistică în ziarele: România Liberă, Epoca, Literatură şi Ştiinţă, Revista nouă şi a editat o revistă cu apariţie efemeră, Lupta literară (1887). Pe Caragiale l-a apărat magistral într-un proces răsunător, de acuzaţie de plagiat. A fost prieten cu pictorul N. Grigorescu. În 1912 a fost ales membru al Academiei Române. A debutat în 1855 cu volumul de nuvele Sultănica, urmat de alte volume de nuvele: Trubadurul, Paraziţii, Hagi-Tudose ş.a. La maturitate, s-a impus ca dramaturg scriind Trilogia istorică: Apus de soare (1909), Viforul (1910) şi Luceafărul (1910), în care evocă scene din istoria Moldovei secolului al XVI-lea. Piesa Apus de soare e "o capodoperă a dramaturgiei poetice şi oratorice", spunea G. Călinescu. Printre contemporani, Delavrancea era cunoscut şi prin marele său talent oratoric: Patria şi patriotismul (1915). A fost un mare iubitor al poeziei şi limbii populare. Folclorul a constituit sursa de inspiraţie în basmele: Neghiniţă, Norocul dracului, Stăpânea odată, precum şi un obicet de studiu în publicistică şi în numeroase conferinţe. Alte opere: Irinel, comedie în trei acte (1912), Estetica poeziei populare (1913). Ref.: Milicescu, Emilia Şt. Delavrancea, om, literat, patriot, avocat. Bucureşti, 1940. Săndulescu, Al. Delavrancea, Bucureşti, 1964. 162 de ani
11.04.1871 Pallady, Theodor - pictor Theodor-Pallady(11.04.1871, Iaşi – 16.08.1956, Bucureşti) Pictor. A studiat mai întâi ingineria la Politehnica din Dresda (1887–1889), luând în acelaşi timp lecţii de desen şi pictură cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i înzestrarea artistică, îl sfătuieşte să plece la Paris. Acolo lucrează în atelierul lui Jean Arman şi se înscrie la Académie des Beaux-Arts. În 1892 intră în atelierul lui Gustave Moreau, unde va avea colegi pe Henri Matisse, cu care leagă o strânsă prietenie, pe Georges Rouault şi pe Albert Marquet. Mai târziu frecventează clasa lui Puvis de Chavannes, de la care preia mai ales fineţea desenului şi strălucirea culorilor, fără a-i urma principiile estetice academizante. În 1904 se întoarce în ţară şi expune la Ateneul Român şi la Saloanele Oficiale. Menţine însă legătura cu Parisul, unde deschide mai multe expoziţii personale, până în 1940. Expune la Bienala din Veneţia în 1924, 1940 şi 1942. Rămâne unul din cei mai prestigioşi artişti moderni, păstrându-şi întreagă ambiţia de a fi un pictor „din toate timpurile“. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 149 de ani
11.04.1918 Gligor, Virgil - medic veterinar, academician (11.04.1918, Turdaşul Român, jud. Alba – 28.01.1977, Bucureşti) Medic veterinar. A absolvit Facultatea de Medicină Veterinară la Bucureşti. Director al Institutului de Cercetări Zootehnice şi profesor la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti. Vicepreşedinte al Consiliului Superior al Agriculturii. Preocupat de ameliorarea unor rase porcine. Lucrări: Igiena animalelor domestice, 1965; Principii de igienă în construcţiile zootehnice, 1975. Membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice din România, al Societăţii Regale de Medicină din Londra, al Societăţii Internaţionale de Igienă Animală. Membru corespondent al Academiei Române (1963). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 102 de ani
11.04.1922 Ghiocel, Dan - inginer, academician Dan-Ghiocel(n. 11.04.1922, Giurgiu - d. ??.2006) Inginer. A absolvit Facultatea de Construcţii la Institutul Politehnic din Bucureşti. Profesor la Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti, prorector şi rector al ei. Profesor invitat în China. Contribuţii în domeniul siguranţei construcţiilor. Lucrare: Wind Snow and Temperature Effects on Structures Based on Probability, 1975. Preşedinte al Societăţii de Construcţii din România. Membru fondator al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România. Era si presedintele Sectiei de Constructii si Urbanism a ASTR. Universitatea Tehnica de Constructii din Bucuresti i-a acordat, in anul 2001, titlul academic de Doctor Honoris Causa. Prof. Dan Ghiocel a fost si membru al Academiei de Stiinte din New York si membru in Consiliul AGIR. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 98 de ani
11.04.1934 Brindeu, Liviu - inginer, academician (11.04.1934, Zalău, jud. Sălaj) Inginer. A absolvit Facultatea de Matematică-Fizică a Politehnicii din Timişoara. Profesor şi decan al Facultăţii de Mecanică Agricolă la Politehnica din Timişoara. Contribuţii în domeniul acusticii, vibropercuţiilor. Lucrări: Mecanică analitică. Vibraţii mecanice, 1993; Dinamica structurilor mecanice, 1994. Membru în Comisia de Acustică a Academiei Române, în Societatea Română de Acustică, în European Acoustics Association. Membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://aspc.cs.upt.ro/astr/index.php?page=membri&nume=Brindeu 86 de ani
12.04.1884 Danielopolu, Daniel - medic, fiziolog, farmacolog, academician Danielopolu-Daniel(n. 12 S.V./25.04.1884 S.N., Bucureşti – d. 29.04.1955, Bucureşti) Medic, fiziolog şi farmacolog, profesor universitar la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Familie grecească la origini. Urmează liceul Sf. Sava din capitală, apoi Medicina, tot în Bucureşti. În 1912 publică prima sa monografie ştiinţifică, Tulburările ritmului cordului. În timpul Primului Război Mondial conduce un spital destinat tratamentului bolnavilor de tifos exantematic, maladie despre care publică, în 1919, la Paris, o monografie ce este de mai multe ori reeditată. În 1918 este numit profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, post în care va funcţiona până la sfârşitul vieţii. A studiat interdependenţa dintre sistemul nervos somatic şi cel vegetativ, a creat metoda viscerografică în medicina experimentală şi în clinică, a adus contribuţii: la patogenia şi tratamentul anginei pectorale. Savant de mare productivitate ştiinţifică, este autor a numeroase monografii de specialitate. Abordează, printre primii în lume, o concepţie nouă în descrierea funcţiilor biologice, concepţie denumită astăzi biocibernetică, legată de prezentarea organismelor şi a funcţiilor organelor ca nişte sisteme. Face o distincţie netă între funcţiile şi procesele biologice. A fost o autoritate la nivel mondial în studiul sistemului neurovegetativ, introducând noi metode pentru investigarea acestuia, ca proba atropinei şi ortostatismului. Este autorul unor studii clasice privind guşa endemică, reumatismul, angina pectorală şi a introdus noi metode de tratament, printre care terapia cu strofantină în doze fracţionate în insuficienţa cardiacă. În primăvara anului 1944, împreună cu alţi profesori universitari, semnează un memoriu prin care se cere ieşirea României din alianţa militară fascistă. A avut un rol esenţial în crearea Institutului de Fiziologie Normală şi Patologică (1948), care astăzi îi poartă numele. Lucrări: Tulburările ritmului cordului (1912), Acţiunea digitalei asupra tensiunii arteriale în hipertensiune (1916), Le Typhus exanthématique (1919), L’angine de poitrine – pathogénie – traitement médical et chirurgical(1924), Die viscerographische Methode (1930), Le système nerveux de la vie végétative, 2 vol. (1932), Le tonus cardio-vasculaire et l’epreuveamphotrope sinocarotidienne (1935), L’endémietyroidienne en Roumanie (1940), Phylaxie-paraphylaxie (immunité-anaphylaxie) et maladiespécifique (1946). La digitale et les strophantines(1946), Probleme de farmacologie nespecifică, 2 vol. (1952–1954). În 1935 propune crearea Academiei de Medicină şi devine secretarul perpetuu al acestei instituţii. A fost membru al mai multor foruri ştiinţifice internaţionale, al academiilor de Medicină din Paris, Madrid şi Buenos Aires, precum şi al societăţilor de Medicină din Paris şi Viena. A fost membru de onoare al Academiei Române (1938), reconfirmat (1948). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 136 de ani
12.04.1907 Conte, Rosa del - istoric literar, academician Rosa-del-Conte(n. 12.04.1907, Voghera, Italia – d. 03.08.2011, Roma) Istoric literar. A absolvit Literele la Universitatea din Milano. Elevă a lui Roberto Scagno. Profesoară de limba italiană la Universitatea din Bucureşti (din 1945), apoi din Cluj (până în 1963) şi la Universitatea Sapienza din Roma. Lucrări: Eminescu e Pascoli, 1957; La sensibilità e “forma cea dintâi”, 1964; Transfigurarea mitului folcloric în ultima dramă a lui Lucian Blaga: Arca lui Noe, 1969; La funzione dell’ambiguità nel linguaggio poetico di Arghezi, 1970; Leopardi ed Eminescu, 1979; Eminescu, poeta metafizico, 1982; Eminescu sau despre absolut, 1990. Nominalizată la Premiul Nobel în 1956. Distinsă cu Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofiţer. Membru de onoare al Academiei Române (1994). În 2007 a fost sărbătorită pentru împlinirea vârstei de 100 de ani. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 113 de ani
12.04.1924 Gruescu, Constantin - mineralog (n. 12.04.1924, com. Dognecea, jud. Caraş Severin) Mineralog. Urmaş al unor generaţii de mineri. Tehnician minier în Banatul montan. Pasiunea pentru minerale îl cuprinde încă de tânar, începând cercetarea sistematică a cristalelor şi mineralelor din 1945, reuşind ca timp de peste 50 de ani să constituie o impresionantă colecţie, de câteva mii de eşantioane, expuse în casa sa de la Baia de Fier. Aceste piese sunt reprezentative pentru toate zonele metalogenetice ale României. A reuşit să aducă, prin schimb sau achiziţii, numeroase eşantioane de zăcăminte din Europa, Asia, Africa şi Americi. Această colecţie cuprinde numeroase mostre de granaţi (andradit, melanit, grossular), galenit, pirit, calcopirit, sfalerit, antimonit, hematit, oligist, magnetit, limonit, diverse specii de silicaţi, sulfaţi, carbonaţi, precum şi o serie de varietăţi de cuarţ, calcedonie şi opal. Pasiunea sa de colecţionar şi activitatea ştiinţifică deosebită (studii şi referate despre mineralele Banatului, în special asupra maclelor cuarţului şi formelor cristalografice ale magnetitului, precum şi participare la diverse simpozioane şi sesiuni de comunicări ştiinţifice în ţară şi străinatate) au condus la primirea sa ca membru al Societăţii de Ştiinţe Geografice din România şi al Asociaţiei Internaţionale a Mineralogilor de la Basel (Elveţia). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.pressalert.ro/2015/06/pasiunea-fascinanta-a-unui-banatean-pentru-minerale-care-a-devenit-faimoasa-in-intreaga-lume-unde-puteti-vizita-primul-muzeul-al-mineralogiei-din-romania-foto/1-constantin-gruescu/ 96 de ani
12.04.1934 Dudiţă, Florea F. - inginer (n. 12.04.1934, Dejeşti, jud. Olt) Inginer. A absolvit Institutul Automecanic la Moscova, Facultatea de Mecanică, specialitatea automobile şi tractoare. Specializare în Germania. Profesor la Universitatea Transilvania, Braşov. Senator PSDR în Parlamentul României, preşedinte al delegaţiei Românieila Consiliul Europei, ambasador al României în Suedia şi Germania (după 1989). Lucrări: Transmisii cardanice, 1966; Cuplaje mobile, 1974; Optimizarea mecanismelor, 1987; Mecanisme articulate, 1989. Membru de onoare al Societăţii Române de Tehnica Roboţilor, preşedinte al Comitetului tehnical Federaţiei Internaţionale de Teoria Mecanismelor şi Maşinilor. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://centruldecalcul.ro/astr/prof-dr-ing-cons-dudita-florea/ 86 de ani
12.04.1949 Zamfirescu, Florin - actor prenume la naştere Florin Gheorghe (n. 12.04.1949, Călimăneşti, jud. Vâlcea) Actor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică la Bucureşti. Actor la Teatrul de Stat din Târgu Mureş, apoi la Teatrul Giuleşti (Odeon). Profesor şi rector la IATC. Roluri în teatru: Săptămâna Patimilor de Paul Anghel; Prinţesa Turandot de Carlo Gozzi; O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale; Cine ucide dragostea de Petru Vintilă; Steaua fără nume de M. Sebastian; Arta Conversaţiei de Ileana Vulpescu şi George Bănică; Pescăruşul de Cehov; Regele Lear de Shakespeare; Carlo contra Carlo de Paul Ioachim; în film: Rămân cu tine, 1982; Năpasta, 1982; Lumini şi umbre (pentru televiziune), 1982; Întunecare, 1985; Moromeţii, 1988; Im Zeichen der Liebe, 1984; Senatorul melcilor, 1995; Filantropica, 2002; Dulcea saună a morţii, 2003; Moartea domnului Lăzărescu, 2005; Inimă de ţigan (serial tv), 2005; Restul e tăcere (2008); regie: La Locandierade Goldoni, 1988; Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea de I.L. Caragiale, 1992; Norii de Aristofan, 2003. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.cinemagia.ro/actori/florin-zamfirescu-4431/ 71 de ani


Weather
at Bucharest
How
Ultimele date : Clear
Detalii : cer senin
Temperatura : 7 0C
Presiunea atmosferică : 1.03 bari
Umiditatea : 41 %
Viteza vântului : 2 m/s
Răsăritul la : 06:46:55
Apusul la : 19:48:27
Informații de la ora : 01:27:50

Jos Sus


© Calendare românești | 2020 | All Rights Reserved | This Week | prezentare oferită de: Corina & Bogdan Simeanu



Folosim și cookies din motivele menționate pe pagina -> Politica de confidențialitate X