Calendare romanesti










This Week


TitlulDescriereaAu trecut:
25.01.1898 Eliescu, Grigore - profesor, academician(25.01.1898, Bucureşti – 26.08.1975, Bucureşti) Entomolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe la Bucureşti şi s-a perfecţionat la München. A fost profesor la Catedra de botanică şi zoologie forestieră a Facultăţii de Silvicultură din Bucureşti. A condus Muzeul Silvic (1922) şi Casa Autonomă a Pădurilor Statului (1930–1933). Fondator al Laboratorului de Protecţia Plantelor (1933) şi şef al lui. A condus Secţia de ecologie animală la Institutul de Biologie din Bucureşti. Contribuţii la cercetarea dinamicii populaţiilor de insecte. Lucrări: Duşmanii pădurilor, 1946; Principalele animale vătămătoare pădurilor, recunoaşterea şi combaterea lor, 1949; Gândacii de frunză şi combaterea lor, 1954. Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. Membru corespondent al Academiei Române (1948).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 123 de ani
25.01.1931 Hobana, Ion - prozator, eseistIon-Hobananume la naştere Ion Mantaroşie (25.01.1931, Sânnicolau Mare – 22.02.2011, Bucureşti)Prozator şi eseist. A absolvit Filologia la Bucureşti. A lucrat la Editura Tineretului, a fost secretar al Uniunii Scriitorilor. Scrie literatură ştiinţifico-fantastică: Oameni şi stele, 1958; Un fel de spaţiu, 1988; Călătorie întreruptă, 1989. A scris eseuri despre SF: 20000 de pagini în căutarea lui Jules Verne, 1979, Premiul Uniunii Scriitorilor; Literatura de anticipaţie, 1986; Călătorie întreruptă, 1989. A publicat împreună cu Julien Weverbergh OZN – o sfidare pentru raţiunea umană şi UFO’s in Oost en West (eseu în engleză, neerlandeză, franceză şi spaniolă). Este preşedintele secţiei române a World SF, membru al H.G. Wells Society şi al Associazione Internazionale per gli Studi sulle Utopie. Pentru întreaga sa activitate, a primit: Marele Premiu al Ministerului Culturii şi Artei din Polonia, Premiul special Aripile Fanteziei, Premiul internaţional la primul Congres European de Science Fiction (1972), Premiul Special la EUROCON V (Stresa, Italia) şi Premiul World SF (1984, Brighton, Marea Britanie).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 90 de ani
25.01.1944 Dolănescu, Ion - interpret de folclorIon-Dolanescu(25.01.1944, Perşinari, jud. Dâmboviţa –19.03.2009, Bucureşti) Interpret de folclor. A debutat ca elev la Casa de Cultură din Târgovişte. A absolvit Şcoala de Artă din Bucureşti şi a fost solist al Ansamblului Ciocârlia al Ministerului de Interne. Deputat PRM de Ilfov în legislatura 2000–2004. Cele mai cunoscute melodii: „M-am născut lângă Carpaţi“; „Gorjule, grădină dulce“; „De când sunt pe-acest pământ“; „Mândro, când ne iubeam noi“; „Să-mi trăiască nevestica“; „Neuitata mea Maria“; „Au, lele, vino-ncoa“ (duet cu Maria Ciobanu); Face-m-aş privighetoare (duet cu Maria Ciobanu); Pe sub dealul cu izvorul (duet cu Maria Ciobanu).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 77 de ani
25.01.1953 Botgros, Nicolae - dirijor(25.01.1953, Bădicu Vechi, rn. Cahul, Republica Moldova)Dirijor. Conduce orchestra de muzică populară Lăutarii din Chişinău.Albume: Lăutăreasca lui Tregubencu; În drum spre casă; De trei ori în jurul mesei; Sârba la picior: Omagiu lui Ion Drăgoi; Omagiu lui Constantin Mirea; Ileana neichii, Ileană; Sârba lui moş Vasile Zamfir; Hora în două părţi şi cazaciocul; Melodie de dor; Sârba lui Dumitru Botgros; Melodie de dragoste; Corăgheasca din Bacău; Hora mărţişorului; Ciocârlia. A concertat în toate oraşele mari din România, a participat la festivaluri de muzică populară ale tuturor românilor şi repertoriul său atestă unitatea spiritului românesc. Cetăţean de onoare al oraşului Bârlad. Declarat de Jurnalul naţional cel mai bun dirijor de muzică populară din tot arealul românesc (2002). Distins cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de comandor (2004).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.timpul.md/articol/omul-saptamanii---nicolae-botgros-54197.html 68 de ani
26.01.1884 Avramescu, Gheorghe - general de armatăAvramescu-Gheorghe(26.01.1884, Botoşani – 3.03.1945, Iasbereni, Ungaria) General de armată, arma vânătorii de munte. Născut într-o familie de ţărani, a absolvit Şcoala de ofiţeri de infanterie şi a lucrat la Suceava până în 1910. A participat la campania din Bulgaria, 1913, şi la Primul Război Mondial, cu gradul de căpitan, fiind şi rănit. A primit Ordinul Steaua României în grad de Cavaler cu panglica de Virtute Militară la începutul anului 1917, iar în 1918, Coroana României clasa Ofiţer cu panglica de Virtute Militară, fiind înaintat la gradul de maior. Din 1939, comandant al Diviziei 10 Infanterie şi, din 1940, general de divizie. A participat la ofensiva din Bucovina de Nord în 1941, primind Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a şi Crucea de Fier clasele a II-a şi I. A avansat spre Bug şi Nistru, acoperind aripa stângă a Armatei XI germane. A luptat la Marea de Azov cu Armatele IX şi XVIII sovietice, obţinând victorii. În 1942 a participat la asaltul asupra Sevastopolului, luând peste 10 000 de prizonieri. A continuat să lupte în Caucaz şi Kuban. În 1943 se afla în Transnistria, iar în august 1944 a participat la operaţiunea Iaşi-Chişinău, comandând Armata IV. Pe 20 august a fost înlocuit de la conducerea armatei de către mareşalul Antonescu, revenind abia când Armata IV a ajuns în Transilvania. A continuat înaintarea pe valea Hernadului şi prin munţii Hegyalja până în Slovacia, participând la operaţiunea Zvolen-Banska Bystriča, primind Ordinul Mihai Viteazul cu spade clasa a III-a. Pe 3 martie 1945 soţia şi fiica au fost arestate şi trimise în Siberia. Fiica s-a sinucis, soţia s-a întors în 1956. Generalul a fost lichidat prin împuşcare de către sovietici, în Ungaria, fiind înmormântat la Budapesta, de unde a fost repatriat în anul 2000.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 137 de ani
26.01.1913 Berenţan, Erast - aviator(26.01.1913, Vatra Dornei – 1991, Timişoara) Pilot. A absolvit Şcoala Politehnică la Timişoara. A înfiinţat Clubul Aviatic Politehnica şi a obţinut brevetul de pilot. A construit un planor cu care a zburat. A devenit paraşutist din 1952. Din 1943 a activat ca inginer la IAR Braşov, apoi, din 1950, la URMV-3 şi la ICA Ghimbav (din 1968), ca tehnolog-şef. A creat un motor în doi timpi pentru dotarea motoplanoarelor.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 108 de ani
26.01.1925 Balotă, Nicolae - istoric literarNicolae-Balota(n. 26 ianuarie 1925, Cluj - d. 20 august 2014, Nice) Istoric literar. Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj. A debutat cu versuri: Din spuma mărilor, 1929. Arestat în 1949 pentru şase luni, a făcut închisoare și între 1956 şi 1962. Apoi a fost cercetător la filiala clujeană a Institutului de Lingvistică al Academiei şi cercetător la Institutul de Teorie Literară din Bucureşti. A debutat la revista Cercului Literar de la Sibiu în 1945. A publicat studii despre literatura română şi universală: Euphorion, 1969; Urmuz, 1970; Labirint, 1970; Arte poetice ale secolului XX • Ipostaze româneşti şi străine, 1976; Opera lui Tudor Arghezi, 1979; Mapamond literar, 1983; Lupta cu absurdul, 1971, Premiul Academiei; De la Ion la Ioanide, 1974, Premiul Uniunii Scriitorilor; Scriitori maghiari din România, 1982. Emigrat în 1979 (Elveția), se stablieşte din 1981 în Franţa. Până în 1990 (anul pensionării şi al primirii cetăţeniei franceze) este profesor la Universitatea François Rabelais din Tours; este invitat al multor universităţi europene pentru cursuri, conferinţe, colocvii, congrese; din 1979 lucrează şi la Radio Europa Liberă, timp de 15 ani. În perioada 1990–2000 îi apar volume de eseuri şi memorialistică şi în ţară: Parisul este o carte; Calea, Adevărul, Viaţa; Caietul albastru, 2 vol. memorii. Primeşte: Premiul Fundaţiei Flacăra pentru literatură; Premiul Aron Cotruş al revistei Familia din Oradea pentru opera critică; Premiul Opera Omnia, Cluj şi Oradea; Premiul Naţional de literatură al Uniunii Scriitorilor.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 96 de ani
26.01.1934 Huss, Hugo Jan - dirijorHuss-Hugo-Jannume la naştere Husz Hugo Jan (26.01.1934, Timişoara – 2.02.2006, La Crosse, Wisconsin, SUA) Dirijor. A absolvit Conservatorul la Bucureşti ca elev al lui Constantin Silvestri. A fost dirijorul Orchestrei Simfonice din Arad, apoi din Târgu Mureş. A rămas în Franţa în 1968 cu prilejul unui turneu. De acolo a plecat la München şi a dirijat Günthe Simphonic Orchestra. A ajuns la Chicago şi a absolvit Business Administration la Roosevelt University. A fost vreme de doisprezece ani dirijorul orchestrei simfonice din La Crosse, lucrând, în acelaşi timp, ca manager pentru procesarea datelor la Mathy Construction Co în Onalaska, Wisconsin.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 87 de ani
26.01.1944 Benga, Gheorghe - medic, academician(26.01.1944, Timişoara, România)Medic, membru al Academiei Române, profesor universitar şi şef al Catedrei de biologie celulară şi moleculară din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj, şef al Laboratorului de genetică umană din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Cluj. În 1986, împreună cu Octavian Popescu şi Victor I. Popa, a demonstrat existenţa unei proteine-canal pentru apă în membrana celulară a globulelor roşii, pe care reuşeşte să o detecteze cu ajutorul americanului Ross P. Holmes, de la Universitatea Illinois, cel ce furnizează substanţa necesară pentru detectarea acesteia. Descoperirea a fost publicată în anul 1986 în revistele internaţionale de specialitate Biochemistry şi European Journal of Cell Biology, împreună cu descrierea modului în care această proteină ar putea fi izolată şi purificată, dacă s-ar dispune de aparatura necesară. În anul 1988 profesorul american Peter Agre descoperă aceeaşi proteină, pe care, dispunând de aparatura necesară, reuşeşte să o izoleze şi purifice. În studiul publicat în 1988 de Peter Agre, lucrarea profesorului Gheorghe Benga este menţionată la bibliografie. Premii: Premiul Emil Racoviţă al Academiei Române, pentru ciclul de lucrări Biologie moleculară a membranelor (1984), Premiul anual al Uniunii Medicale Balcanice pentru cercetările de biologie a membranelor (1987), Premiul Iuliu Moldovan şi Diploma cu medalie jubiliară – 75 de ani de învăţământ medical românesc în Transilvania (1994), Premiul K. Miras al Asociaţiei Balcanice de Laborator Clinic (2000), Premiul Opera Omnia pentru întreaga activitate de cercetare ştiinţifică (2000).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-1/academicianul-gheorghe-benga-la-oradea-centralele-de-apartament-sunt-un-cancer-134451.html 77 de ani
27.01.98 Marcus Ulpius Traianus - împăratTraian3Viitorul cuceritor al Daciei s-a născut la 18 septembrie 53 în colonia Italica din Spania, tatăl fiind cetăţean roman, iar mama o iberică. Se impune ca un încercat militar, devine în 91 consul ordinarius, apoi guvernator al Germaniei şi Superior. La 27 octombrie 97 a fost adoptat, proclamat coregent (Cezar) şi succesor la tron de către Nerva. La 27 ianuarie 98, la moartea lui Nerva, transmiterea puterii se face fără dificultate. Traian este primul împărat din afara Italiei care ocupă tronul Imperiului Roman. Oficial, s-a numit Imp. Caesar Nerva Traianus Augustus (98-117). Ajunge la Roma, după mai mult de un an. A făcut drumul pe jos până la palatul imperial. Este întâmpinat de prefectorul pretoriului, care îi întinde sabia sa, după obicei, semn că este pusă în slujba noului împărat. Traian i-o restituie şi, în auzul mulţimii care-l urma, îi spuse: "Foloseşte-ţi sabia pentru apărarea mea, dar tot cu ea să fiu pedepsit, dacă nu voi domni cu dreptate". A scris o istorie a luptelor cu dacii, care s-a pierdut. S-au păstrat de la el câteva scrisori în culegerea lui Pliniu cel Tânăr. Traian moare la Selinus, în Asia Mică, în drum spre Roma, la 8 august, în 117 e.n. Cele două războaie dacice al împăratului Traian au transformat Dacia în provincie romană. Memorabilele fapte ale lui Traian l-au determinat pe Dante, în Divina comediae să deschidă porţile purgatoriului, pentru a lăsa să treacă în Paradis un singur împărat roman: Traian. 23 de ani
27.01.1841 Candiano-Popescu, Alexandru - avocat, ziarist, generalPopescu-Candiano(27.01.1841, Lipia, jud. Buzău – 25.06.1901, Bucureşti) Avocat, ziarist, general al armatei române. A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti (1857) la artilerie, parcurgând ierarhia militară până la gradul de general de brigadă (1894). A participat la detronarea lui Cuza, la 11 februarie 1866. Fondator al ziarelor Perseverenţa şi Democraţia (1867), iniţiator al mişcării republicane antidinastice cunoscută sub numele Republica de la Ploieşti (1870), contra lui Carol I. La 24 mai 1875, împreună cu Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gheorghe Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Alexandru Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Chiţu, C.G. Peşacov şi N.C. Furculescu, şi-a pus semnătura pe un program politic care atesta fondarea Partidului Naţional Liberal. A participat la Războiul de Independenţă, fiind decorat cu cele mai înalte ordine şi medalii: Steaua României în grad de ofiţer, Virtutea Militară de Aur, Trecerea Dunării, Crucea Apărătorilor Independenţei şi Crucea Sf. Gheorghe. Prefect al Poliţiei Bucureştiului (1879).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 180 de ani
27.01.1861 Prezan, Constantin - mareşal al armatei române, academicianPrezan-Constantin2(27.01.1861, Sterianul de Mijloc, com. Butimanu, plasa Snagov, distr. Ilfov, azi jud. Dâmboviţa – 27.08.1943, Bucureşti) Unul dintre cei şase mareşali ai armatei române din toate timpurile. Se înscrie la Şcoala de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti în 1877. După absolvire urmează Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu din Fontainebleau, absolvită în 1886 ca ofiţer de stat major brevetat. Următorii doi ani este profesor de fortificaţii la Şcoala de Cavalerie din Bucureşti, fiind în acelaşi timp şi comandant al Cetăţii Bucureşti. A luat comanda Armatei IV Române (de Nord) în luptele din Transilvania (15 august–9 noiembrie 1916), fiind pe toată durata războiului şef al Marelui Cartier General al Armatei şi rival al generalului Averescu. În perioada 11–13 noiembrie 1916 a îndeplinit funcţia de comandant al Armatei I. Fiind specialist în arma geniului, a coordonat planul campaniei din 1917, adică al faimoaselor bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. După război ajunge în fruntea Marelui Stat Major al Armatei Române pentru doi ani (1918–1920). A fost ridicat la gradul de mareşal al României împreună cu Alexandru Averescu în 1930. Erou al Marelui Război de Reîntregire a României. Membru de onoare al Academiei Române (1923).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 160 de ani
27.01.1907 Berciu, Dumitru - istoric, arheolog, academicianDumitru-Berciu(27.01.1907, Bobaiţa, jud. Mehedinţi – 1.07.1998, Bucureşti) Istoric şi arheolog. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Specializare la Institutul de Preistorie din Viena. Director al Institutului Român din Albania. Profesor la Facultatea de Istorie, Catedra de istoria veche a României, de la Universitatea din Bucureşti. A condus săpăturile arheologice ale multor şantiere din ţară (Boian, Gumelniţa, Hamangia, Ostrovul Şimian) şi s-a ocupat de intervalul neolitic, epoca geto-dacică. Lucrări: Arheologia preistorică a Olteniei, 1939; Contribuţii la problemele Neoliticului în România în lumina noilor cercetări, 1961; Cultura Hamangia, 1966; Arta traco-getică, 1969; Lumea celţilor, 1970. Membru al Institutului de Preistorie din Viena, al Institutului Arheologic German, al Consiliului Internaţional de Studii Indo-Europene şi Tracice, al Uniunii Internaţionale de Ştiinţe Pre şi Protoistorice. Membru de onoare al Academiei Române (1997).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 114 de ani
27.01.1936 Piersic, Florin - actor de teatru şi film(27.01.1936, Cluj)Actor de teatru şi film. A jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (IATC, astăzi UNATC). Actor la Teatrul Naţional din Bucureşti.Roluri în film: Aproape de soare (1960), Paşi spre lună (1963), Neamul Şoimăreştilor (1964), De-aş fi Harap-Alb (1965), Răscoala (1965), Frumoasele vacanţe (1967), Columna (1968), Kampf um Rom II – Der Verrat (1969), Haiducii lui Şaptecai (1970), Mihai Viteazul (1970), Zestrea Domniţei Ralu (1971), Aventuri la Marea Neagră (1972), Fraţii Jderi (1974), Elixirul tinereţii (1975), Pintea (1976), Cuibul salamandrelor (1976), August în flăcări (1977), Eu, tu şi Ovidiu (1977), Ultima frontieră a morţii (1979), Rug şi flacără (1979), Drumul oaselor (1980), Trandafirul galben (1982), O lebădă iarna (1983), Misterele Bucureştilor (1983), Masca de argint (1984), Rămăşagul (1984), Colierul de turcoaze (1985), Totul se plăteşte (1986), În fiecare zi mi-e dor de tine (1987), Fix alert (2004), Eminescu versus Eminem (2005), Lacrimi de iubire (serial TV, 2005). Roluri în teatru în: Orfeu în Infern, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Gaiţele, Logodnicele aterizează la Paris, Oameni şi şoareci, Visul unei nopţi de iarnă, Ultima haltă în paradis.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://www.istoriafilmuluiromanesc.ro/actor-film-romanesc~piersic-florin~13 85 de ani
27.01.1939 Hanganu, Dan S. - arhitect, academician(27.01.1939, Iaşi)Arhitect. A absolvit Institutul de Arhitectură din Bucureşti (1961). În 1970 a emigrat în Canada, la Montréal. Profesor la Universitatea McGill (din 1976) şi la Université de Montréal, Şcoala de Arhitectură (din 1992). A fost invitat să conferenţieze la numeroase universităţi din Canada (Toronto, Carleton University din Ottawa, Université Laval din Québec) şi din Statele Unite (Harvard University, Şcoala de Arhitectură Pratt, Columbia University din New York), la Paris, Buenos Aires, Lima, Ciudad de México, Beijing. Are propria firmă de arhitectură Dan S. Hanganu Architects, la Montréal.A realizat proiecte de arhitectură pentru: ansambluri de locuinţe de anvergură, complexuri comerciale şi hoteliere, biserici, muzee, staţiuni turistice: Muzeul Pointe-à-Callière, complexul Chaussegros-de-Léry, St-Benoit Abbey, Facultatea de Design UQAM din Montréal, Théatre du Nouveau Monde, École des Hautes Études Commerciales, Cirque du Soleil, Biblioteca Facultăţii de Drept, McGill University, Arhivele Naţionale din Montréal. A făcut parte din juriile unor concursuri de arhitectură din Canada, SUA, România, America de Sud. Membru al Ordinului Arhitecţilor din Québec şi al Asociaţiei Arhitecţilor din Ontario; membru al Academiei de Arte a Canadei. A primit peste 40 de premii pentru proiecte şi lucrări de arhitectură: Distincţie de excelenţă (1981); premiul I acordat de École des Hautes Études Commerciales şi Premiul pentru design arhitectural al provinciei Québec (1986); premiul Domus acordat de APCHQ (1989); Menţiune de excelenţă (1984, 1987, 1995); Premiul de excelenţă (1991), Premiul Québecului (1992); Marele Premiu de excelenţă în arhitectură (1993); Medalia de excelenţă acordată de guvernatorul general al Canadei (1994). Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.youtube.com/watch?v=f4pLU5k6N8c 82 de ani
27.01.1948 Filip, Iulian - scriitor(27.01.1948, Sofia, Republica Moldova)Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic Alecu Russo din Bălţi (1970). A fost cercetător ştiinţific la Sectorul de folclor al Institutului de Limbă şi Literatură (azi Institutul de Filologie) al AŞM, şeful Direcţiei Cultură a municipiului Chişinău. În prezent este şeful Departamentului de difuzare a cărţii al Uniunii Scriitorilor din Moldova.Lucrări:versuri – Cerul fântânilor (1977), Dialoguri primordiale (1978), Hulub de poştă (1983), Casa fiecăruia (1986), Cafea neagră (1989), Copăcel-copăcel (1990), Fir de nisip (1991), Dansul timizilor (1994), Mergătorul (1996), Din neamul lui Păcală (1997), Ruga iezilor cei trei (1998), Amărâtele hărţi (2000), Căutarea păstorului (2001), Cules-ales (2004), Elegia dramatică a golului (2007), Linii şi cuvinte comunicante (2007);proză – Cobaiul nu triumfă (roman-divertisment, 1996), Fir întins (2008). Pentru participarea la volumul Cât îi Maramureşul... (1996) a fost distins cu Premiul S. Fl. Marian al Academiei Române. Este Maestru în Arte (1993), deţine medalia guvernamentală Mihai Eminescu (1998) şi premii ale Salonului de Carte pentru Copii, ediţiile din 1994 şi 1998.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://edituraprut.md/fill/blog/item/view/9054 73 de ani
28.01.1834 Cernat, Alexandru - generalAlexandru-Cernat(28.01.1834, com. Vârlezi, jud. Galaţi – 8.12.1893, Nisa, Franţa) General. A fost, în anii Războiului de Independenţă, pe rând: şeful Armatei de Operaţii (iulie–decembrie 1877), şeful Marelui Cartier General (decembrie 1877–martie 1878) şi ministru de Război (aprilie–august 1877, martie–noiembrie 1878), având merite deosebite în succesele militare repurtate de forţele române în asalturile de la redutele Griviţa 1 şi 2 şi cucerirea Plevnei.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 187 de ani
28.01.1874 Mironescu, Gheorghe - prim-ministru, diplomat, profesor universitar, avocat(n. 28 ianuarie 1874, Vaslui — d. 9 octombrie 1949, București) Absolvent al Universității București al Facultății de Drept și al Facultății de Litere și Filozofie. Profesor universitar la Facultatea de Drept din București. Membru al Partidului Național Țărănesc. A fost ministru în mai multe cabinete. A deținut și funcția de prim-ministru în perioadele: 7 iunie 1930 – 12 iunie 1930 și 10 octombrie 1930 – 17 aprilie 1931. În calitatea de ministru Afacerilor Externe a reprezentat România la Societatea Națiunilor.Surse text:https://en.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Mironescu; https://www.revolvy.com/main/index.php?s=Gheorghe%20MironescuSursă imagine prelucrată de calendarele.eu:https://en.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Mironescu 147 de ani
28.01.1880 Camil Ressu - pictorCamil-Ressu(n. 26 ianuarie 1880, Galați — d. 1 aprilie 1962, București) Fiu al unui magistrat. A terminat liceul în 1896 la Sf. Sava din Bucureşti. În 1897 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, în clasa pictorului G. D. Mirea, pe care o termină la Iaşi. Studii la Mûnchen şi Paris. În Franţa pictează în Bretagne şi frecventează atelierul lui Brâncuşi. Revine în ţară în 1907 şi se dedică desenului umoristic şi politic. În 1919 se înscrie în Partidul Socialist. La Sala Dalles din Bucureşti i se organizează în 1956 o amplă expoziţie retrospectivă. În acelaşi an este ales Membru al Academiei Române. Camil Ressu este asociat cu evoluţia picturii moderne din România. A fost considerat un clasic al picturii din prima jumătate a secolului XX şi a adus în pictură, faţă de ceea ce realizase pictorul Nicolae Grigorescu, o nouă viziune asupra vieţii ţăranului, o viziune realistă a scenelor înfăţişate, prin maniera picturală expresivă şi de intensă originalitate. Ca portretist, s-a impus prin analiza structurii fizice şi psihologice a personajelor înfăţişate. Ca pictor peisagist a fost preocupat de o construcţie solidă, clară şi de dorinţa de a înfăţişa spaţiile întinse ale naturii, în culori puternice, ferme, luminoase, contrastante şi cu efecte de tonalităţi decorative. Lucrări de referinţă: Femei în peisaj; Paris, 1906-1907; Vecernie la Vlaici (1909); Linişte pioasă (1910); Semănători (1910); La arat (1910); În rugăciune (1911); O înmormântare la ţară (1911); Portret: Pictorul Ştefan Luchian (1912); Portret de fată (1917); Ţărani la prânz (1926); Odihna cosaşilor (1925); Odihnă pe câmp (1927); Portretul poetului Octavian Goga (1920); Portretul poetului Tudor Arghezi; Familie de ţărani (1943); Autoportret (1941); Autoportret în roşu (1947). 141 de ani
28.01.1885 Athanasiu, Jean - baritonJean-Athanasiu2(28.01.1885 – 21.11.1938, Bucureşti) Bariton. Membru fondator al Operei Române din Bucureşti (1921). În timpul Primului Război Mondial a susţinut spectacole prin spitale, spre a-i încuraja pe ostaşii răniţi, alături de George Enescu, Petre Sturdza, Constantin Tănase, Theodor Fuchs. A susținut roluri celebre, fiind unul dintre marii noştri interpreţi, alături de George Folescu, George Niculescu-Basu, Emilia Gutzianu, Florica Cristoforeanu, Traian Grozăvescu, Viorica Ursuleac, Margareta Metaxa, Maria Cebotari, Constantin Stroescu, Dimitrie Onofrei ş.a.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 136 de ani
28.01.1889 Bibescu, Martha - prozatorMartha-Bibescunume la naştere Martha Lucia Lahovary (28.01.1889, Bucureşti – 29.11.1973, Paris) Prozatoare. Fiică a diplomatului Ion Lahovary, grec de origine, se înrudea după mamă cu familia Mavrocordat (purceasă din Mavrocordat dragomanul, adică translatorul Porţii Otomane la finele veacului al XVII-lea, tot grec), iar soţul, George Valentin B., preşedinte fondator al Aeroclubului Român, era nepotul domnitorului Gheorghe B. Prietenă cu regina Maria a României, a fost proprietara palatului Mogoşoaia, căruia i-a redat strălucirea de pe vremea ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu. A călătorit foarte mult, fără a studia în vederea unei profesii. A debutat la Paris, cu volumul Les huit Paradis (Cele opt raiuri), 1908, Premiul Academiei Franceze. I-a cunoscut pe Marcel Proust, Anatole France, Paul Valéry, Jean Cocteau, Rainer Maria Rilke, Paul Claudel ş.a., care frecventau salonul ei. A cunoscut mari personalităţi politice ale epocii. S-a consacrat cu volumul Isvor, le pays des Saules (Izvor, ţinutul sălciilor), 2 vol., 1923. Nu şi-a uitat niciodată ţara natală: Une victime royale: Ferdinand de Roumanie (O victimă regală: Ferdinand al României), 1927; Pages de Bukovine et de Transylvanie (Pagini despre Bucovina şi Transilvania), 1930. Post-mortem i-a apărut la Bucureşti - Jurnal politic (ianuarie 1939 – ianuarie 1941), 1979.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011
132 de ani
28.01.1893 Caradja, Catherine Olympia - militantă antifascistănume la naştere Creţulescu (28.01.1893, Bucureşti – 26.05.1993, Hill Country, Texas, SUA)Militantă antifascistă. Era o Cantacuzino după mamă. Educată la Londra, Bruxelles, Bucureşti. A făcut numeroase acte de filantropie, având o reţea proprie de spitale care a funcţionat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://adevarul.ro/locale/alexandria/povestea-fabuloasa-printesei-ecaterina-olimpia-caradja-numit-o-americanii-Ingerul-ploiesti-i-au-decernat-medalia-onoare-1_560143baf5eaafab2ce06347/index.html 128 de ani
28.01.1908 Necşulea, Anton Alexandru - inginer, academician(28.01.1908, Râmnicu Vâlcea – 13.10.1993, Bucureşti)Inginer, specialist în acustică şi electroacustică. A absolvit Electrotehnica la Politehnica din Bucureşti. A creat primele laboratoare de cercetări pentru fonoabsorbanţi, microfoane şi difuzoare din România. A contribuit decisiv la repunerea rapidă în funcţiune a studiourilor Radiodifuziunii bombardate în timpul războiului. A condus lucrările de construire a noii Case Radio şi a sălii de concerte Radio (ambele din strada General Berthelot), precum şi a Sălii Palatului din Bucureşti. Între 1935 şi 1973 a fost director tehnic al Radiodifuziunii Române, contribuind la fondarea Televiziunii Române (Radioteleviziunea, 1956).Lucrări: Bazele acusticii clădirilor (1960); Electroacustica în sonorizare (1963). Din 1993 devine membru de onoare al Academiei Române şi întemeiază Comisia de Acustică a Academiei Române.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 113 de ani
28.01.1912 Florescu, Mihail - inginer chimist, om politic, academiciannume la naştere Mihai Iacobi (28.01.1912, Roman – 25.02.2000, Bucureşti) Inginer chimist şi lider comunist. Evreu ca etnie. A studiat la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (astăzi Institutul de Chimie Industrială) între 1930 şi 1934, cu profesorii Gheorghe Longinescu, Ştefan Minovici, Eugen Angelescu şi N. Dănăilă, obţinând diploma de inginer chimist. A fost membru al PCR din ilegalitate. A făcut parte din lotul de comunişti români care a luptat în Spania în 1937 de partea trupelor republicane (alături de Petre Borilă, Mihai Burcă, Constantin Doncea, Valter Roman şi Gheorghe Stoica). După înfrângerea trupelor republicane în războiul civil din Spania, unii voluntari români au fost internaţi în sudul Franţei, dintre care o parte, printre care şi el, au evadat şi au luptat în Rezistenţa franceză până în 1944, dată după care au reuşit să se întoarcă în România. În 1946 a fost ales deputat permanent în Marea Adunare Naţională. A deţinut funcţiile: ministru adjunct la Ministerul Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice (1951–1952), ministru al Industriei Chimice (1952–1957) şi apoi ministru al Industriei Petrolului şi al Chimiei (1957–1965). A elaborat şi aplicat metode ştiinţifice care au contribuit la organizarea şi dezvoltarea industriei chimice, cu precădere a industriei petrochimice. A dezvoltat lucrările de foraj şi extracţie şi a pus bazele moderne ale noilor rafinării şi platforme petrochimice. Anticipând transformările continue şi constante ale proceselor tehnologice din industria chimică, a promovat numeroase generaţii de tineri chimişti care au contribuit la dezvoltarea industriei chimice din România. Lucrări: Voluntarii (2 volume: Spre Spania şi Pe Ebrul însângerat, 1945–1946); Momente din mişcarea de rezistenţă franceză (1946); Avântul industriei chimice (1956); Industria chimică şi petrolieră în România (2 vol., 1970); The cole of the analytical chemistry in the development of modern chemical industry. Pure and applied chemistry reprint (Londra, 1971); Eficienţa economică a cercetării ştiinţifice (1972); Chimia şi valenţele ei cu agricultura (1972); Materia sau realitatea obiectivă (1972); Industria chimică şi petrochimică din România (1972); Resursele mondiale şi limitele lor (1975); Dimensiunile cunoaşterii (1977); Tendinţe în dezvoltarea industriei chimice (1977); Metode ştiinţifice în dezvoltarea industriei chimice moderne (1979); Materie şi mişcare (1980); Economia mondială – orizont 2000 (1980); Cibernetică automatică şi informatică în industria chimică (1980); Strategia dezvoltării în chimie (1981). În 1974 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. A fost membru al Academiei de Ştiinţe Politice şi Sociale (1970), preşedinte al Federaţiei Române de Atletism (1960) şi Erou al Muncii Socialiste (1971). Membru al Academiei de Ştiinţe din New York (1995).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 109 de ani
28.01.1943 Cercel, Florina - actor(n. 28.01.1943, Piatra-Neamţ - d. 30.07.2019, București) Actriţă. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A jucat pe scenele Teatrului Dramatic de Stat din Galaţi (1964–1965), Teatrului Naţional din Timişoara (1965–1973), Teatrului Naţional din Bucureşti (din 1972). Roluri: - în teatru - Despot Vodă de Vasile Alecsandri, regia Emil Reus, 1971; Troienele de Jean Paul Sartre după Euripide, regia Mircea Marosin, 1969; Danton de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974; O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, regia Radu Beligan, 1979; Peripeţiile bravului soldat Svejk de Jaroslav Hašek, regia Dem Rădulescu, 1975; Tinereţea lui Moromete de Marin Preda, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1981; Electra – O trilogie antică după Euripide, Sofocle şi Seneca, regia Andrei Şerban, 1990; Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca, regia Felix Alexa, 1994; Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998; Inimă de câine după Mihail Bulgakov, regia Iuri Kordonski, 2005; - în film – Fraţii, regia Mircea Moldovan, 1970; Filip cel bun, regia Dan Piţa, 1973; Premiera, regia Mihai Constantinescu, 1973; Lumini şi umbre – serial TV, regia Andrei Blaier, 1976; Marele singuratic, regia Iulian Mihu, 1977; Femeia din Ursa Mare, regia Adrian Petringenaru, 1980; Căruţa cu mere, regia George Cornea, 1984; Crucea de piatră, regia Andrei Blaier, 1993; Ambasadori caută patrie, regia Mircea Daneliuc, 1997; Inimă de ţigan, serial TV. Premiul UNITER pentru cea mai bună interpretare feminină pentru rolul Vassa Jeleznova din piesa Vassa Jeleznova, de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1990. Ordinul Naţional Serviciu Credincios în grad de Cavaler, 2002. Premiul Ministerului Culturii şi Cultelor pentru cea mai bună actriţă a anului 2002. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.ziarulmetropolis.ro/portret-florina-cercel-28-ianuarie-1943-30-iulie-2019/ 78 de ani
28.01.1948 Alcaz, Vasile - seismolog(28.01.1948, Doroţcaia, Republica Moldova)Seismolog. A absolvit Geofizica şi Geologia la Universitatea Lomonosov din Moscova. Director la Institutul de Geofizică şi Geologie al AŞM din Chişinău. Contribuţii la cercetarea proprietăţilor seismice ale solurilor, efectul seismic la suprafaţa pământului, metode de apreciere a pericolului şi riscului seismic, zonarea şi microzonarea seismică a teritoriului Republicii Moldova. Lucrări: Influence of Local Soil Conditions on Earthquake Motion in the Territory of Moldova Republic, în volumul Vrancea Earthquakers: Tectonics, Hazard and Risk Mitigation, 1999; Behavior During Strong Vrancea Earthquakes of Vulnerable Buildings in Republic of Moldova. Earthquake Hazard and Countermeasures for Existing Fragile Buildings, Bucureşti, 2001, în colaborare; Project of Seismic Risk Estimation and Disaster Mitigation of Kishinev City, 2002, în colaborare. Distins cu Medalia Academiei Internaţionale de Tehnologie şi Sociologie: Onoare, Glorie, Muncă. Membru al Asociaţiei Internaţionale Micşorarea Consecinţei Catastrofelor Naturale, membru al Asociaţiei Mondiale a Geofizicienilor.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.zdg.md/editia-print/exclusiv/noi-stim-cu-35-40-de-secunde-mai-devreme-ca-vine-un-cutremur-puternic 73 de ani
28.01.1948 Berzan, Vladimir - inginer(28.01.1948, Doroţkaia, rn. Dubăsari, Republica Moldova)Inginer. A absolvit Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic din Chişinău. A fost şeful Laboratorului de diagnoza echipamentului energetic la Institutul de Energetică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Contribuţii la dezvoltarea cercetărilor în domeniul diagnozei echipamentului electroenergetic, inclusiv la remodelarea proceselor dinamice în circuitele electrice neomogene şi cu pierderi. Are 4 brevete de invenţie care se aplică în Rusia, Moldova şi Ucraina. Distins cu diploma şi insigna de Inventator al URSS.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://www.ie.asm.md/ro/home/news/berzan-vladimir 73 de ani
29.01.1857 Cosmovici, Leon C. - fiziolog, zoolog, academician(n. 14.02.1902, Dorohoi, jud. Botoşani – d. 22.05.1956, Bucureşti)Fiziolog, zoolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe la Iaşi. S-a specializat la Paris (Sorbona). Profesor de zoologie şi botanică medicală la Facultatea de Medicină şi la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi. A organizat primele laboratoare de fiziologie şi zoologie. Contribuţii în domeniul faunei de apă şi peştilor fosili. Brevete de invenţie în domeniul electrozilor.Lucrări: Noţiuni de botanică, 1887; Noţiuni de mineralogie, 1887; Elemente de morphologie, 1893; Zoologie, anatomie şi fiziologie animală, 1903. Membru al: Societăţii de Ştiinţe Imperiale din Moscova, Societăţii Franceze de Zoologie, membru corespondent al Academiei Române (1893).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:http://www.askart.com/artist/Jean_Leon_Cosmovici/11232672/Jean_Leon_Cosmovici.aspx 164 de ani
29.01.1873 Bogdan, Petru - chimistPetru-Bogdan2(29.01.1873, Cozmeşti, Iaşi – 28.03.1944, Iaşi) Chimist. A studiat la Liceul Naţional din Iaşi (absolvit în 1891), apoi la Facultatea de Ştiinţe la Universitatea din Iaşi, pe care o absolvă în 1893. După susţinerea, în Germania, a tezei de doctorat, a predat un timp în învăţământul secundar la Liceul Internat şi Liceul Naţional, precum şi la Şcoala Normală Vasile Lupu din Iaşi. Începând din 1906 şi-a desfăşurat activitatea la Universitatea din Iaşi, fiind cel care a înfiinţat şi condus, din 1913, prima Catedră de chimie-fizică din ţară. Printre numeroşii săi studenţi şi discipoli s-au numărat Horia Hulubei şi Radu Cernătescu. Între 1926 şi 1940 a fost, alternativ, rector şi prorector al universităţii ieşene. Între 1941 şi 1944 a fost directorul Fundaţiei Regale Ferdinand I. Ca o recunoaştere a activităţii sale ştiinţifice, Universitatea din Nancy (Franţa) i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. A fost un membru respectat al Partidului Naţional Ţărănesc. Cercetări în domeniul disociaţiei electrolitice, al constituţiei moleculare a lichidelor: Teoria electrolitică a materiei, 1906; Repejunea sunetului la corpurile lichide, 1913; Introducere în studiul chimiei fizice, 2 vol., 1921, 1924; Teoria cinetică şi Curs de chimie fizică, 4 vol., 1924. Membru titular al Academiei Române (1926).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 148 de ani
29.01.1884 Giuglea, George - lingvist, academicianGeorge-Giuglea(29.01.1884, Satulung, Braşov – 7.04.1967, Bucureşti) Lingvist. Urmează liceul Andrei Şaguna din Braşov, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1903–1908), fiind discipolul lui Ovid Densusianu. Între 1913 şi 1914 este lector de limba română la Sorbona. Îşi susţine doctoratul la Universitatea din Cluj (1920), unde va fi profesor la Catedra de filologie romanică a Facultăţii de Litere şi Filosofie din 1919 până în 1947. A urmat, de asemenea, specializări în lingvistică romanică în Italia şi în Spania. Concomitent cu activitatea de la catedră, a făcut parte, încă de la înfiinţare, din colectivul Muzeului Limbii Române din Cluj, condus de Sextil Puşcariu. Studiile sale s-au axat pe domeniile: lexicologiei, etimologiei, toponimiei, în cadrul cărora este aplicată metoda de cercetare „cuvinte şi lucruri“ (Wörter und Sachen). Lucrări: Cercetări lexicografice. Elemente latine în limba română, 1909; De la românii din Serbia. Culegere de literatură populară (în colaborare cu G. Vâlsan), 1913; Călătoriile călugărului Chiriac de la mânăstirea Secul, 1936; Concordances linguistiques entre le roumain et les parleurs de la zone pyrénéenne, 1937; Cheie pentru înţelegerea continuităţii noastre în Dacia prin limbă şi toponimie, 1944; Uralte Schichten und Entwicklungsstufen in der Struktur der dakorumänischen Sprache, 1944; Cuvinte româneşti şi romanice. Studii de istoria limbii, etimologie, toponimie, 1983 (postum); Fapte de limbă. Mărturii despre trecutul românesc. Studii de istoria limbii, etimologie, toponimie, 1988 (postum). Membru corespondent al Academiei Române (din 1936), exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 137 de ani
29.01.1893 Negrea, Marţian - compozitor, muzicologMartian-Negrea(29.01.1893, Vorumloc, astăzi Valea Viilor, jud. Sibiu – 13.07.1973, Bucureşti) Compozitor şi muzicolog. A început studiile muzicale la Sibiu şi le-a terminat la Viena. Profesor la Conservatorul din Cluj. Lucrări: – muzică de cameră – Cvartet de coarde, op. 17, 1949; Suita pentru clarinet şi pian, op. 27, 1960; – pentru pian solo – 3 Schiţe româneşti pentru pian (Cântec de leagăn; Nocturnă; Din munţi, 1920–1945); Canoane, preludii, corale, fugi, op. 2 (1919); Rondo pentru pian, op. 4 (1920); Impresii de la ţară, op. 6, suită pentru pian (Preludiu; A fost odată; Fusul; Jocul ielelor; Sara-n poartă; Alunelul, 1921). A compus şi: Simfonia primăverii, 1956; opera Marin pescarul, 1933, muzică de film. Ca muzicolog a publicat: Tratat de instrumente (1925), Tratat de forme muzicale (1932), Tratat de contrapunct şi fugă (1957), Tratat de armonie (1958). În 1996 a fost înfiinţată Fundaţia Culturală Marţian Negrea.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 128 de ani
29.01.1926 Vornicu, Tudor - realizator de televiziuneTudor-Vornicu(n. 29 ianuarie 1926, Anghelești, Vrancea – d. 2 aprilie 1989) Puţini ştiu poate, vornicul Tudor, provenit din Angheleştii Vrancei, avea rădăcini în Piemont, una dintre cele mai bogate regiuni din nord-vestul Italiei, prin intermediul bunicului din partea mamei, Guido Gianetti. Bunicul, la rândul său, este descendentul unei familii însemnate: mama, contesă austriacă, tatăl, fiul unor nobili italieni. A fost un jurnalist de televiziune, realizator de emisiuni și director de emisiuni de televiziune român. A fost redactor-șef pentru programele Televiziunii Române, dar și realizator al emisiunilor: Studio N, De la A la... infinit, Mozaic duminical, Fotograme din realitate. A realizat o serie de interviuri scurte (de sub cinci minute), remarcabile, cu Nichita Stănescu, care au fost difuzate la emisiunea de duminică Mozaic duminical în ultimii ani din viața marelui om de cultură român. Tudor Vornicu rămâne pentru mulţi și unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi comentatori şi ziarişti sportivi. A fost crainic sportiv la Radio şi gazetar la Sportul Popular. Merită amintită, de asemenea, munca depusă din poziţia de director coordonator la realizarea Festivalului Cerbul de Aur, care debutează în anul 1968. Sursele: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vornicu; http://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/nume-de-legenda-tudor-vornicu-124424.html
95 de ani
30.01.1852 Caragiale, Ion Luca - scriitorIon-Luca-Caragiale3(30.01.1852, Haimanale, azi I.L. Caragiale, jud. Prahova – 22.06.1912, Berlin, Germania) Şcoala primară o face la Şcoala Domnească din Ploieşti, unde-l are ca învăţător pe Bazil Drăgoşescu, de care se apropie şi căruia îi va păstra amintiri din cele mai bune. Frecventează gimnaziul "Sf. Petru şi Pavel" din acelaşi oraş. În perioada 1868-1870 urmează cursul de mimică şi declamaţie, ţinut la Conservatorul din Bucureşti de Costachi Caragiali, unchiul său, actor şi autor dramatic. După această dată îl aflăm copist la Tribunalul Prahova, apoi sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti. Debutează în Ghimpele (1873-1875) cu diverse cronici semnate Car sau Palicar. În perioada 1876-1878 este pe rând corector, redactor sau numai colaborator la diverse publicaţii ale vremii. De reţinut colaborarea la ziarul Timpul, unde-i are colegi pe Eminescu şi Slavici. La 21 mai 1878, participă pentru prima dată la o întrunire a Junimii, iar la 12 noiembrie citeşte O noapte furtunoasă, prima sa lucrare dramatică. La 18 ianuarie 1879 se prezintă pentru prima dată O noapte furtunoasă pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. La a doua reprezentaţie, directorul de atunci al teatrului intervine abuziv în textul lui Caragiale, fapt ce-l determină pe autor să-şi retragă piesa. În perioada 1881-1883 este numit revizor şcolar pentru judeţele Neamţ-Suceava, de unde se va transfera în circumscripţia Argeş-Vâlcea. De-a lungul vremii îl vom afla funcţionar la Regia Monopolurilor, profesor suplinitor, director general al teatrelor, editor, împreună cu Anton Bacalbaşa (Moftul român), patron de berării şi restaurante, printre care şi cel din gara Buzău (1894-1895). În perioada cât a locuit la Buzău, a legat numeroase prietenii cu intelectualii urbei, deosebită fiind cea cu Basil Iorgulescu. În anul 1904, Caragiale, împreună cu famila, părăseşte ţara, stabilindu-se la Berlin, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. În acelaşi an, Emil Gârleanu, în calitate de preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români îi propusese sărbătorirea, cu prilejul împlinirii a 60 de ani, dar Caragiale a refuzat. 169 de ani
30.01.1852 Caragiale, Ion Luca - o altă biografie - scriitorIon-Luca-Caragiale2(30.01.1852, Haimanale, azi I.L. Caragiale, jud. Prahova – 22.06.1912, Berlin, Germania) Scriitor. Nepot al lui Costache și Iorgu C., fiu al lui Luca C. A urmat clasa de mimică şi declamaţie a unchiului său (1868–1870). A luat parte la revoluţia de la Ploieşti a lui Candiano Popescu (1870). A fost adus la Junimea bucureşteană de Eminescu (1878) şi a devenit în acelaşi an redactor la ziarul Timpul, împreună cu Eminescu şi Slavici. A editat publicaţii satirico-umoristice: Claponul, 1877; Calendarul Claponului, 1878; Moftul român, 1893 – împreună cu A. Bacalbaşa – şi revista Vatra (1894–1896) împreună cu Ioan Slavici şi George Coşbuc. A ridicat dramaturgia românească la prestigiu european – Eugène Ionesco se declara, în Notes et contrenotes, elevul său – fiind creator al unor tipuri memorabile şi al unor formulări devenite proverbiale în limbajul uzual. A scris comedii: O noapte furtunoasă, 1879; Conu᾿ Leonida faţă cu reacţiunea, 1880; O scrisoare pierdută, 1884; D-ale carnavalului, 1885 şi o dramă: Năpasta, 1890, care a generat un proces literar în urma acuzaţiei de plagiat (avocatul lui Caragiale a fost B.Şt. Delavrancea). Volumele Teatru, 1891, şi Năpasta au fost respinse de la Premiul Academiei (raportor B.P. Hasdeu). A scris proză scurtă: Schiţe, 1896; Momente, 1901, unde satirizează, ca şi în teatru, moravurile politice şi tarele micii burghezii. A mai scris şi nuvele psihologice: O făclie de Paşti, 1892, şi fantastice: Kir Ianulea, prelucrare după Belfegor Arcidiavolo de Machiavelli, şi Abu Hassan, prelucrare după O mie şi una de nopţi. S-a ridicat împotriva celor care au înăbuşit în sânge răscoala de la 1907 în Die Zeit, în articolul cu titlul „1907“. Membru post-mortem al Academiei Române (1948). După revoluţia din 1989 au existat un partid politic, Partidul Liber Schimbist (1990–1993), care se reclama de la Caragiale (preşedinte fondator Şt. Cazimir, exeget al operei lui Caragiale), şi Academia Caţavencu, fundaţie şi publicaţie satirico-umoristică (fondator poetul Mircea Dinescu).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011
169 de ani
30.01.1885 Hossu, Iuliu - cardinal, academicianIuliu-Hossu(30.01.1885, Milaş, comitatul Bistriţa-Năsăud – 28.05.1970, Căldăruşani) Cardinal greco-catolic. În 1904 şi-a început studiile teologice, fiind trimis la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. În 1906 devine doctor în filosofie, iar în 1910 doctor în teologie. În ultimul an de studii, 1910, este hirotonisit preot. Întors în ţară, a activat la Lugoj pe rând ca protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi vicar şi secretar episcopal. În 1914 îl aflăm pe front, în calitate de preot militar, unde alină suferinţele celor răniţi aflaţi în spitale şi săvârşeşte slujbe la înmormântarea morţilor. În 1917 a fost numit episcop în scaunul Episcopiei Gherla. La 1 Decembrie 1918 a fost cel care, din însărcinarea Marelui Sfat Naţional Român, a dat citire „Declaraţiei de la Alba Iulia“, în faţa celor 100000 de participanţi. Alături de alţi trei fruntaşi ardeleni (episcopul ortodox Miron Cristea – viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Alexandru Vaida-Voevod şi Vasile Goldiş) a adus la Bucureşti declaraţia de Unire, în Parlamentul României. În vechiul sediu episcopal din Gherla (actualmente muzeu municipal), episcopul a aşezat şcoala greco-catolică de institutori (învăţători), desfiinţată ulterior de autorităţile comuniste. Patriarhul Iustinian Marina i-a propus scaunul de mitropolit al Moldovei în schimbul renunţării la credinţa catolică. Refuzând trecerea la ortodoxie, a fost transferat mai întâi la mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În 1955 a fost dus la Curtea de Argeş, iar în 1956 la mănăstirea Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârşitul vieţii. La 28 aprilie 1969 a fost numit cardinal in pectore de către papa Paul al VI-lea pentru că, datorită regimului din acea vreme, o astfel de titulatură, făcută publică, i-ar fi făcut rău. Papa a dezvăluit acest lucru la scurt timp după decesul cardinalului, în 1973. Este autorul unor tulburătoare Memorii. Membru de onoare al Academiei Române (1945), exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 136 de ani
30.01.1905 Lotar, Eli - fotografEli-Lotar(n. Eliazar Lotar Teodorescu la 30 ianuarie 1905, Paris - d. 22 februarie 1969). Eli Lotar, copil al marelui poet Tudor Arghezi, este o personalitate cunoscută în Franţa pentru pasionaţii de cinematografie şi fotografie. În memoria acestuia, francezii au botezat un parc din orăşelul Aubervilliers situat la nord de Paris, de-a lungul canalului Saint Denis, cu numele său. Pe vremea când căuta împlinirea prin credinţă şi îmbrăcase haina monahală la mănăstirea Cernica, Arghezi a avut o relaţia amoroasă cu profesoara Constanţa Zissu. Într-o epocă dominată de prejudecăţi, în condiţiile în care tatăl viitorului copilul era călugăr, Constanţa n-a avut de ales şi s-a refugiat la Paris pentru a ascunde sarcina. Pentru iubita sa şi pentru copil, Arghezi a abandonat haina de călugăr şi a i-a urmat la Paris. Acolo s-a născut în 1905 primul copil al lui Arghezi, Eliazar Lotar. Tudor Arghezi a reglementat situaţia copilul şi recunoscându-l și legal. Alături de Constanţa şi de copilul Eliazar, Arghezi au plecat mai târziu din Franţa spre Elveţia. Pentru o vreme cei trei s-au mutat la Freiburg, iar mai apoi la Geneva. Arghezi a revenit în ţară după cinci ani de pribegie. I-a luat cu el pe Constanţa şi Eliazar. S-a ocupat de educaţia copilului. Fiul lui Arghezi a urmat cursurile unei şcoli din Bucureşti şi a avut parte de o educaţie aleasă. În 1924, la doar 19 ani a decis să-şi ia soarta în mâini şi a plecat la Paris. Eliazar o cunoaşte la Paris pe fotografa Germaine Louise Krull, cea care îi va dezvolta pasiunea pentru fotografie insuflată și de tatăl său, încă din copilărie. Deşi fiul lui Arhezi avea doar 20 de ani, iar Germaine, care era căsătorită, avea 30 de ani, între cei doi se înfiripă o relaţie amoroasă. Împreună cu Germaine Krull fiul lui Arghezi participă la numeroase expoziţii de fotografie. În 1926, fiul lui Arghezi a devenit oficial cetăţean francez, fiind adoptat de ţara în care se născuse. A făcut din pasiunea pentru fotografie o profesie. A publicat fotografii in reviste celebre precum Jazz sau Variétés. De la fotograf, ajunge cameraman, operator, şi chiar regizor de film. Graţie talentului, Eli Lotar devine un nume celebru la Paris în perioada interbelică. S-a dedicat cinematografiei şi a colaborat cu nume mari precum regizorii Rene Clair sau Jean Renoir, dar şi cu artişti precum Jean Cocteau, Malraux sau Dali. Eli Lotar a practicat fotografia documentară, realizând o serie de fotografii despre violenţa din abatoarele din Paris. Se spune că Arghezi, care a ţinut legătura cu fiul său în perioada în care acesta se afla la Paris a încercat să-l convingă să revină în ţară. Poetul a insistat pe lângă lângă Legaţia Română din Paris pentru expulzarea lui Eli Lotar însă efortul nu a fost încununat de succes. Fiul său a rămas la Paris şi a ajuns acolo o celebritate. În 1946, filmul său "Aubervilliers" a fost selecţionat pentru festivalul de la Cannes. Fiul lui Arghezi, Eli Lotar, a rămas în istorie drept unul dintre cei mai importanţi fotografi ai suprarealismului, din păcate, numele lui fiind mai mult cunoscut în Franţa.Sursa articolului: http://adevarul.ro/locale/alexandria/cel-mai-dur-secret-tudor-arghezi-ajuns-eli-lotar-fiul-ilegitim-sa-i-cucereasca-definitiv-francezi-1_559d19fbf5eaafab2c5dab88/index.html 116 de ani
30.01.1932 Săraru, Dinu - scriitorS-a născut pe 30 ianuarie 1932, județul Vâlcea, fiu al învățătorului Costică Săraru și al Corneliei Săraru, din comuna Slătioara, la 8 km de orașul Horezu.Scriitor. Este tatăl ziaristei, redactor radio și TV, Ruxandra Săraru.A fost directorul Teatrului Mic și Teatrului foarte Mic din București între anii 1977 și 1990. A făcut parte din C.C. al P.C.R. Mult timp este marginalizat de noile autorități rezultate după 1989. Însă președintele Ion Iliescu, ca urmare a sprijinului deschis acordat de Dinu Săraru în timpul campaniei electorale, în anul 2001 îl numește directorul Teatrului Național din București. Și-a dat demisia din aceasta funcție în anul 2004, odată cu Ministrul Culturii și Cultelor Răzvan Theodorescu. În prezent, după romanul său Ciocoii noi cu bodyguard, regizorul Șerban Marinescu a realizat un film de lung metraj. ,,Îmi îngădui să sper într-o clipă de linişte când să stau la Slătioara să scriu... Iar pentru mine, cea mai frumoasă sărbătoare, cea mai curată, cea mai înălţătoare, cea mai emoţionantă, cu fericitul ei dar de a mă întoarce tulburător, ca în vis, în copilărie este Dumineca Paştilor. Ea vine la rând, în sufletul meu, după Vinerea Mare, Vinerea Patimilor, şi dacă mi-aş dori azi ceva, ar fi să mă scufund o clipă în seara de primăvară a Prohodului, să mă scufund în acea clipă când dealurile Slătioarei se spuzeau de copii, ca nişte roiuri de lacrămi strălucitoare, urcând potecile bisericii cu buchetele albe de Floarea Paştelui în mână. Și cel mai mult ne plăcea «Starea a III-a» a Prohodului ale cărei versuri ne înecau glasurile de plâns: Primăvară dulce, fiul tău cel dulce, Frum’seţea cum de ţi-a apus ?!”Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:https://www.cinemagia.ro/actori/dinu-sararu-37797/ 89 de ani
30.01.1957 Gafencu, Grigore - ministru de externe, om politic, diplomat, gazetar

(1892, Bucureşti – 30.01.1957, Paris) Politician, diplomat şi gazetar. A studiat Dreptul la Universitatea din Bucureşti. Deputat al Partidului Naţional Ţărănesc (din 1924), ministru de Externe (1938), ambasador la Moscova (1940), an în care a părăsit România pentru Elveţia. În 1947 şi-a publicat la Yale University Press conferinţele susţinute la Universitatea din New York. Membru al Comitetului Naţional Român din exil (1949–1952), a militat pentru federalizarea statelor Europei, fiind membru fondator al Comitetului Europei Libere. A publicat The Last Days of Europe (Ultimele zile ale Europei), 1946. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011

Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:Pagina Facebook - Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe
64 de ani
31.01.1418 Basarab, Mircea cel Bătrân - voievod, domnitorMircea-cel-Batran(1355 – 31.01.1418, Argeş) Domn al Ţării Româneşti. Fiu al lui Radu Mircea şi tată al lui Mihail şi Vlad Dracul. Capitala ţării era la Argeş, iar fiul lui, Mihail, asociat la domnie, o avea la Târgovişte. Administraţia ţării şi sistemul de impozitare erau centralizate, astfel încât a făcut o armată suficient de puternică spre a apăra Ţara Românească de polonezi şi otomani, ba chiar a extins-o, ajungând până la mare (a luat Dârstorul de la turci) şi a construit prima flotă din istoria românilor, iar navele, numite pânzare, erau făcute după modelul velierelor greceşti. Mitropolitul ţării a primit titlul de „exarh al plaiurilor“, având dreptul să păstorească şi ortodocşii din Transilvania. A avut ca feude ducatele de Amlaş şi Făgăraş din Transilvania şi banatul Severinului. S-a aliat cu Sigismund de Luxemburg (regele Ungariei, cel care a iniţiat ordinul european al Dragonului, de luptă a creştinătăţii contra islamului, fiind primul membru al Ordinului Dragonului din Ţara Românească – ultimul a fost Constantin Brâncoveanu) şi cu Petru Muşat al Moldovei (apoi l-a impus acolo domn pe Alexandru cel Bun), contra otomanilor. A bătut monedă (ducaţi din argint, subdiviziune banul) inscripţionată cu litere latine şi înfăţişându-se în costum de cavaler cruciat, ca şi regii din restul Europei. A sprijinit în lupta antiotomană popoarele din sudul Dunării. Înfrânt de Timur Lenk la Ankara în 1402, Baiazid I e confruntat cu atacurile altor pretendenţi la tron, unii susţinuţi de domnul muntean. În timpul domniei lui Ţara Românească a ajuns la întinderea teritorială maximă din Evul Mediu: de la Olt în nord, la Dunăre în sud şi de la Porţile de Fier în vest până la Marea Neagră în est. Este îngropat la ctitoria sa de pe Olt, mănăstirea Cozia. Academia Navală din Constanţa îi poartă numele.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011
603 de ani
31.01.1843 Bumbac, Ion - scriitor(31.01.1843, Costâna, jud. Suceava – 25.05.1902, Cernăuţi) Scriitor. Frate cu Vasile B. A fost elev al lui Aron Pumnul la Cernăuţi şi coleg de cameră, ca elev, cu Mihai Eminescu. A studiat la Viena, unde a fost prieten şi cu Ioan Slavici. Antijunimist. Director al gimnaziului din Cernăuţi. A înfiinţat Societatea Filarmonică Armonia, 1881 şi Societatea Culturală Concordia, 1885, ambele menite să apere şi să promoveze valorile spirituale ale românilor din Bucovina. A avut o tentativă de a scrie o epopee naţională, din care s-au publicat două cânturi: Florinta, 1880. S-a ocupat de chestiunea Bucovinei, a statutului provinciei şi a opţiunilor culturale posibile în contextul dat: Privire istorică asupra trecutului politic-social şi naţional al „ducatului Bucovinei”, 1886.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 178 de ani
31.01.1854 Emmanuel, David - profesor, matematician, academicianEmmanuel-David2(31.01.1854, Bucureşti – 4.02.1941, Bucureşti) Matematician. Evreu ca etnie. Este considerat întemeietor al şcolii matematice moderne în ţara noastră. În 1879 îşi ia doctoratul la Sorbona cu teza „Etude des intégrales abéliennes de troisième espace“, devenind astfel al doilea român doctor în matematici la Sorbona (primul fiind Spiru Haret). S-a creştinat, conform legislaţiei în vigoare, pentru a putea ocupa un post universitar. A fost preşedintele primului Congres de matematică desfăşurat în România (1929, Cluj). Biroul Congresului l-a avut preşedinte de onoare, preşedinţi (mulţi foşti studenţi ai săi): Gh. Ţiţeica, D. Pompeiu şi I. Ionescu, iar secretar-general, P. Sergescu. Lucrările s-au desfăşurat pe patru secţiuni: Algebră şi Analiză (prezidată de S. Stoilow şi Const. Popoviciu), Geometrie (prezidată de S. Sanielevici), Matematici aplicate (prezidată de Em. Filipescu, Th. Angheluţă şi A. Maior), Istoria şi didactica matematicii (prezidată de G. Bratu, G. Iuga şi O. Onicescu). În 1882 a devenit profesor de algebră superioară şi de teoria funcţiilor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. Aici, în 1888, a ţinut primele cursuri de teoria grupurilor şi teoria lui Galois. A avut un rol important în introducerea în România a studiului matematicilor moderne şi în abordarea riguroasă a acestora. A fost membru al Academiei Române (1936).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 167 de ani
31.01.1908 Georgescu, Teohari - tipograf, om politicTeohari-Georgescu(31.01.1908, Bacău – 31.12.1976, Bucureşti) Tipograf şi om politic. Ca ucenic tipograf la Cartea Românească, face parte din sindicatul tipografilor, Gutenberg, intră în mişcarea comunistă, făcând propagandă, participând la şedinţe clandestine, organizând greve, răspândind manifeste. Arestat prima oară în 1933 pentru împrăştiere de manifeste. Va fi instruit la Moscova în 1940 sub coordonarea lui Ghiorghi Dimitrov, de către agenţi NKVD, şi va poseda cifrul pentru corespondenţa secretă cu Internaţionala comunistă. Eliberat la 23 august 1944 din penitenciarul Caransebeş, unde ispăşea o pedeapsă de 10 ani închisoare, alături de alţi fruntaşi comunişti, va fi numit – la 4 noiembrie 1944, de către Ana Pauker – subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Interne. Va ajunge ministru de Interne în cabinetele Groza (6.03.1945–15.04.1948; 01.01.1951–28.05.1952). În 1952 este epurat odată cu Ana Pauker şi Vasile Luca, este închis la 18 februarie 1953, anchetat, apoi eliberat în 1955 şi trimis corector la Editura Cartea Românească, al cărei director va ajunge.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 113 de ani
31.01.1937 Micu, Mircea - scriitorMircea-MicuÎn 31 ianuarie este comemorat Mircea Micu (n. 31 ianuarie 1937, Vărșand, județul Arad – d. 18 iulie 2010). Poet, prozator și publicist român. Autor a peste 35 de volume de proză, versuri, memorialistică, laureat al premiilor literare pentru proză, poezie și dramaturgie a Asociației Scriitorilor din București și al Academiei Române, președintele Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civica Mihai Eminescu. Este autorul romanului "Patima și Semnul Șarpelui", al volumului de versuri "Poeme pentru mama" și al celebrelor volume de memorialistică "Întâmplări cu scriitori". Umorul său este plin de originalitate și unic în peisajul literaturii române... Fin cunoscător și apropiat al celebrităților literare din vechiul regim, Mircea Micu este recomandat întru totul celor care nu și-au pierdut simțul umorului... "Întâmplări cu scriitori" este cartea care ne-ar putea însoți în orice vacanță... Parodist remarcabil și-a adunat volumele tipărite în antologia "La munte și la mare… parodii". Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://www.referatele.com/referate/romana/Mircea-Micu/ 84 de ani
31.01.1937 Moraru, Marin - actor de teatru şi filmMarin-Moraru(n. 31.01.1937, Bucureşti - d. 21.08.2016, Bucureşti) Actor de teatru şi film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale. A fost actor pe scenele: Teatrului Tineretului (1961–1964), Teatrului de Comedie (1965–1968), Teatrului Lucia Sturdza Bulandra (1968–1971) şi Teatrului Naţional I.L. Caragiale (1971–1974). Roluri: în film – Haiducii (1965), Un film cu o fată fermecătoare (1966), Maiorul şi moartea (1967), Răzbunarea haiducilor (1968), Actorul şi sălbaticii (1974), Filip cel Bun (1974), Un comisar acuză (1974), Un zâmbet pentru mai târziu (1974), Elixirul tinereţii (1975), Toamna bobocilor (1975), Operaţiunea „Monstrul“ (1976), Tufă de Veneţia (1977), Iarna bobocilor (1977), Concurs (1982), Faleze de nisip (1982), Ringul (1983), Masca de argint (1984), Zbor periculos (1985), Vară sentimentală (1985), Cuibul de viespi (1986), În fiecare zi mi-e dor de tine (1987), Chiriţa în Iaşi (1987); în teatru – Pigulete plus cinci fete de C. Bratu; Chiriţa în provincie de V. Alecsandri; Ocolul Pământului de P. Kohout; Umbra de E. Swartz; Troilus şi Cresida de W. Shakespeare; Capul de răţoi de G. Ciprian; D’ale carnavalului de I.L. Caragiale; Nepotul lui Rameau de Diderot; Transplantarea inimii necunoscute de Al. Mirodan; O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale; Romulus cel Mare de F. Durenmatt; Azilul de noapte de M. Gorki; Take, Ianke şi Cadâr de V.I. Popa. Din 2002 este Societar de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti. În același an a apărut, alături de Mathieu Kassovitz, Marcel Iureș și Horațiu Mălăele în producția lui Costa Gavras, Amen, care a intrat în competiția pentru Ursul de Aur la Berlin și a câștigat premiul César pentru scenariu. În 2009, actorul a primit Premiul Gopo pentru întreaga carieră, iar în 2015 Premiul de Excelență TIFF.Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:https://www.youtube.com/watch?v=in0AXo49WgcSursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 84 de ani


Weather
at Bucharest
How
Ultimele date : Clouds
Detalii : câțiva nori
Temperatura : 0 0C
Presiunea atmosferică : 1.008 bari
Umiditatea : 80 %
Viteza vântului : 2 m/s
Răsăritul la : 07:38:18
Apusul la : 17:18:32
Informații de la ora : 00:12:41

JosSus


© Calendare românești | 2021 | All Rights Reserved | This Week | prezentare oferită de: Corina & Bogdan Simeanu



Folosim cookies așa cum este detaliat pe pagina -> Politica de confidențialitate... Din motivele enunțate pe această pagină am reușit să asigurăm protecția datelor dumneavoastră.

Doar dacă sunteți de acord vă invităm să continuați vizitele pe acest site.

X