Calendare romanesti










This Week


TitlulDescriereaAu trecut:
12.04.1884 Danielopolu, Daniel - medic, fiziolog, farmacolog, academicianDanielopolu-Daniel(n. 12 S.V./25.04.1884 S.N., Bucureşti – d. 29.04.1955, Bucureşti)Medic, fiziolog şi farmacolog, profesor universitar la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Familie grecească la origini. Urmează liceul Sf. Sava din capitală, apoi Medicina, tot în Bucureşti. În 1912 publică prima sa monografie ştiinţifică, Tulburările ritmului cordului. În timpul Primului Război Mondial conduce un spital destinat tratamentului bolnavilor de tifos exantematic, maladie despre care publică, în 1919, la Paris, o monografie ce este de mai multe ori reeditată. În 1918 este numit profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, post în care va funcţiona până la sfârşitul vieţii. A studiat interdependenţa dintre sistemul nervos somatic şi cel vegetativ, a creat metoda viscerografică în medicina experimentală şi în clinică, a adus contribuţii: la patogenia şi tratamentul anginei pectorale. Savant de mare productivitate ştiinţifică, este autor a numeroase monografii de specialitate. Abordează, printre primii în lume, o concepţie nouă în descrierea funcţiilor biologice, concepţie denumită astăzi biocibernetică, legată de prezentarea organismelor şi a funcţiilor organelor ca nişte sisteme. Face o distincţie netă între funcţiile şi procesele biologice. A fost o autoritate la nivel mondial în studiul sistemului neurovegetativ, introducând noi metode pentru investigarea acestuia, ca proba atropinei şi ortostatismului. Este autorul unor studii clasice privind guşa endemică, reumatismul, angina pectorală şi a introdus noi metode de tratament, printre care terapia cu strofantină în doze fracţionate în insuficienţa cardiacă. În primăvara anului 1944, împreună cu alţi profesori universitari, semnează un memoriu prin care se cere ieşirea României din alianţa militară fascistă. A avut un rol esenţial în crearea Institutului de Fiziologie Normală şi Patologică (1948), care astăzi îi poartă numele.Lucrări: Tulburările ritmului cordului (1912), Acţiunea digitalei asupra tensiunii arteriale în hipertensiune (1916), Le Typhus exanthématique (1919), L’angine de poitrine – pathogénie – traitement médical et chirurgical(1924), Die viscerographische Methode (1930), Le système nerveux de la vie végétative, 2 vol. (1932), Le tonus cardio-vasculaire et l’epreuveamphotrope sinocarotidienne (1935), L’endémietyroidienne en Roumanie (1940), Phylaxie-paraphylaxie (immunité-anaphylaxie) et maladiespécifique (1946). La digitale et les strophantines(1946), Probleme de farmacologie nespecifică, 2 vol. (1952–1954). În 1935 propune crearea Academiei de Medicină şi devine secretarul perpetuu al acestei instituţii. A fost membru al mai multor foruri ştiinţifice internaţionale, al academiilor de Medicină din Paris, Madrid şi Buenos Aires, precum şi al societăţilor de Medicină din Paris şi Viena. A fost membru de onoare al Academiei Române (1938), reconfirmat (1948).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 137 de ani
12.04.1907 Conte, Rosa del - istoric literar, academicianRosa-del-Conte(n. 12.04.1907, Voghera, Italia – d. 03.08.2011, Roma) Istoric literar. A absolvit Literele la Universitatea din Milano. Elevă a lui Roberto Scagno. Profesoară de limba italiană la Universitatea din Bucureşti (din 1945), apoi din Cluj (până în 1963) şi la Universitatea Sapienza din Roma. Lucrări: Eminescu e Pascoli, 1957; La sensibilità e “forma cea dintâi”, 1964; Transfigurarea mitului folcloric în ultima dramă a lui Lucian Blaga: Arca lui Noe, 1969; La funzione dell’ambiguità nel linguaggio poetico di Arghezi, 1970; Leopardi ed Eminescu, 1979; Eminescu, poeta metafizico, 1982; Eminescu sau despre absolut, 1990. Nominalizată la Premiul Nobel în 1956. Distinsă cu Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofiţer. Membru de onoare al Academiei Române (1994). În 2007 a fost sărbătorită pentru împlinirea vârstei de 100 de ani.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 114 de ani
12.04.1924 Gruescu, Constantin - mineralog(n. 12.04.1924, com. Dognecea, jud. Caraş Severin)Mineralog. Urmaş al unor generaţii de mineri. Tehnician minier în Banatul montan. Pasiunea pentru minerale îl cuprinde încă de tânar, începând cercetarea sistematică a cristalelor şi mineralelor din 1945, reuşind ca timp de peste 50 de ani să constituie o impresionantă colecţie, de câteva mii de eşantioane, expuse în casa sa de la Baia de Fier. Aceste piese sunt reprezentative pentru toate zonele metalogenetice ale României. A reuşit să aducă, prin schimb sau achiziţii, numeroase eşantioane de zăcăminte din Europa, Asia, Africa şi Americi. Această colecţie cuprinde numeroase mostre de granaţi (andradit, melanit, grossular), galenit, pirit, calcopirit, sfalerit, antimonit, hematit, oligist, magnetit, limonit, diverse specii de silicaţi, sulfaţi, carbonaţi, precum şi o serie de varietăţi de cuarţ, calcedonie şi opal. Pasiunea sa de colecţionar şi activitatea ştiinţifică deosebită (studii şi referate despre mineralele Banatului, în special asupra maclelor cuarţului şi formelor cristalografice ale magnetitului, precum şi participare la diverse simpozioane şi sesiuni de comunicări ştiinţifice în ţară şi străinatate) au condus la primirea sa ca membru al Societăţii de Ştiinţe Geografice din România şi al Asociaţiei Internaţionale a Mineralogilor de la Basel (Elveţia).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.pressalert.ro/2015/06/pasiunea-fascinanta-a-unui-banatean-pentru-minerale-care-a-devenit-faimoasa-in-intreaga-lume-unde-puteti-vizita-primul-muzeul-al-mineralogiei-din-romania-foto/1-constantin-gruescu/ 97 de ani
12.04.1934 Dudiţă, Florea F. - inginer(n. 12.04.1934, Dejeşti, jud. Olt)Inginer. A absolvit Institutul Automecanic la Moscova, Facultatea de Mecanică, specialitatea automobile şi tractoare. Specializare în Germania. Profesor la Universitatea Transilvania, Braşov. Senator PSDR în Parlamentul României, preşedinte al delegaţiei Românieila Consiliul Europei, ambasador al României în Suedia şi Germania (după 1989).Lucrări: Transmisii cardanice, 1966; Cuplaje mobile, 1974; Optimizarea mecanismelor, 1987; Mecanisme articulate, 1989. Membru de onoare al Societăţii Române de Tehnica Roboţilor, preşedinte al Comitetului tehnical Federaţiei Internaţionale de Teoria Mecanismelor şi Maşinilor.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://centruldecalcul.ro/astr/prof-dr-ing-cons-dudita-florea/ 87 de ani
12.04.1949 Zamfirescu, Florin - actorprenume la naştere Florin Gheorghe (n. 12.04.1949, Călimăneşti, jud. Vâlcea)Actor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică la Bucureşti. Actor la Teatrul de Stat din Târgu Mureş, apoi la Teatrul Giuleşti (Odeon). Profesor şi rector la IATC.Roluri în teatru: Săptămâna Patimilor de Paul Anghel; Prinţesa Turandot de Carlo Gozzi; O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale; Cine ucide dragostea de Petru Vintilă; Steaua fără nume de M. Sebastian; Arta Conversaţiei de Ileana Vulpescu şi George Bănică; Pescăruşul de Cehov; Regele Lear de Shakespeare; Carlo contra Carlo de Paul Ioachim;în film: Rămân cu tine, 1982; Năpasta, 1982; Lumini şi umbre (pentru televiziune), 1982; Întunecare, 1985; Moromeţii, 1988; Im Zeichen der Liebe, 1984; Senatorul melcilor, 1995; Filantropica, 2002; Dulcea saună a morţii, 2003; Moartea domnului Lăzărescu, 2005; Inimă de ţigan (serial tv), 2005; Restul e tăcere (2008);regie: La Locandierade Goldoni, 1988; Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea de I.L. Caragiale, 1992; Norii de Aristofan, 2003.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:https://www.cinemagia.ro/actori/florin-zamfirescu-4431/ 72 de ani
13.04.1869 Eliade, Pompiliu - istoric literar, comparatist, academicianPompiliu-Eliade(n. 13.04.1869, Bucureşti – d. 24.05.1914, Bucureşti) Istoric literar, comparatist. A absolvit Literele la Bucureşti. Specializare la École Normale Supérieure, Paris. Profesor la Universitatea din Bucureşti, director general al teatrelor (l908). A scris studii comparatiste, de istoria literaturii universale şi de teorie literară: De l’influence française sur l’esprit public en Roumanie (Despre influenţa franceză asupra spiritului public în România, 1895); Histoire de l’esprit public en Roumanie au dix-neuvième siècle (Istoria spiritului public în România în veacul al nouăsprezecelea), 3 vol., 1905–1914; Filosofia lui La Fontaine, 1901; Cu privire la Maurice Maeterlinck, 1912; Ce este literatura ? Condiţiunile şi limitele acestei arte, 1903, curs. Membru corespondent al Academiei Române (1912).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 152 de ani
13.04.1877 Grigorovici, Tatiana - militantă social democratăTatiana-Grigorovici2nume la naştere Tatiana Pisterman (n. 31.03. S.V./13.04.1877 S.N., Ucraina – d. 25.09.1952, Bucureşti) Militantă social democrată. Soţie a lui Gheorghe G., dezmoştenită de părinţi (evrei) din cauza căsătoriei cu un creştin, şi mamă a lui Radu G. A absolvit Filosofia la Viena şi şi-a luat doctoratul în economie politică la Berna cu o teză despre Marx şi Lasalle. A susţinut ideile soţului ei. La arestarea acestuia i-a scris lui Lothar Rădăceanu, fost discipol al soţului ei şi devenit secretar al PMR, două scrisori, prima predată de acesta Securităţii, a doua care justifică gestul ei final: Aşa a murit soţul meu în vârstă de 79 de ani, în epoca dictaturii proletariatului, pentru care el a muncit (aceasta o ştii D-ta tot atât de bine ca şi mine) o viaţă întreagă şi sub un guvern al cărui membru eşti D-ta. S-a sinucis.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 144 de ani
13.04.1878 Ciurea, Ioan - medic veterinar, parazitologCiurea-Ioan(n. 13.04.1878, Fălticeni – d. 20.03.1943, Bucureşti) Medic veterinar şi parazitolog. A absolvit Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti (1902), urmând apoi studii de perfecţionare la Berlin şi Königsberg (1910–1912). După absolvirea studiilor, a lucrat ca medic veterinar la CFR Craiova (1902–1905), apoi la abatorul din Piatra Neamţ (1905–1910). Revenit în ţară în anul 1912, şi-a reluat postul la abator, continuându-şi munca de cercetare începută în Germania. În acest timp a descoperit: cistecercul de Taenia saginata în carnea vitelor tăiate, a semnalat Trichinella spiralis la pisică, Spiroptera sexalata la porc ş.a. A descoperit ciclul biologic al unei serii întregi de trematode şi o serie de noi specii. În 1922 devine profesor universitar la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti, unde a organizat cursuri şi seminarii practice în Laboratorul de parazitologie. În paralel cu activitatea didactică şi-a reluat munca de cercetare, cu deosebire asupra trematodelor, pe care le-a studiat din punct de vedere sistemic şi biologic, fiind printre primii care au aplicat metoda experimentală în parazitologie. A efectuat studii de anatomie patologică la vacă şi găină (1908), ocupându-se de bacteriile paratifice, de nematodele parazite la pisică şi porc, dar mai ales de trematodele transmise prin alimentaţia cu peşte la mamifere, om şi păsări (1911–1916). Consacrarea sa pe plan internaţional se datorează descoperirii la peşti a metacercarului infestant de Opistorchis felineus şi reproducerea experimentală a dezvoltării lui la animale domestice, corectând eroarea renumitului parazitolog elveţian E. Askenazy. Membru în Consiliul de administraţie al pescăriilor statului (1929–1931). Lucrări: Larvele de Diphyllobothrium latum la peştii din bălţile Dunării (1913); Prevenirea şi combaterea muştei columbace (1924) ş.a. În 1927 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1939 membru al Academiei Leopoldine din Halle (Germania).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 143 de ani
13.04.1886 Tonitza, Nicolae - pictor, grafician, critic de artăNicolae-Tonitza(n. 13.04.1886, Bârlad - d. 16.02.1940, Bucureşti) Fiul unui comerciant, urmează şcoala primară la Bârlad, dovedind calităţi excepţionale de caricaturist şi de senator. Este înscris la Şcoala Normală din Iaşi în clasa pictorului Gr. Gh. Popescu (1902). În 1907 pleacă la Mûnchen, apoi în Italia şi Franţa. Are prima participare la Tinerimea artistică (1911) şi la Expoziţia artiştilor în viaţă. În 1917 este prizonier la Turtucaia. Se mută la Bucureşti şi participă la Expoziţiile Artei Române, face cronici plastice, execută desene politice şi olărie. Devine prim redactor la revista Artele Frumoase. Împreună cu Ştefan Dimitrescu, Oscar Han şi Fr. Şirato, se grupează în formaţia Grupul celor patru (cu expoziţii în 1926). În 1937 este numit rector al Academiei de Arte Frumoase din Iaşi. Tonitza este unul dintre cei mai mari pictori ai României din primele patru decenii ale secolului XX. La Mûnchen, Paris, Roma şi Genova s-a desăvârşit ca artist, atras de experienţa impresioniştilor. Totuşi, opera sa poate fi definită ca realistă, plină de obiectivitate şi spontaneitate. Rămâne în pictură ca cel mai reprezentativ pictor al portretelor de copii, al gingăşiei şi purităţii acestora. S-a remarcat şi ca pictor al peisajului. Importante în creaţia sa sunt florile. Primul atuoportret pe care l-a realizat privindu-şi figura tristă, datează din 1910, pe când se afla la Paris. Dintre cele mai importante picturi reţinem: Grădina din Văleni; Soţia artistului; Coadă la pâine; Dezertorii; Femei sărace în cimitir; În mahala; Cusătoreasa; Fata pădurarului; Nud; Maternitate; Vas cu trandafiri; Cap de copil etc. Ref.: Brezianu, Barbu. N.N. Tonitza, Bucureşti, Meridiane, 1986. 135 de ani
13.04.1900 Dorohov, Lazăr (Lazar) - biolog, academician(n. 13.04.1900, Stavropol, Rusia – d. 11.03.1964, Chişinău)Biolog. Rus ca etnie.S-a specializat în Rusia în fiziologia plantelor şi a venit în Basarabia în 1939, în contextul în care oraşul natal fusese cucerit de armatele alb gardiştilor (Anton Denikin). Fondator (1961) şi director al Institutului de Fiziologia Plantelor al AȘM. Membru corespondent şi vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://enciclopedia.asm.md/?p=3894 121 de ani
13.04.1926 Peculea, Marius Sabin - inginer, academician(n. 13.04.1926, Cluj-Napoca)Inginer. A absolvit Politehnica la Timişoara. A lucrat la Uzina Tehnofrig din Cluj, unde a înfiinţat şi a condus Serviciul de Studii şi Proiectări. Cercetător la Institutul de Fizică Atomică din Cluj, profesor la Institutul de Construcţii din Bucureşti, director al unităţii nucleare din Râmnicu Vâlcea. Contribuţii în domeniul optimizării energetice a sistemului de obţinere a apei grele. Preocupat de criogenie.Lucrare: Apa grea. Procese industriale de separare, 1984. Expert al Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică de la Viena. Membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România. Membru titular al Academiei Române (1993).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:http://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-11-2007/acad-marius-sabin-peculea-parintele-apei-grele-românesti_1797.html 95 de ani
13.04.1930 Nicolaescu, Sergiu - scenarist, regizor, actor, om politicSergiu-Nicoalescu(n. 13 aprilie 1930, Târgu Jiu, România – d. 3 ianuarie 2013, București, România). O carieră prolifică, roluri antologice, filme mari. "Vreau să vă mulţumesc pentru aceşti patru ani minunaţi pe care i-am petrecut împreună, în care dumneavoastră mi-aţi dăruit stimă şi consideraţie, simţăminte pe care şi eu vi le datorez. Mai am puţini ani de trăit şi mi-am dorit să-i termin în profesia mea, pentru acest lucru nu am participat la alegeri. Vreau să vă spun un sincer «La revedere!» şi vreau să vă spun în acelaşi timp «La mulţi ani!» şi sărbători fericite", a spus Nicolaescu de la tribuna Senatului, în ultima şedinţă a actualei legislaturi, fiind aplaudat de cei prezenţi. Sergiu Nicolaescu s-a născut pe 13 aprilie 1930, la Târgu-Jiu, oraş pe care l-a părăsit în 1935, întrucât familia sa se stabilise la Timişoara. În acest oraş urmează cursurile şcolii primare şi liceul. Între anii 1948 şi 1952 a urmat cursurile Facultăţii de Mecanică din Bucureşti (Politehnica), practicând ingineria în perioada 1954-1965. Apoi a practicat operatorie de film, devenind regizor, actor, scenarist şi producător de film. Primul film regizat de Sergiu Nicolaescu a fost "Scoicile nu au vorbit niciodată" (1962), un documentar de scurtmetraj, cel dintâi lungmetraj de ficţiune urmând să-l realizeze în 1966-1967. Este vorba despre "Dacii", o coproducţie româno-franceză impresionantă, cu o distribuţie pe măsură şi cu o figuraţie grandioasă, care au devenit apoi atribute ale tuturor filmelor sale istorice. În 1962, realizează filmul care îl ajută să pătrundă într-adevăr în lumea cinematografiei: "Memoria Trandafirului", o metaforă de 7 minute, care s-a bucurat de succes în ţări precum SUA şi Franţa. Tot în Franţa are loc, cinci ani mai târziu, premiera pariziană a filmului "Dacii". Pe Champs-Elysees, în dreptul restaurantului Fouquets, trona un afiş al filmului, având textul: "Un film du Serge Nicolaesco". "Era o foarte mare satisfacţie pentru un tânăr debutant de 37 de ani. Din acest moment începea cariera mea internaţională", declara regizorul mai târziu. Anul revoltei studenţeşti de la Paris şi al Primăverii de la Praga, 1968, i-a adus lui Nicolaescu şansa de a lucra, în calitate de regizor, cu Orson Welles, Laurence Harvey şi alţi mari actori americani şi europeni, chiar la Bucureşti, unul din filmele produse la acea vreme fiind "Bătălia pentru Roma", o producţie americano-germană. Legendarul comisar Miclovan, devenit apoi Moldovan, cu care Sergiu Nicolaescu afirma că a atins celebritatea ... 91 de ani
13.04.1938 Buzoianu, Cătălina - regizor(n. 13.04.1938, Brăila - d. 3.08.2019) Regizor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală din Bucureşti. A lucrat la Piatra Neamţ şi Iaşi până în 1973. Între 1979 şi 1985 este prim-regizor permanent la Teatrul Mic din Bucureşti. Din 1985 este regizor permanent la Teatrul Bulandra din Bucureşti. Regie: Pescăruşul de Cehov, 1970; Bolnavul închipuit de Molière, 1970; Peer Gynt de Ibsen, 1972; Carnaval la Iaşi de Vasile Alecsandri, 1972; Tinereţe fără bătrâneţe, 1975; Hedda Gabler de Ibsen, 1975; Interviu de Ecaterina Oproiu, 1975; Efectul razelor gamma asupra anemonelor de Paul Zindell, 1978; Să-i îmbrăcăm pe cei goi, 1979; Maestrul şi Margareta, 1980; Dibuk de Anski, 1994; Fuga de Mihail Bulgakov, 1995; Pelicanul de August Strindberg, 1995; Patul lui Procust după Camil Petrescu, 1995; Turandot de Carlo Gozzi, 1999; Odiseea 2001, proiect de integrare europeană a artiştilor, cu plecare din portul Constanţa, opriri în porturile Mediteranei şi sosire în portul Marsilia, scenariu propriu, Teatrul Bulandra, Bucureşti, coproducţie cu Teatrul Tourski, Marsilia, 2001. Premii: Premiul Academiei Române, 1973; Premiu la Festivalul de Teatru Contemporan, Braşov, 1978; Premii ATM 1979, 1980, 1985, 1986; Premii UNITER în 1991 şi 1995; Premiul Théâtre vivant – Radio France International, pentru spectacolul Teatru descompus, 1993; Marele Premiu al Festivalului Naţional de Teatru, 1994, 1996, 1997; Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Dramaturgie Românească pentru spectacolul Patul lui Procust, Timişoara, 1995; Premiul Salvo Randone pentru întreaga carieră, în special pentru montarea operei lui Pirandello (Sciacca – Italia, 1995); Premiul UNITER pentru întreaga activitate, 2001.Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://fnt.ro/2018/artistii-despre-catalina-buzoianu-ii/ 83 de ani
13.04.1940 Cosma, Vladimir - violonist, compozitor și dirijor(n. 13 aprilie 1940, București).Violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Theodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor-compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. Vladimir Cosma a primit două premii Cézar pentru: „Cea mai bună muzică de film”; „Diva” (1982); „Le Bal” (1984), apoi două premii 7 d`Or pentru „Cea mai bună muzică TV” în 1986 și 1991 și diferite premii și distincții în Franța și în lume. Vladimir Cosma a obținut numeroase Discuri de Aur și Platină în întreaga lume: Franța, Germania, Japonia, Anglia, Elveția, Belgia, Italia, Olanda, Scandinavia, etc. Vladimir Cosma este Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare, Mare Ofițer al Meritului Cultural Român și Comandor al Ordinului „Des Arts et des Lettres”. Vladimir Cosma a compus opera „Marius și Fanny”, după Marcel Pagnol, a cărei premieră a avut loc la Opera din Marsilia, în distribuție cu Roberto Alagna și Angela Gheorghiu, în rolurile titulare și Jean-Philippe Lafont, în rolul lui César. În 2008 a scris partitura comediei muzicale „Aventurile Rabinului Iacob” care s-a jucat în premieră la Palatul Congreselor din Paris, avându-i ca interpreți pe Eric Métayer, Marianne James, Spike, Julie Victor. În iunie 2009, Vladimir Cosma a dirijat, în premieră mondială, în Biserica Sainte-Madeleine de Béziers, cantata „1209”, pentru soprană, recitator, cor de copii și orchestră, pe care a compus-o cu prilejul centenarului „Masacrului de la Béziers”.Dirijează mari orchestre simfonice în Franța și în străinătate, în compania unor soliști prestigioși ca Ivry Gitlis, Vadim Repin, Wilhelmenia Fernandez, Silvia Marcovici, Patrice Fontanarosa, Jean-Luc Ponty, Didier Lockwood, Stanciu Simion „Syrinx”, Philip Catherine.Sursa articolului: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Cosma Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.operamusica.com/artist/vladimir-cosma/photo/145401 81 de ani
13.04.1941 Balaban, Claudia - filolog(n. 13.04.1941, Burlăneşti, Republica Moldova)Director al Bibliotecii Naţionale pentru copii „Ion Creangă“, preşedinte a Fundaţiei Cărţii din Republica Moldova, preşedinte a Secţiei Naţionale a Consiliului Internaţional al Cărţii pentru Copii şi Tineret (din 1996). A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău (1968). A lucrat ca bibliotecară în satul de baştină (1959–1964), inspector la Direcţia raională de cultură Comrat (1964–1971), şefă a aceleiaşi Direcţii (1971–1978). A publicat circa 60 de articole în ziare, reviste şi în volume colective de biblioteconomie din Republica Moldova şi din Moscova (până în 1991). Este organizator permanent al Salonului Internaţional de Carte pentru Copii la Chişinău (din 1997) şi al concursului literar republican „La izvoarele înţelepciunii“ (din 1990). A iniţiat înfiinţarea la Chişinău a unei filiale comune a Bibliotecii Naţionale pentru Copii Ion Creangă şi a Bibliotecii Judeţene Gheorghe Asachi din Iaşi (1992). Este autoare a unor dicţionare bibliografice, buletine de specialitate, almanahuri şi proiecte culturale.Participă des la conferinţe, congrese şi întruniri profesionale internaţionale în domeniu: conferinţa „Biblioteca şi civilizaţia“ (Iaşi, 1992), congresele al 28-lea – al 31-lea ale Consiliului Internaţional al Cărţii pentru Copii (Basel, 2002; Macau, 2006; Copenhaga, 2008), simpozionul „Carte, Cultură, Cunoaştere“ (Cluj-Napoca, 2005), Festivalul Internaţional de Carte pentru Copii (Coreea, 2007) ş.a. Este Lucrător emerit al Culturii din Republica Moldova (1991), deţine Medalia Mihai Eminescu (1994) şi Ordinul Republicii (2011).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://bibliologibasarabeni.blogspot.com/2017/01/claudia-balaban-1941_79.html 80 de ani
13.04.1943 Mandache, Rodica - actor de film și teatruRodica-Mandache(n. 13 aprilie 1943, Iași, România) A urmat studii teatrale, absolvind secția de Actorie a Facultății de Teatru din cadrul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică ,,I.L.Caragiale” (IATC) București, în anul 1964, la clasa prof. univ. Octavian Cotescu, Pop Marțian. Cariera în teatru a desfășurat-o pe scene celebre cum ar fi cele ale: Teatrului Mic din București; Teatrului „Maria Filotti” din Brăila; Teatrului Barbu Delavrancea; Teatrului Național Vasile Alecsandri din Iași; Teatrului Național Ion Luca Caragiale din București; Teatrului Nottara și a Teatrului Municipal Bacovia. Dintre filmele în care a avut interpretări foarte reușite amintim: Felix și Otilia (1972) - dublaj de voce Aurica Tulea; Astă seară dansăm în familie (1972); Un comisar acuză (1974); Povestea dragostei (1977); Iarna bobocilor (1977); Iarba verde de acasă (1977); Eu, tu, și... Ovidiu (1978); Nea Mărin miliardar (1979); Buletin de București (1983); Căsătorie cu repetiție (1985); Telefonul (1992); Somnul insulei (1994). Pe lângă activitatea de scenă, Rodica Mandache este și profesoară de actorie la Universitatea de Artă ,,Hyperion”. Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriță într-un rol secundar, pentru rolul Adel din piesa joi.megaJoy de Katalin Thuroczy, Teatrul Odeon, București (2007)Sursă articol: https://ro.wikipedia.org/wiki/Rodica_Mandache 78 de ani
14.04.1864 Văitoianu, Artur - prim-ministru, general de corp de armată(n. 14 aprilie 1864, Ismail - d. 17 iunie 1956, București) 92 de ani de viață dedicați țării sale… - a participat în funcții de comandă la Al Doilea Război Balcanic (1913), Primul război mondial (1916 - 1918), și la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri (1918 - 1920). - s-a remarcat prin modul cum a condus acțiunile Comandantul Corpului II Armată, pe timpul Bătăliei de la Mărăști; – desemnat prim-ministru al României în anul 1919 (12 septembrie - 4 decembrie), în perioada mandatului său având loc primele alegeri din România Mare; - a fost de mai multe ori ministru în guvernele liberale; - a deținut și funcția de consilier regal al lui Carol al II-lea; - a fost întemnițat timp de șapte ani în Penitenciarul Sighet; - este reabilitat și înmormântat în mausoleul de la Mărăști în 1956.Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:https://www.crisana.ro/stiri/restituiri-24/100-de-ani-marsul-spre-marea-unire-1916-1919-batalia-de-la-oituz-158965.htmlSurse text:https://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_V%C4%83itoianu; https://infogalactic.com/info/Artur_V%C4%83itoianu 157 de ani
14.04.1885 Haţieganu, Iuliu - o altă prezentare - medic internist, academicianIuliu-Hatieganu2(n. 14.04.1885, Dârja, Cluj – d. 04.09.1959, Cluj) Medic internist. Frate cu Emil H. A absolvit gimnaziul superior greco-catolic din Blaj, unde a fost coleg de clasă cu viitorul cardinal Iuliu Hossu. A urmat Facultatea de Medicină a Universităţii din Cluj. În 1910 îşi încheie studiile cu un strălucit doctorat. Cercetări în domeniul tuberculozei. A format la Cluj o valoroasă şcoală de medicină internă. Astăzi Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj îi poartă numele. S-a făcut cunoscut încă din 1914 în literatura de specialitate printr-un studiu asupra galactozuriei alimentare, publicat în Jurnalul Medical din Budapesta. A fost unul din delegaţii tineretului universitar la Adunarea Naţională de la Alba Iulia şi a susţinut în faţa Consiliului Dirigent al Transilvaniei înfiinţarea Universităţii din Cluj. Ulterior va prezida şi primul Congres al Medicilor, unde prietenul său, medicul militar Iuliu Moldovan, numit de consiliul dirigent în funcţia de secretar cu problemele sănătăţii publice, va prezenta un raport asupra stării sănătăţii populaţiei din Transilvania, subliniind necesitatea reluării activităţii la Facultatea de Medicină din Cluj. Alături de Ioan Goia a adus specialişti excepţionali, ca Victor Papilian, Titu Vasiliu, Iacob Iacobovici, Constantin Ureche, Victor Babeş, Constantin Levaditi sau Emil Racoviţă. Din fonduri proprii, colectă publică şi bani de la ASTRA, a înfiinţat între 1930 şi 1932 la Cluj-Napoca un parc destinat mişcării sportive a tinerilor. Parcul Sportiv Iuliu Haţieganu, aflat pe malul Someşului, are o suprafaţă de 25 ha. În perioada 1940–1945 s-a implicat de multe ori în salvarea vieţii unor evrei sau români, alături de Raul Şorban și Theodor Criveanu. Lucrări: Despre encefalita epidemică, 1920; Infecţia tuberculoasă şi profilaxia ei socială, 1926; Tratat elementar de semiologie şi patologie, 3 vol., 1934–1939; Clinică şi patologie medicală, 2 vol., 1955, 1958. Membru al Societăţii Medicale a Spitalelor din Paris. A fost membru al Academiei Române (1955).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 136 de ani
14.04.1885 Iuliu I. Hațieganu - medic, academicianIuliu-Hatieganu2(n. 14.04.1885, Dîrja, jud. Cluj - d. 04.09.1959, Cluj) Studii secundare la Cluj şi Blaj. Studii medicale la Cluj, ca bursier al Societăţii Transilvania din Bucureşti, obţinând titlul de doctor în 1909. Profesor la Facultatea de Medicină din Cluj (1919-1948 şi 1953-1959).Este întemeietorul învăţământului medical românesc din Cluj şi a format numeroase cadre universitare. Fondator al Asociaţiei de Educaţie Fizică Şoimii Carpaţilor (1929). Membru titular al Academiei de Medicină din Bucureşti (1935) şi membru titular al Academiei Române (1955).A fost un mare pedagog, preocupat de organizarea învăţământului medical, pentru formarea unor practicieni.A înfiinţat primul dispensar antituberculos din Cluj şi preventoriul studenţesc. A iniţiat şi a condus, împreună cu I. Goia, elaborarea unui monumental Tratat de semiologie şi patologie, care a reprezentat o carte de căpătâi pentru medici. A adus importante contribuţii în problema sifilisului visceral, ca şi a nevrozelor. Haţieganu a fost supranumit "Hipocrate al românilor", "un pisc al medicinei româneşti". Alte lucrări: Infecţia tuberculoasă şi profilaxia ei socială (1926), Clinică şi patologie medicală, coordonator, 2 vol. 1955-1958. 136 de ani
14.04.1910 Bezviconi, Gheorghe - istoric literar, heraldist, academicianGheorghe-Bezviconi(n. 14.04.1910, Jitomir, azi în Ucraina – d. 30.06.1966, Bucureşti) Istoric literar, heraldist, slavist. La Bucureşti a audiat cursurile de istorie ale lui Nicolae Iorga, în 1938 fiind colaborator al Institutului pentru Studiul Istoriei Universale. Unul dintre membrii fondatori ai Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni (1940). A fost membru al Asociaţiei Slaviştilor din România, colaborator extern al Institutului de Istorie Nicolae Iorga şi al Institutului de Studii Româno-Sovietice al Academiei Române. Persecutat în România, a fost nevoit să lucreze ca paznic la cimitirul Bellu, fapt care s-a soldat cu scrierea a două lucrări documentare de netăgăduită valoare: Cimitirul Bellu din Bucureşti (1941) şi Necropola Capitalei (1972). Alte lucrări: Armenii în Basarabia. Manuk-bei (1934), Cărturari basarabeni (1940), Din alte vremi (1940), Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru (vol. 1–1940, vol. 2–1943), Costache Stamati. Familia şi contemporanii săi (1942), Profiluri de ieri şi de azi (1943), Călători ruşi în Moldova şi Muntenia (1947), Puşkin în exil (în colaborare, 1947), Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse (1948). Este şi autor al unui roman scris în ruseşte: Ultimul om de prisos (1953–1956). A fost distins cu Medalia de Aur a Institutului de Istorie şi Heraldică al Franţei (1935), Crucea Ligii Republicane Franceze a Binelui Public, clasa a III-a, Medalia de Onoare Vermeil a Societăţii Academice de Litere şi Arte a Franţei (1936), Premiul Hanu’ Ancuţei (1938), Premiul Năsturel al Academiei Române (1948). Post-mortem a fost ales membru al Academiei Internaţionale Di Pontzen din Napoli (1974).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 111 de ani
14.04.1932 Barbu, Gelu - balerin, coregraf(n. 14.04.1932, Lugoj - d. 17.02.2016)Balerin şi coregraf. Fiu al lui Filaret B. A studiat coregrafia cu Floria Capsali, apoi, la Leningrad, cu Agripina Vaganova şi Aleksandr Puşkin. A lucrat la Opera Română, avându-l maestru de balet pe Oleg Danovski. A fost prim-balerin şi a dansat cu Valentina Massini, Simona Ştefănescu, Irinel Liciu, Sanda Orleanu, Ileana Iliescu, Rina Constantini şi Magdalena Popa. A dat recitaluri în Italia, Germania, Suedia. Plecat în exil în 1961, devine prim-balerin al Operei din Oslo (Suedia), dă recitaluri în cele două Germanii, Italia, devine prim-balerin al Operei din Nürnberg. În 1966 s-a stabilit în Las Palmas de Gran Canaria, unde a creat trupa de balet care-i poartă numele şi a devenit coregraful ei. Compania sa a făcut turnee prin oraşele Spaniei, în Portugalia, la Sankt Petersburg, a participat la Festivalul Internaţional George Enescu, a dat spectacole la Opera Română din Timişoara, la Opera Naţională din Bucureşti, Teatrul Traian Grozăvescu din Lugoj. Cetăţean de onoare al oraşelor Las Palmas de Gran Canaria şi Lugoj. A primit Ordinul Constituţiei al Norvegiei, 1964; Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, 2002.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:http://occidentul-romanesc.com/las-palmas-de-gran-canaria-s-a-stins-din-viata-marele-balerin-gelu-barbu-fiul-reputatului-compozitor-filaret-barbu/ 89 de ani
15.04.1812 Burada, Maria - traducător(n. 15.04.1812, Iaşi – d. 11.02.1886, Iaşi) Soţie a lui Teodor B. şi mamă a lui Teodor T. B. Familie aromână la origini. Născută într-o familie de boieri, a studiat greaca, franceza, rusa, germana. A fost prima femeie din Moldova care a tradus piese de teatru, mai ales din J. Bouchardy.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 209 de ani
15.04.1821 Ioan Axente Sever - om politic, conducător în oastea lui Avram IancuIoan-Axente-Sever(n. 15.04.1821, Frîna, azi com. Axente Sever, jud. Sibiu - d. ??.1906) Om politic român. Profesor la Blaj şi la Bucureşti, participant la revoluţia de la 1848-1849 din Ţara Românească şi din Transilvania, prefect în oastea lui Avram Iancu. A fost unul dintre conducătorii mişcării de eliberare naţională a românilor transilvăneni. 200 de ani
15.04.1879 Capidan, Theodor - filolog, academicianTheodor-Capidan(n. 15.04.1879, Perlepe, Macedonia – d. 01.09.1953, Bucureşti) Filolog. Aromân. A făcut liceul la Bucureşti. A absolvit Filologia romanică la Leipzig (cu Gustav Weigand). A fost: asistent la Institutul Balcanic din Leipzig, profesor de limba română şi director la Şcoala Superioară de Comerţ în limba română din Salonic (1902–1919), conferenţiar pentru dialecte transdanubiene la Universitatea din Cluj-Napoca (1924–1937), dar şi profesor, apoi decan (1927–1928) şi prodecan (1928–1929). În 1937 devine profesor de limbi romanice la Universitatea din Bucureşti. Colaborator la Dicţionarul Academiei Române, începând cu 1910. Din 1948 a continuat să activeze în cadrul Institutului de Lingvistică al Academiei din Bucureşti. S-a ocupat de dialectele limbii române. A lăsat în manuscris un dicţionar etimologic al tuturor graiurilor româneşti. Lucrări: Meglenoromânii: I. Istoria şi graiul lor, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1925; II. Literatura populară la meglenoromâni; III. Dicţionar meglenoromân, Academia Română; Fărşeroţii: studiu lingvistic asupra românilor din Albania, Cluj, 1930; Aromânii: dialectul aromân, studiu lingvistic, Bucureşti, 1932. În 1943 a publicat monografia Limbă şi cultură. Membru al Academiei Române (1935), exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 142 de ani
15.04.1886 Angelescu, Aurel - matematicianAurel-Angelescu(n. 15.04.1886, Ploieşti – d. 06.04.1938, Bucureşti) Matematician, specialist în algebră şi teoria numerelor. La liceu l-a avut profesor pe Niculae Abramescu. A studiat la Paris cu Paul Appell. Profesor la universităţile din Cluj (la propunerea lui Gheorghe Ţiţeica) şi Bucureşti. Unul dintre fondatorii revistei Mathematica. Lucrări: Secţiuni de calcul diferenţial, 1927.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 135 de ani
15.04.1911 Cantacuzino, Ion (Iancu) - inginer(n. ??.1847, Bucureşti – d. 15.04.1911, Bucureşti)Inginer. Frate cu Mircea C. şi tată al lui Gheorghe (Zizi) C. A studiat ingineria la Paris, specializare în Germania. Membru fondator, de mai multe ori preşedinte al Societăţii Şcolii Politehnice (prima oară în 1888, ultima oară în 1909) şi preşedinte de onoare. Participant la Războiul de Independenţă. Promotor al valorilor şi spiritului creator românesc. A iniţiat apariţia Buletinului Societăţii şi construirea sediului acestuia. A pus de acord regulamentul cu statutele societăţii şi a făcut un proiect de lege pentru corpul tehnic. Îi aparţine hotărârea de a se traduce cărţi tehnice germane şi de a se edita un dicţionar tehnic. Constructor al căii ferate Bucureşti–Predeal şi al primei fabrici de ciment din România (la Brăila, 1880).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.youtube.com/watch?v=XxinvextSO4 110 de ani
15.04.1959 Berényi, Maria - poet(n. 15.04.1959, Micherechi, Bichiş, Ungaria) Cea mai prolifică poetă bilingvă a comunităţii româneşti din Ungaria. Directoare a Institutului de Cercetări ale Românilor din Ungaria. Din tematica foarte bogată a universului liric se remarcă tema predilectă a copiilor fără copilărie, „copiii străzii“, „lacrimi ale secolului XX“, aflaţi în „spitalul secolului“ trecut. Anii copilăriei, „iarba copilăriei“ îi întreţin neliniştea existenţială, exprimată metaforic în versurile din primele volume: Autodefinire şi Fără ţel.Alte lucrări: Aspecte naţional-culturale din istoricul românilor din Ungaria (1785–1918), Budapesta, 1990; Istoria Fundaţiei Gojdu (1870–1952), Budapesta, 1995; Românii din Ungaria de azi în presa română din Transilvania şi Ungaria secolului al XIX-lea (1821-1918), documente, Gyula, 1994; Cultură românească la Budapesta în secolul al XIX-lea, Gyula, 2000.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://www.opiniatr.ro/sa-stiti-stima-limba-strabuna-ce-poarta-urme-de-adanci-caruntete/ 62 de ani
16.04.1868 Corcea, Avram - preot, folcloristCorcea-Avram3(16.04.1868, Coştei, Banatul Sârbesc – 1951, Pietroiu, Ialomiţa) Preot, culegător de folclor. A studiat Teologia la Caransebeş. A fost preot la Coştei, catihet la Vârşeţ, membru în Consistoriul Eparhial din Caransebeş. A cules folclor din întregul Banat: Balade poporale, 1899. A făcut parte din Sfatul Naţional de la Alba Iulia pentru Unirea din 1918. După al Doilea Război Mondial, a fost arestat în România, a murit în deportare, pe Bărăgan.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 153 de ani
16.04.1879 Galaction, Gala - o altă prezentare - scriitor, teolog, academicianGala-Galactionnume la naştere Grigore Pişculescu (16.04.1879, Dideşti, Teleorman – 8.03.1961, Bucureşti) Scriitor, teolog. Între 1928 şi 1934 a dat Bibliei o nouă versiune în limba română, adaptând-o la limba modernă. În perioada interbelică desfăşoară o susţinută activitate publicistică (editează, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, Cronica şi Spicul, care apar în perioada 1915–1918). Devine: defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului (1909–1922), preot (1922), misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor (1922–1926), profesor titular la Catedra de introducere şi exegeză în Noul Testament la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926–1941), decanul acesteia (1928–1930), profesor de exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1941–1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureştilor (din 1954). Ca teolog a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditaţii, conferinţe, predici. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare şi reviste ale timpului, un jurnal a fost publicat postum. După 1944 se angajează pe deplin în viaţa literară şi politică. A scris povestiri şi nuvele: Bisericuţa din Răzoare, 1914, Premiul Academiei; De la noi, la Cladova, 1924; Nuvele şi schiţe, 1934, şi romane: Papucii lui Mahmud, 1932, Premiul Societăţii Scriitorilor Români; Doctorul Taifun, 1933; La răspântie de veacuri, 2 vol., 1935. Şi-a strâns publicistica în mai multe volume, cel mai cunoscut fiind Oameni şi gânduri din veacul meu, 1955. A primit: Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1933), Medalia Meritul Cultural clasa a II-a (1934), Premiul Naţional Literar (1935), Premiul Naţional pentru proză (1942), Medalia Meritul Cultural în grad de Comandor (1947); a fost deputat în MAN, a primit Ordinul Muncii clasa I (1954). A fost vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români (1947), membru activ al Academiei Române (1947), apoi membru titular onorific al Academiei Republicii Populare Române (1955).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 142 de ani
16.04.1879 Gala Galaction (Grigore Pișculescu) - preot, scriitor, traducătorul Bibliei, academicianGala-Galaction(16.04.1879, Dideşti, jud. Teleorman - 8.03.1961, Bucureşti) Tatăl său, Nicolae Pişculescu, era arendaşul moşiei Dideşti, iar mama era fiica parohului Bisericii Sf. Teodor din Roşiorii de Vede. La naştere copilul primeşte numele de Grigore, dar în literatură va fi cunoscut sub numele de Gala Galaction. Urmează şcoala primară în satul natal şi la Roşiorii de Vede, iar liceul la Sf. Sava din Bucureşti. În liceu editează revista Zig-zag, în care publică articole despre Alexandru Macedonski. Publică şi în Liga Ortodoxă un articole despre Traian Demetrescu. În 1894 începe să scrie proză, trimiţând lui Vlahuţă câteva pagini pentru revista Viaţa. În perioada 1895-1896, Galaction leagă prietenie durabilă cu T. Arghezi, N.D. Cocea, V. Demetrius, începând să publice la revistele Linia dreaptă, Viaţa socială, Adevărul ilustrat. Urmează un an Facultatea de Litere şi Filosofie, după care trece la Facultatea de Teologie pe care o absolvă în anul 1903 cu teza de licenţă Minunea din drumul Damascului. Argument apologetic. În anul 1913 este numit defensor ecleziastic (procuror) pentru Episcopia Olteniei şi a Curţii de Argeş, iar în 1914 tipăreşte o biografie a lui Eminescu. La 12 februarie 1915 editează, împreună cu Arghezi, Cronica a cărei apariţie va înceta la 7 februarie 1916. Este distins de Academia Română (în 1915) cu premiul "Eliade Rădulescu" pentru volumul Bisericuţa din Răzoare. Din anul 1920 începe să traducă în româneşte Biblia după Septuaginta, împreună cu mitropolitul Nicodin Munteanu şi preotul Vasile Radu. Lui Galaction îi aparţin cărţile: Iov şi Noul Testament, care va apărea în 1927, iar Biblia întreagă apare în 1936 şi reapare în 1938, la împlinirea a 250 de ani de la apariţia primei traduceri, cea a lui Şerban Cantacuzino, din 1688. La 20 septembrie 1922 este hirotonisit diacon, iar la 21 septembrie, preot. Este misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi profesor de teologie la Universitatea din Chişinău, apoi la catedra de Exegeza Noului Testament şi limba ebraică la Facultatea de Teologie din Bucureşti. În 1947 este premiat cu Meritul cultural în grad de comandor. În 1947 devine vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români şi membru activ al Academiei, deputat în Parlament şi în Marea Adunare Naţională. Prin viaţa, activitatea şi opera sa, Galaction şi-a înscris numele în rândul personalităţilor româneşti de seamă care au contribuit la dezvoltarea culturii şi educaţiei poporului român. 142 de ani
16.04.1903 Barbu, Filaret - compozitor, dirijor, profesorFilaret-Barbu(16.04.1903, Lugoj - 31.05.1984, Timişoara) Studiile muzicale le-a început la Lugoj (1919-1920), cu Ion Vidu şi Iosif Willer, continuându-le la Viena (1929-1930). Profesor de muzică la Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj (1926-1928), dirijor la Reuniunea de muzică şi cântări din Lugoj, secretar general şi preşedinte la Asociaţia Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat, dirijor al corurilor din Lugoj, Timişoara şi Bucureşti. A fondat Revista Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat (1927). A susţinut conferinţe radiofonice şi emisiuni de televiziune, concerte-lecţii. A întreprins culegeri de folclor din Ţara Oaşului şi Banat. A scris muzică de teatru, vocal-simfonică, muzică simfonică, de film, de cameră, corală şi vocală. Culegeri de folclor: Colinde şi cântece de Crăciun, Anul Nou şi Botez. Continuator al tradiţiei corale bănăţene şi transilvănene. Prelucrările de folclor: Ana Lugojana, Plutaşul de pe Bistriţa şi Pintea Viteazul, au marcat o certă înnoire a teatrului liric autohton. Activ organizator al formaţiilor bănăţene, editor al unicei reviste muzicale româneşti din Banat, Filaret Barbu rămâne un animator artistic valoros al mişcării culturale locale. 118 de ani
16.04.1903 Barbu, Filaret - o altă biografie - compozitorFilaret-Barbu(16.04.1903, Lugoj – 31.05.1984, Timişoara) Compozitor. Tată al balerinului Gelu Barbu. A absolvit Conservatorul din Viena (vioară). A fost dirijorul corului Ion Vidu din Lugoj, profesor de muzică la liceul din oraş. A compus: Privighetoarea albă (1924), Armonii bănăţene, Nocturnă, Roză albă, Ana Lugojana, Târgul de fete etc. A scris o lucrare dedicată lui Traian Grozăvescu şi o operetă cu titlul Plutaşul de pe Bistriţa.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 118 de ani
16.04.1935 Brînduş, Nicolae - compozitor(16.04.1935, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul din Bucureşti ca elev al Floricăi Musicescu şi al lui Marţian Negrea. Specializare la Darmstadt şi Aix-en-Provence. Experimentator şi adept al muzicii.Lucrări: ciclul Phtora 1968–1971, alcătuit din: - Durate, Match, Cantus Firmus, Ideofonie şi Solilocviu, Logodna după Mihai Eminescu; La ţigănci după Mircea Eliade; Infrarealism; Kitsch N; Prolegomene I şi II; Bizarmonia. Preşedinte al secţiunii naţionale a Societăţii Internaţionale a Muzicienilor şi Compozitorilor.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://cimro.ro/nicolae-brandus/ 86 de ani
17.04.1878 Dănăilă, Negoiţă - inginer chimist, academicianDanaila-Negoita(17.04.1878, Buceşti, Galaţi – 5.02.1953, Bucureşti) Inginer chimist. A absolvit Politehnica la Charlottenburg, Germania. Profesor şi decan al Facultăţii de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din Bucureşti, director al Institutului de chimie industrială din Bucureşti. A creat o şcoală de valorificare a resurselor de materii prime (cărbuni, materiale de construcţie, hidrocarburi). Lucrări: Studiu asupra marii industrii chimice anorganice franceze, 1910; Studiul chimico-tehnic al ligniţilor româneşti din judeţele Dâmboviţa, Muscel, Bacău, 1912; Asupra utilizării hidrocarburilor aromatice din fracţiunile de petrol, în colaborare, 1925. Membru de onoare al Academiei Române (1939, radiat 1948, repus în drepturi 1990).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 143 de ani
17.04.1935 Bălăiţă, George - prozator(n. 17.04.1935, Bacău – d. 16.042017, Bucureşti)Prozator. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi şi a fost redactor la revista Ateneu din Bacău, iar din 1979 secretar al Uniunii Scriitorilor, apoi director al Editurii Cartea Românească (1980–1989) şi redactor-şef al publicaţiei Arc a Fundaţiei Culturale Române. A debutat în 1965 cu volumul de schiţe şi povestiri Călătoria, proză de tip simbolic, formată prin simbioza dintre tradiţionalism şi modernism. După un volum de nuvele, Conversând despre Ionescu, 1967, a publicat romanele care i-au asigurat un loc de frunte printre prozatorii contemporani: Lumea în două zile, 1975, Premiul Uniunii Scriitorilor, reeditat în 1993 fără tăieturile operate de cenzură, şi Ucenicul neascultător, 1977, Premiul Academiei, tradus în germană în 1982, Nopţile unui provincial, 1983. A contribuit la traducerea în româneşte a romanului Cevengur de Andrei Platonov. A editat volumul Antologia scriitorilor israelieni de limbă română, 1998.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:https://serialreaders.com/4508-biografie-george-balaita.html 86 de ani
17.04.1940 Guşă, Ştefan - general-maiorStefan-Gusa(17.04.1940, Costeşti, jud. Buzău – 1994, Bucureşti) General-maior. A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Tancuri şi Auto şi Facultatea Militară Tehnică la Academia Militară. În 1986 a fost promovat în funcţia de prim-adjunct al ministrului Apărării Naţionale şi şef al Marelui Stat Major, perioadă în care au fost elaborate noi regulamente privind desfăşurarea acţiunilor de luptă la diferite eşaloane, instrucţiuni şi dispoziţii specifice epocii şi situaţiei geopolitice a României. După 1989 comandant al Armatei II.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 81 de ani
17.04.1952 Certan, Sergiu - economist(17.04.1952, Chişinău)Economist. A absolvit Facultatea de Economie a Institutului Politehnic din Chişinău şi s-a specializat la Institutul Central Economico-Matematic al Academiei de Ştiinţe a URSS.A fost: şef de secţie la Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Planificării al AŞM, şef al direcţiei generale în Ministerul Economiei Naţionale, director al Institutului de Cercetări Economice al AŞM, director al Centrului de Studiere a Problemelor Pieţei, vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Reformele Economice, ministru al Economiei şi profesor la Academia de Studii Economice din Moldova. Specializare la Institutul Fondului Monetar Internaţional şi Comisia Valorilor Mobiliare, SUA, în Cehia, Germania, Franţa, Belgia şi Luxemburg (1998–2001). Lucrări: Производственные объединения: оценка эффективности и выбор состава(1981); Агропромышленный комплекс республики: анализ и планирование народнохозяйственных результатов (1981); Система натурально-стоимостных межотраслевых балансов союзной республики (1984); Analiza şi estimarea dezvoltării economiei informale în Republica Moldova (1995); Economia tenebră a Republicii Moldova: aspecte calitative şi cantitative (1996). Membru al: Consiliului pentru Reformele Economice pe lângă Guvernul Republicii Moldova, Congresului Economic Internaţional. Vicepreşedinte al Asociaţiei Economiştilor din Moldova, preşedinte al Consiliului Bursei de Valori a Moldovei, preşedinte al Fondului pentru Susţinerea Antreprenoriatului şi Dezvoltarea Micului Business din Moldova.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://www.asm.md/galerie/cv_mc_certan_sergiu_foto.pdf 69 de ani
17.04.1955 Ciochină, Angela - interpret de muzică uşoarăAngela-Ciochina(n. 17 aprilie 1955, în comuna Urecheni, judeţul Neamţ – d. 7 iulie 2015, București) A absolvit Conservatorul ,,Ciprian Porumbescu” din Bucureşti în 1978, fiind colegă de generaţie cu regretata Mihaela Runceanu, Angela Similea sau Mirabela Dauer. După absolvirea facultăţii a fost angajată la Ansamblul ,,Doina” al Armatei. A întreprins turnee în ţară cu Ansamblul artistic al UTC (1975 - 1981) şi cu Ansamblul ,,Doina” al Armatei (1978 - 1981). De asemenea a concertat şi în străinătate în ţări precum Bulgaria, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Grecia şi Turcia. A lansat câteva de mare succes cum ar fi: ,,Eşti numai tu”, ,,Odată cu cântecul” (George Grigoriu), ,,Am vrut” (Dan Stoian), ,,Salcâmul de pe strada mea” (Cornel Fugaru), ,,Un copil” (Jolt Kerestely), ,,Marea mea” (Horia Moculescu). După plecarea din ţară a Mihaelei Mihai, i-a fost încredinţată celebra piesă ,,Salcia”, de Horia Moculescu.Sursa articolului: http://www.evz.ro/angela-ciochina-drama-unei-mari-artiste-a-fost-o-frumusete-de-femeie-dar-a-murit-in-cea-mai-cumplita-singuratate.html 66 de ani
17.04.1955 Butnaru, Val - dramaturg, publicist(17.04.1955, Chişinău)Dramaturg, publicist. A absolvit Facultatea de Ziaristică a Universităţii de Stat din Chişinău (1980) şi Institutul Unional de Artă Cinematografică (VGIK) din Moscova, Secţia regie. A lucrat ca redactor la diverse publicaţii şi la postul de radio Europa Liberă. Specializare la Europa Liberă München (1993) şi în SUA (1994). A fost director artistic al Teatrului Eugène Ionesco din Chişinău (1991–1994), fondator şi director al Grupului de Presă Flux (1995), fondator şi director al publicaţiei Jurnal de Chişinău (1999).Autor de piese şi de scenarii dramatice: Procedeul de jiu-jutsu (Teatrul Luceafărul din Chişinău, 1986), Halta viscolelor (după romanul cu acelaşi titlu al lui Cinghiz Aitmatov, Teatrul Poetic, Chişinău, 1986), La Veneţia e cu totul altfel (Teatrul Luceafărul, 1989 şi la Teatrul Naţional Mihai Eminescu din Botoşani, 1990), Iosif şi amanta sa (Teatrul Eugène Ionesco, 1993), Ţin minte că va ninge şi vom fericiţi (Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Bălţi, 1993), Simfonie în mi bemol major (1992), Fratele nostru, Iuda (după Leonid Andreev, TV Chişinău), Mâine sau poate poimâine (Radio Chişinău, 1994), Saxofonul cu frunze roşii (Teatrul Luceafărul, 1998), Avant de mourir (Teatrul Fără Nume, 2006).Volume: Saxofonul cu frunze roşii (1998), Cum Ecleziastul discuta cu Proverbele (1999), Apusul de soare se amână (2003). Premiul I al Ministerului Culturii din Republica Moldova pentru cea mai bună piesă a anului (1989, 2000). Premiul I.L. Caragiale al Academiei Române (1993).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://infoprut.ro/39012-val-butnaru-la-bucuresti-tot-mai-multa-lume-constientizeaza-ca-singura-salvare-este-reunificarea.html 66 de ani
17.04.2003 Bugariu, Coriolan (Cori) - muzician(1924, Ecica, plasa Zrenjanin, Banatul Sârbesc – 17.04.2003, Vârşeţ) Muzician. A absolvit liceul şi Şcoala Normală la Vârşeţ, Conservatorul la Timişoara. A îndrumat corurile şi fanfarele de la sate ca salariat al Asociaţiei Societăţilor Culturale din Voivodina. A fost profesor la Liceul Mixt Român unde a instruit şi corul şcolar. Paralel, a fost instructor al corului Žarko Zrenjanindin Vârşeţ. Din anul 1952 a fost profesor la Şcoala Normală din Vârşeţ, unde a înfiinţat un cor cu care a obţinut rezultate remarcabile interpretând melodii româneşti culese din Voivodina. A obţinut numeroase succese la Prizren, Valjevo, Svetozarevo (Jagodina), Subotića, Negotin şi Kruševac. În anul 1955 a pus în scenă opereta Crai nou de Ciprian Porumbescu. A contribuit la scrierea monografiei Şcolii Normale româneşti din Vârşeţ.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 18 de ani
18.04.1846 Densuşianu, Nicolae - jurist, istoric, academicianNicolae-Densusianunume la naştere Nicolae Pop (18.04.1846, Densuş, jud. Hunedoara – 24.03.1911, Bucureşti) Jurist şi istoric. Frate cu Aron D. Şi-a însuşit, după fratele său, numele Densușianu. A absolvit Academia de Drept din Sibiu, Facultatea Juridică. În 1870 este notar al magistratului oraşului Făgăraş. În 1872 primeşte dreptul de avocatură din partea Curţii de Apel din Mureş. Din 1878 devine bibliotecar-arhivar la Academia Română şi este însărcinat să efectueze o culegere de documente despre istoria României. În urma acestei misiuni a adunat în 38 de volume manuscris, peste 783 de documente despre răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan şi 125 de documente din perioada 1290–1800. În 1884 Ion Brătianu îl numeşte translator pe lângă Marele Stat Major. Lucrări: L’élément latin en Orient. Les Roumains de Sud, Macedoine, Thessalie, Epire, Thrace, Albanie – împreună cu Frédéric Damé, 1877; Cercetări istorice în arhivele şi bibliotecile Ungariei şi ale Transilvaniei – 38 de volume manuscris, copie a documentelor adunate prin diversele biblioteci din România şi străinătate, 1880; Revoluţiunea lui Horia în Transilvania şi Ungaria, 1884; Monumente pentru istoria ţerii Făgăraşului, 1885; Documente privitoare la Istoria Românilor 1199–1345 – aceste documente însumează 4882 pagini şi au fost grupate în 6 volume; publicarea lor a început în 1887 şi s-a finalizat în 1897; Domnii glorioşi şi Căpitanii celebri ai ţerilor române, 2 vol., 1895; Istoria militară a poporului român începând din cele mai vechi timpuri până în secolul al XVII-lea, lucrare în manuscris nefinalizată şi nepublicată; Dacia preistorică este cea mai cunoscută lucrare a sa. Între 1885–1904 publică în Jahresberichte der Geschichts revissenschaft rapoarte despre activitatea istorică şi filologică sub titlul Rumänien. În 1878 este ales membru corespondent al Academiei Române, Secţia istorie.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 175 de ani
18.04.1847 Hogaș, Calistrat - scriitorCalistrat-Hogas(18.04.1847, Tecuci - 28.08.1917, Roman) Fiu de preot. Elev al Academiei Mihăilene din Iaşi. Numit profesor la gimnaziul din Piatra Neamţ, în 1869 îşi va încheia cariera didactică peste 42 de ani, la Iaşi. Debutează cu versuri nesemnificative într-o gazetă obscură din Piatra Neamţ (1874). A fost redactor al unei reviste ştiinţifice şi literare Asachi (1881), unde are loc adevăratul debut şi publică primele Amintiri din o călătorie. Activitatea literară e reluată abia după un deceniu, la revista Arhiva, a lui A.D. Xenopol, unde publică din nou fragmente din ciclul amintirilor. Mai tipăreşte şi câteva conferinţe: Câteva cuvinte asupra psicolologiei şi caracterului poporului român (1899); Petrecerile la ţară (1900). În 1907 publică la Viaţa românească povestirea Floricica, urmată de altele: Părintele Ghermănuţă, Singur etc. În timpul vieţii scriitorului nu a apărut niciun volum. Respins şi la premiile Academiei, C.H. este consacrat postum, în 1922, când primeşte primul premiu al Societăţii Scriitorilor Români, dovadă a unor târzii dar sigure recunoaşteri. Hogaş aparţine, de fapt, epocii marilor clasici, fiind contemporan cu Al. Odobescu, I. Creangă, Eminescu, I.L. Caragiale. Opera lui trebuie aşezată în tradiţia literaturii de călătorie, pe care a renovat-o şi îndrumat-o pe o cale obiectivă, didactică şi aproape geografică. Hogaş este un povestitor plin de farmec, explorator al munţilor din Moldova, pe care I-a prezentat sub semnul colosalului. Proza sa este puternic marcată de reminescenţe livreşti pe care le integrează unei viziuni parodice şi umoristice. Ref.: Ciopraga, C. Calistrat Hogaş, Bucureşti, 1960. Streinu, Vl. Calistrat, Hogaş, Bucureşti, 1968. 174 de ani
18.04.1880 Aristia, Costache - actor, scriitor, om politicCostache-Aristia(1800, Bucureşti – 18.04.1880, Bucureşti) Actor, scriitor şi om politic român. Grec de etnie. A studiat la Academia Grecească din Bucureşti. A fost trimis la Paris de prinţesa Ralu Caragea, şi ea grecoaică, întemeietoarea teatrului de la Cişmeaua Roşie, pentru a studia jocul actorului Fr. J. Talma. Întors în ţară, a jucat pe scena teatrului de la Cişmeaua Roşie. A participat la mişcarea Eteriei, a lui Ipsilanti, mişcare de eliberare a Greciei de sub otomani, cu care a fost aliat Tudor Vladimirescu, apoi a plecat în Austria şi Italia. În 1824 a studiat la Academia Ioniană din insula Corfu. S-a întors la Bucureşti ca profesor de greacă şi franceză la Sf. Sava (1830) şi profesor de declamaţie la şcoala Societăţii Filarmonice. Acolo i-a avut elevi pe C. A. Rosetti, Costache Caragiali (grec), Eufrosina Popescu. La 1848 a fost comandant al Gărzii Naţionale. A tradus în româneşte Saul de Alfieri şi Iliada lui Homer, din care s-a tipărit atunci doar Cântul I. S-a ocupat de îmbogăţirea repertoriului teatral cu piese clasice, ridicând astfel prestigiul teatrului românesc şi pregătind trecerea de la stadiul imitativ la cel creator.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 141 de ani
18.04.1893 Boulanger, Georges – interpret de muzică, compozitor, actor, violonist(n. 18 aprilie 1893, Tulcea - d. 3 iunie 1958, Buenos Aires ), numele la naștere - George Pantazi. Georges Boulanger s-a născut într-o familie de etnie romă, românească, cu o tradiție îndelungată în muzică. Tatăl său a fost Vasile Pantazi, poreclit - "Boulanger" - de unde a primit și numele artistul mai târziu continuând cum a făcut familia sa inclusiv așa tradiția. A învățat să cânte la vioară ca un copil, de la tatăl său, care era deja muzician lăutar la a VI-a generație. La 12 ani, Georges Boulanger a obținut o bursă de studiu la Conservatorul din București. În 1908 viitorul violonist a fost audiat de maestrul Leopold Auer, care l-a luat cu el la Dresda unde i-a fost profesor. Alți elevi celebri ai lui Auer au fost: Jascha Heifetz, Nathan Milstein și Mischa Elman. În 1910, Leopold Auer a considerat studiile viitoarei celebrități încheiate. I-a dăruit cu această ocazie o vioară. Boulanger a interpretat cu vioara primită de la maestrul său, până la sfârșitul zilelor sale. La recomandarea lui Auer, Georges Boulanger a primit o slujbă de violonist în Café Chantant din Sankt Petersburg, Rusia. Localul era frecventat de mulți aristocrați. Cu stilul său, denumit metaforic "muzică de fundal", un amestec de muzică romani, folclor balcanic mai ales românesc și vals vienez a încântat foarte mulți oameni din publicul său. Tot acolo în Rusia, Georges Boulanger a întâlnit o tânără din Estonia numită Ellionorr Paulson. S-au căsătorit și au avut două fiice, Nora și Georgette. În 1917, Georges Boulanger a părăsit Rusia și să întors în România. În 1922/23 a sosit la Berlin, unde a interpretat pentru publicul său vechi format din aristocrați ruși. Aceștia formau emigrația rusă din Berlinul de atunci. În anul 1926, numele lui a devenit brusc cunoscut. Boulanger a participat la mai multe emisiuni radio cu interpretările sale devenite și astfel celebre. A cântat la vioară în cele mai renumite case din Berlin și alte mari orașe europene, în locuri selecte cum este și hotelul Savoy din Londra. A avut și un contract cu o casă de discuri, celebră pe atunci, Bote & Bock Edition, care i-a publicat compozițiile și interpretările muzicale. Faimosul său ”Avant de mourir” va fi mai târziu redenumit "Rugăciunea mea" și sub noul titlu va primi un libret chiar de la Jimmy Kennedy. "Rugăciunea mea", a fost pe primul loc pentru 21 de săptămâni în 1958 în S.U.A. Boulanger a trăit în Germania de la începutul anilor 1920 până în 1948. Din 1948 și-a continuat activitatea în Brazilia. Apoi s-a stabilit în Argentina, pentru restul zilelor sale. S-a sfârșit din viață în localitatea Olivos, lângă Buenos Aires. George Boulanger a creat aproximativ 250 de scurte compoziții care se vând și astăzi, și online. ”Avant de mourir” a intrat în patrimoniul universal. Activitatea componistică și interpretativă a fost însoțită și de cea de actor pe care a susținut-o cu destul succes prin apariția în câteva filme realizate în Anglia și S.U.A.Sursă text: https://dictionnaire.sensagent.leparisien.fr/georges+boulanger+violinist/en-en/Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:https://de.wikipedia.org/wiki/Georges_Boulanger_(Violinist) 128 de ani
18.04.1952 Cristea, Eugen - actor de teatru şi film(18.04.1952, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A urmat studii teatrale, absolvind IATC la Bucureşti în anul 1976. În perioada 1976–1980 a jucat la Teatrul Naţional din Timişoara. Din 1980, joacă pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Interpretează numeroase roluri de film, teatru de televiziune şi teatru radiofonic, este prezentator şi realizator de emisiuni TV, regizează şi compune ilustraţia muzicală a unor piese de teatru, publică un volum personal de proză şi traduce literatură beletristică.Roluri în: Nu suntem îngeri de Paul Ioachim; A cincea lebădă de Paul Everac; Comedia erorilor de William Shakespeare; Moftangiii după I.L. Caragiale; Numele trandafirului după Umberto Eco; Goana după fluturi de Bogdan Amaru; Noaptea regilor de William Shakespeare; Anton Pann de Lucian Blaga. Are o bogată activitate în televiziune, începând din 1961: joacă teatru de televiziune (Arhipelagul Lenoir; Muşcata din fereastră), este prezentator şi corealizator al emisiunilor: Feriţi-vă de măgăruş! (1990–1997), Ghici cine vine la mine? (1998–1999), Ceaiul de la ora 5 (1996–1999), Kiki, Riki, Miki, Arca Marinei, Personalul de Costineşti (2001). Compozitor al ilustraţiei muzicale a pieselor: Autograf, Harababura, Campionul, Nero şi Seneca.Piese muzicale proprii pentru copii: Caseta Country (compilaţie), cu două compoziţii proprii; caseta Nu vă feriţi de măgăruş!; caseta Soldat căzut din iubire – casetă de autor, versuri George Arion, compoziţii originale. Concerte cu propria trupă, ATELIER, de folk-rock-blues la Terasa Actorilor, Casa Eliad (mai multe recitaluri), Cercul Militar, apariţii la TVR1, TVR2, Tele7abc, Prima, Antena 1, Festivalul folk: Om bun (1999 şi 2000). Concerte cu trupa Harvest of Soul, concerte la Piranha, Pub 18, Strada de Vară (2001), Buftea.Compoziţii originale: Eugen Cristea, solist vocal şi chitară: Vânzătorul de zâmbete, 2003; Maşinăria rock and roll de Norman Spinrad; Nouă prinţi din Amber de Roger Zelazny; Trecând prin flacără de Norman Spinrad; Îngerii cancerului de Norman Spinrad; Cuvinte către revoluţionari de Ernesto Che Guevara. Societar de onoare al Teatrului Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.cinemagia.ro/actori/eugen-cristea-1308/ 69 de ani


Weather
at Bucharest
How
Ultimele date : Clouds
Detalii : nori împrăștiați
Temperatura : 8 0C
Presiunea atmosferică : 1.011 bari
Umiditatea : 87 %
Viteza vântului : 2 m/s
Informații de la ora : 02:45:30

JosSus


© Calendare românești | 2021 | All Rights Reserved | This Week | prezentare oferită de: Corina & Bogdan Simeanu



Folosim cookies așa cum este detaliat pe pagina -> Politica de confidențialitate... Din motivele enunțate pe această pagină am reușit să asigurăm protecția datelor dumneavoastră.

Doar dacă sunteți de acord vă invităm să continuați vizitele pe acest site.

X