Calendare romanesti










This Week


TitlulDescriereaAu trecut:
23.11.1898 Dinculescu, Constantin N. - inginer(23.11.1898, Alexandria – 15.09.1990, Bucureşti)Inginer (centrale şi reţele electrice). A absolvit Facultatea de Ştiinţe, Secţia matematică, la Universitatea din Iaşi, apoi Electromecanica la Politehnica din Bucureşti. Profesor şi rector la Institutul Politehnic din Bucureşti, specialitatea centrale şi reţele electrice. Contribuţii la realizarea centralei electrice de la Porţile de Fier, la electrificarea căilor ferate române.A condus lucrările de proiectare şi execuţie a centralelor de la: Doiceşti, Ovidiu II, Comăneşti, Borzeşti, Petroşani, Bicaz, Sadu V.Lucrări: Tracţiunea pe căile ferate prin locomotiva Diesel, 1933; Istoria energeticii şi electrotehnicii în România, 1950; Analiza termodinamică a schemelor centralelor electrice, 1967; Ghidul de depanare a defecţiunilor în parcurs, 1972. Preşedinte al Comitetului Naţional Român pentru Comisia Mondială a Energiei (1954–1964), preşedinte al Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor (1962–1972). Membru al Academiei Române (1990). Un bust al său a fost dezvelit în faţa Facultăţii de Electrotehnică din Bucureşti.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-24-2008/in-memoriam-acad-constantin-n-dinculescu_2303.html 122 de ani
23.11.1905 Comarnescu, Petru - critic de artă, jurnalist(n. 23 noiembrie 1905, Iași - d. 27 noiembrie 1970, București) Doctor în estetică de la "University of Southern" California, cu teza publicată în româneşte cu titlul Kalokagathon, a rămas în literatură prin: Homo Americanus (1933), America văzută de un tânăr de azi (1934) şi Chipurile şi priveliştile Americii (1940), reunite în America, Lume nouă, viaţă nouă (1947). G. Călinescu, în a sa Istorie găsea "petulante, foarte atrăgătoare", impresiile lui Petru Comarnescu din Homo Americanus."Autorul e un intelectual nutrit de lecturi şi inteligent, care nu se fixează". Coleg de generaţie şi prieten cu: Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica ş.a. a făcut parte, împreună cu aceştia, din gruparea Criterion, editând chiar şi o revistă cu acelaşi nume. Revistă de arte, litere şi filosofie, aceasta a apărut bilunar, din 15 octombrie 934 până în februarie 1935. După cel de-al doilea război s-a consacrat istoriei artei şi criticii de artă, dar ocupând şi demnităţi culturale.Cele mai cunoscute lucrări sunt: monografia Constantin Brâncuşi şi Confluenţe ale artei universale apărută postum în 1972. Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://culturainiasi.ro/petru-comarnescu/ 115 de ani
23.11.1905 Comarnescu, Petru - o altă prezentare - critic de artă, eseist(23.11.1905, Iaşi – 27.11.1970, Bucureşti) Critic de artă şi eseist. A absolvit Dreptul şi Literele şi Filosofia la Bucureşti. A făcut studii artistice la Los Angeles, unde şi-a luat doctoratul în estetică la Universitatea Southern – California cu teza „The Nature of Beauty and its Relations in Goodness“ („Natura Frumuseţii şi relaţiile ei cu Binele“), publicată în româneşte cu titlul Kalokagathon, 1964. A editat Acţiune şi reacţiune (1929–1930), caiete de sinteză naţională, împreună cu Ionel Jianu, Constantin Noica, Mihail Polihroniade. A fost unul dintre iniţiatorii grupării Criterion (din 1930), alături de Mircea Eliade şi Constantin Noica. Redactor la Editura Fundaţiilor Regale, apoi la ESPLA şi la diverse publicaţii: Revista Fundaţiilor Regale, Universul literar ş.a., unde s-a ocupat mai ales de cronica teatrală, elogiind adesea lucrări în manuscris ale unor tineri (ex. Pavel Chihaia, Petru Dumitriu). În 1966 a fost comisar al Pavilionului Românesc la Bienala de la Veneţia (expoziţia Ţuculescu). A scris studii şi monografii despre Luchian, Tonitza, Şirato, Anghel, Brâncuşi, Ţuculescu, Iser etc. A tradus din O’Neill, W. Scott, D. Defoe, T.W. Lawrence, B. Shaw ş.a. Ca eseist a comentat scriitori străini: Jack London, Sinclair Lewis, Th. Dreiser, Jerome K. Jerome, Tagore, Sheridan, Alain Fournier ş.a. În volumele Homo Americanus, 1933; Chipurile şi priveliştile Americii, 1980 înfăţişează America modernă. Postum a apărut Chipurile şi priveliştele Europei, 1980.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 115 de ani
23.11.1920 Celan, Paul - poetnume la naştere Paul Antchel (23.11.1920, Cernăuţi, Bucovina – 1.05.1970, Paris)Poet. Evreu ca etnie. A studiat Medicina la Paris şi Filologia romanică la Cernăuţi. Arestat în timpul războiului, scapă de holocaust (1943, dar verişoara lui moare în lagăr în Transnistria), iar în 1944 se refugiază în România, unde lucrează ca translator, la Bucureşti, până în 1947, când pleacă la Viena, iar în anul următor la Paris. Prieten cu René Char. A primit Premiul Georg Büchner în 1960.A scris versuri în germană: Der Sand aus den Urnen, 1948; Mohnund Gedachtnis, 1952; Von schwelle zu schwelle, 1955; Sprachgitter, 1959; Die Niemandsrose, 1963; Altemwunde, 1967; Lichtzwang, 1970. S-a sinucis.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.youtube.com/watch?v=gVwLqEHDCQE 100 de ani
23.11.1921 Birdaş, Emilian - episcop de Alba Iulia, academiciannume la naştere Ioan Birdaş (23.11.1921, Rohia, jud. Maramureş – 5.04.1996, Caransebeş)Episcop de Alba Iulia. A intrat de tânăr ca frate la mănăstirea Rohia (1935), fiind tuns în monahism tot acolo, sub numele Emilian şi hirotonisit ierodiacon şi ieromonah (1941). Şi-a început studiile la Seminarul Monahal de la mănăstirea Cernica în anul 1936, dar le-a întrerupt din cauza ocupaţiei Transilvaniei de Nord. A slujit o perioadă ca administrator parohial în unele parohii din jurul Rohiei şi în jurul mănăstirii Sf. Ilie din Topliţa (1942–1944). Şi-a reluat apoi studiile la seminariile Sf. Nicolae din Râmnicu Vâlcea şi Nifon Mitropolitul din Bucureşti (1944–1948) şi la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1948–1952). După absolvirea facultăţii este numit preot slujitor la Catedrala Patriarhală din Bucureşti (1953–1957), apoi devine vicar administrativ la episcopia Romanului şi Huşilor (1957–1963). În 1958 a fost hirotonisit arhimandrit. Ulterior devine preot-paroh al Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia (1963–1973), unde la acel moment nu exista o episcopie. La 11 iunie 1973 a fost ales episcop-vicar al arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul Răşinăreanul, fiind hirotonisit arhiereu în 1973. În 1975 a fost înfiinţată Episcopia Ortodoxă de Alba Iulia, fiind ales la 14 decembrie 1975 episcop al noii structuri bisericeşti. A contribuit la reconstruirea din temelii a unui număr de 72 de biserici ortodoxe şi la repararea altor sute de lăcaşuri de cult. În 1990 a fost obligat să demisioneze din scaunul de episcop de Alba Iulia. În 1994 a fost ales episcop al reînfiinţatei eparhii a Caransebeşului. A publicat studii de teologie şi istorie, dintre care amintim: Originea istoriei a voturilor monahale (1954); Stavropighia în Dreptul bisericesc (1955); Alba Iulia, oraş bimilenar (Sibiu, 1975); Satul Rohia şi Mănăstirea Sf. Ana (Cluj, 1980); Mănăstirea Râmeţ, vatră de spiritualitate ortodoxă (Alba Iulia, 1981); Pagini din istoria scaunului vlădicesc ortodox român din Alba Iulia (1982); Satul şi Mănăstirea Rohia din Ţara Lăpuşului (Bucureşti, 1994). A reeditat Noul Testament de la Bălgrad din 1648 (1988) şi Bucoavna de la Alba Iulia din 1699 (1989). Ca omagiu pentru întreaga activitate, a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 1992.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:http://www.graiul.ro/episcop-emilian-birdas-2/ 99 de ani
23.11.1923 Gray, Nadia - actorNadia-Gray(n. 23 noiembrie 1923, Bucureşti - d. 13 iunie 1994, New York) Născută Nadia Kujnir-Herescu, în Bucureşti, într-o familie româno-rusă, ea a debutat pe scena de la Majestic la 15 ani şi a ajuns mai târziu actriţă la Hollywood. A părăsit România pentru Paris, spre sfârşitul anilor `40 pentru, a scăpa de regimul comunist. Filmul de debut al Nadiei a fost "L`Inconnu d`un soir", în 1949. Probabil că cel mai cunoscut rol al ei este în celebrul film al lui Federico Fellini "La Dolce Vita", din 1960. Nadia, de care a fost îndrăgostit scriitorul Ionel Teodoreanu, s-a măritat la 16 ani cu Constantin Cantacuzino (din 1946, până la moartea lui, în 1958). Ulterior s-a recăsătorit cu tatăl actriţei Linda Gray din "Dallas", cu care a pornit spre California, în anii `60. Românca nu a trecut neobservată la Hollywood, ajungând să joace în filme alături de Audrey Hepburn şi Frank Sinatra. În 1967, a renunţat la cinematografie şi s-a căsătorit a treia oară cu Herbert Silverman, un avocat din New York, iar căsnicia a durat până la moartea ei, în 1994, la vârsta de 70 de ani. Celebra publicaţie New York Times i-a scris epitaful. Sursă text: http://www.apropo.ro 97 de ani
24.11.1494 Chinezu, Pavel - cneaz, comite, generalPavel-Chinezu(n. 1432 - d. 24 noiembrie 1494) numit și Pavel Cneazul (legendele îi atribuie descendența din cnezii români sau sârbi, din Banat), a fost menționat în documentele vremii Paulo de Kynys - Comes Temesiensis, în maghiară Kinizsi Pál. A fost căpitan general al armatei regatului Ungariei, și comite de Timișoara. În perioada 1478 – 1494, Pavel Chinezu a exercitat demnitatea administrativă de comite al Timişului, timp în care a acordat însemnate privilegii comunităţii săteşti din localitatea care-i poartă până astăzi numele, Satchinez, locul nașterii sale. Cum a reușit un simplu morar din Satchinez să devină comite de Timiș într-o perioadă în care doar rangurile nobiliare netezeau calea ascensiunii sociale? La început a fost un simplu oștean în oastea regală. Pavel Chinezu a ajuns un adevărat maestru în mânuirea armelor, tradiția consemnând mai multe fapte de bravură ale acestuia în numeroasele lupte purtate de regele Matei Corvin precum și forța herculeană a eroului de legendă. Legendele românești și maghiare relatează că: ,,…Pavel era atât de tare, încât ridica butoiul cu apă și bea din el ca dintr-un pahar. Piatra de moară o ținea în mâini ca și cum ar fi numai un cârpător de lemn.” sau că ,,…Iar după luptă (cea de la Câmpul Pâinii), s-a încins între soldații creștini un ospăț mare, la care Pavel a jucat bătuta, ținând câte un turc în dinți, subsuoară și într-o mână.” În 1479 a condus armata creștină în bătălia de la Câmpul Pâinii (lângă Orăştie) câștigată cu prețul unor mari pierderi pentru armata otomană, mult superioară numeric. A fost onorat de însuşi Papa Sixt al IV-lea pentru eforturile sale în apărarea libertăţii creştine. Pavel Chinezul a luptat și alături de Vlad Țepeș împotriva turcilor, în Bosnia, în timpul celei de a treia domnii a acestuia, 1475-1476. S-a stins din viață, în timpul unei ultime campanii pe râul Sava, în urma rănilor suferite la asediul cetății Szendrõ-Smederevo, din Serbia de azi.Sursele articolului:http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Chinezu; http://www.frontpress.ro/2013/11/pavel-chinezu-dusmanul-neinfricat-al-turcilor-omagiat-de-banateni-fotovideo.html
526 de ani
24.11.1862 Goldiş, Vasile - om politic, academicianVasile-Goldis(12/24.11.1862, Mocirla, azi Vasile Goldiş, Arad – 10.02.1934, Arad) Om politic. A studiat Literele şi Filosofia la Budapesta şi Viena. Profesor la Liceul Ortodox din Braşov. Solidar cu acţiunea memorandiştilor, a avut un rol decisiv şi în unirea Transilvaniei cu România în 1918. Director al ziarului Românul din Arad. Lucrări: A nemezetisegi Kerdesröl (Despre problema naţionalităţilor); Către naţiunea română, 1918; Către popoarele lumii, 1918. Membru de onoare al Academiei Române (1919).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 158 de ani
24.11.1874 Bart, Jean - scriitor, academicianJean-Bartnume la naşere Eugeniu P. Botez (24.11.1874, Burdujeni, jud. Suceava – 12.05.1933, Iaşi) Scriitor. Pseudonimul este numele unui amiral francez (1650–1702). A făcut carieră militară (comandor de marină, profesor la Academia Navală din Constanţa). Ca scriitor s-a format în atmosfera Contemporanului. Este primul scriitor român care a cultivat jurnalul de bord şi schiţa marină ca gen literar: În Deltă, 1925; Peste ocean • Note dintr-o călătorie în America de Nord, 1926; Schiţe marine din lumea porturilor, 1928. Opera sa literară cea mai importantă este Europolis, 1933, romanul unui port românesc. A fost influenţat de ideologia poporanistă. A şi pictat marine, cele mai multe expuse la Academia Navală din Constanţa. Unele cărţi şi le-a ilustrat cu acuarele proprii. Membru corespondent al Academiei Române (1922).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 146 de ani
24.11.1915 Fedov, David - dirijor(24.11.1915, Chişinău – 8.02.1984, Chişinău)Dirijor. A absolvit un conservator particular (ca elev al lui I. Guz la pian), apoi Conservatorul de Stat din Chişinău. A fost concert-maistru al Filarmonicii de Stat a Moldovei. A compus muzică de film pentru: Balada haiducească, 1958; Cântec de leagăn, 1959; Dincolo de marginea oraşului, 1960; Când pleacă cocorii (în colaborare cu Aleksandr Lebedev), 1964; Povestea unui vânător, 1976. Maestru Emerit al Artei.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.youtube.com/watch?v=0efocpZOkKo 105 de ani
24.11.1963 Argov, Meir - om politicnume la naştere Meyer Grabovsky (1905, Râbniţa, azi în Republica Moldova – 24.11.1963, Ierusalim)Militant sionist. A absolvit liceul în oraşul natal şi universitatea la Kiev. Mişcarea de formare a Europei Naţiunilor de după 1848, care a trezit şi spiritul identitar al evreilor europeni, l-a făcut să se înscrie şi să conducă mişcarea sionistă He Halutz din Ucraina (arestat în 1922 ca membru militant al Comitetului Central al Tineretului Sionist din Ucraina). Expulzat în 1924, a plecat în Palestina aflată sub mandat britanic şi a lucrat în agricultură, ca şi Ben Gurion. Considerat printre fondatorii statului naţional, a fost secretar al Sindicatului Muncitorilor din Petah Tikva (1929–1939), membru al Vaad Leumi din 1930. După începerea celui de-al Doilea Război Mondial, s-a înrolat, în 1940, voluntar în armata britanică şi a luptat cu Brigada Evreiască în Italia. După război participă la activităţile de salvare a evreilor care încercau să imigreze în Palestina. A fost unul dintre semnatarii Declaraţiei de independenţă a statului Israel la 14 mai 1948 şi imediat s-a alăturat Consiliului Provizoriu de Stat, ca reprezentant al Partidului Mapai (al cărui membru al Comitetului Central devenise). A fost ales deputat în primul Knesset (Parlament) al statului Israel în anul 1949, fiind reales în 1951, 1955, 1959 şi 1961. Începând din 1951 a fost preşedinte al Comitetului parlamentar pentru Afaceri Externe şi Apărare, conducând în această calitate negocierile cu prim-ministrul Republicii Federale Germania, Konrad Adenauer, cu privire la restabilirea relaţiilor Israelului cu Germania şi la reparaţiile cuvenite evreilor supravieţuitori ai Holocaustului nazist.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://wikivividly.com/wiki/Meir_Argov 57 de ani
25.11.1814 Millo, Matei - actor, dramaturgMatei-Milo(25.11.1814, Iaşi – 9.09.1896, Iaşi) Actor şi autor dramatic. A desfăşurat la Iaşi şi Bucureşti o activitate multilaterală de actor, director de scenă, autor dramatic, conducător de trupă şi director de teatru, precum şi de profesor. A fost un fervent susţinător al repertoriului naţional şi un interpret strălucit al comediilor lui Vasile Alecsandri. A cultivat în teatrul românesc interpretarea realistă, reacţionând împotriva stilului declamator. Printre rolurile care i-au asigurat popularitatea se numără travestiurile: Chiriţa, Mama Angheluşa, Baba Hârca. A fost memorabil şi în: Ciubăr din Despot-Vodă, Barbu din Barbu Lăutaru de V. Alecsandri, Shylock din Neguţătorul din Veneţia de Shakespeare, Sancho Panza din Don Quijote de Cervantes etc. Concepţia sa artistică a influenţat puternic teatrul românesc de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Ca autor dramatic a scris comedii satirice.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 206 de ani
25.11.1863 Cantacuzino, Ioan - medic, microbiolog, profesor universitarIoan-Cantacuzino(25.11.1863, Bucureşti – 14.01.1934, Bucureşti) Medic, microbiolog, profesor universitar, fondator al şcolii româneşti de imunologie şi patologie experimentală. Urmează atât studiile liceale (liceul Louis le Grand), cât şi pe cele superioare (Filosofie, 1882–1886; Ştiinţe Naturale, 1886–1891; Medicină, 1887–1894) la Paris. În 1895 obţine titlul de doctor în Medicină cu teza „Recherches sur le mode de destruction du vibrion cholérique dans l’organisme“ („Cercetări asupra modului de distrugere a vibrionului holeric în organism“). După terminarea studiilor lucrează la Institutul Pasteur din Paris ca asistent al lui Ilia Mecinikov în domeniul mecanismelor imunitare ale organismului. Întors în ţară, este numit profesor de medicină experimentală la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1901) şi director general al Serviciului Sanitar din România (1907). Vocaţia sa de fondator şi organizator a fost demonstrată prin înfiinţarea unor instituţii ca: Institutul de Seruri şi Vaccinuri (1921), care astăzi îi poartă numele, a Laboratorului de medicină experimentală (1901) din cadrul Facultăţii de Medicină, precum şi a unor reviste de specialitate: Revista Ştiinţelor Medicale (1905), Annales de Biologie (1911) şi Archives roumaines de pathologie expérimentale et de microbiologie. A desfăşurat o bogată activitate de cercetare privind: vibrionul holeric şi vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei şi febrei tifoide, etiologia şi patologia scarlatinei. Începând cu anul 1896 publică lucrări despre sistemele şi funcţiile fagocitare în regnul animal şi despre rolul fenomenelor electrofiziologice în mecanismele imunitare. Pe baza cercetărilor sale privind vibrionul holeric a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică, numită metoda Cantacuzino, folosită şi astăzi în ţările unde se mai semnalează cazuri de holeră. Datorită lui, România a fost a doua ţară din lume, după Franţa, care a introdus în 1926 vaccinul BCG (Bacilul Calmette-Guérin), având germeni cu virulenţă atenuată, pentru vaccinarea profilactică a nou-născuţilor împotriva tuberculozei. A fost un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice, calitate pe care a demonstrat-o în combaterea epidemiei de tifos exantematic şi holerei în timpul Primului Război Mondial şi în campania antimalarică. A fost membru titular al Academiei Române din anul 1925, membru în Comitetul de Igienă al Ligii Naţiunilor, al Societăţilor de Biologie, de Patologie Exotică şi al Academiei de Ştiinţe din Paris. Numeroase universităţi i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa: Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1932) şi Bordeaux (1934).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 157 de ani
25.11.1892 Constantinescu-Iaşi, Petre - istoric, om politicPetre-Constantinescu-Iasi(25.11.1892, Iaşi – 1.12.1977, Bucureşti) Istoric şi om politic. A studiat la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, unde i-a fost student lui Orest Tafrali şi a obţinut licenţa în 1914. A aderat în 1910 la Partidul Social-Democrat, organizaţia locală din Iaşi. Între 1914 şi 1916 a participat activ la acţiunile PSD şi ale sindicatelor din România. În 1921 devine membru fondator al Partidului Comunist Român (PCR), în perioada interbelică făcând parte din conducerea unor organizaţii de masă legale, create şi conduse de către PCR. A luat parte la constituirea Comitetului Naţional Antifascist în 1933 şi a altor organizaţii legale de luptă împotriva pericolului fascist. Din cauza activităţii sale antifasciste, începând din 1936 a fost arestat şi judecat de mai multe ori, fiind întemniţat timp de mai mulţi ani în închisorile de la Doftana, Miercurea Ciuc şi Târgu Jiu. A fost membru fondator al Asociaţiei Amicii URSS. De asemenea, a desfăşurat o intensă activitate publicistică în slujba politicii PCR, militând pentru preluarea puterii de către comunişti. În timpul guvernului antonescian s-a implicat în realizarea unităţii forţelor antifasciste, participând în mod activ la pregătirea loviturii de stat de la 23 august 1944. După preluarea puterii de către Partidul Comunist Român, a deţinut funcţii de răspundere pentru instaurarea şi consolidarea regimului comunist în România. Mai întâi, a fost ministru al Propagandei (din 5 martie 1946, ministru al Informaţiei) în Guvernul Petru Groza (1) în perioada 6 martie 1945–30 noiembrie 1946. În 1948 a fost ales vicepreşedinte al primului Prezidiu al Marii Adunări Naţionale. În calitate de deputat, a fost preşedinte al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare; membru al Consiliului Mondial Interparlamentar; membru în Comitetul Naţional Antifascist şi vicepreşedinte al aceluiaşi comitet din România. În perioada 1953–1957 a deţinut funcţia de ministru al Cultelor în guvernele conduse de către Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica. În paralel cu activitatea politică, a lucrat ca profesor secundar la liceele din Iaşi, Huşi şi Bârlad (1914–1926), profesor la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi (1925–1936), şef al Catedrei de istoria artelor la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1944–1948). În calitate de specialist în istoria modernă şi contemporană a României a adus numeroase contribuţii pe probleme de istoria artei româneşti şi a popoarelor balcanice, la studierea relaţiilor culturale şi politice ale poporului român cu popoarele vecine, precum şi pe probleme de istorie a mişcării muncitoreşti şi de istoria PCR, îndeosebi pentru perioada 1933–1937. Studiile sale au inaugurat cercetarea organizaţiilor de masă conduse de PCR, creând baza de pornire a lucrărilor de istorie a mişcărilor muncitoreşti şi socialiste. Este autorul a peste 100 de lucrări ştiinţifice publicate în domeniul istoriei României, dintre care menţionăm următoarele: Rolul României în epoca de regenerare a Bulgariei (1919); Unde duce colaborarea. Pagini de istorie contemporană (1921); Istoria artei bizantine (1927); Evoluţia stilului moldovenesc (1927); Istoria artei creştine din apus (1929); Tipărituri vechi româneşti necunoscute (1931); Românii şi bulgarii (1945); Intelectualii şi revoluţia de la 1848 în Principatele Române (1948); Organizaţii de masă legale conduse de Partidul Comunist. 1932–1938 (1952); Relaţii culturale româno-ruse din trecut (1954); Studii istorice româno-bulgare (1956); Unirea ţărilor române în artele plastice (1959); Lucrări şi publicaţii din România despre Revoluţia Socialistă din Octombrie (1967); Lupta pentru formarea Frontului Popular în România (1968); Pagini de luptă din trecut. 1914–1936 (1972); De la eliberare la socialism. 1944–1955 (1973); În anii socialismului victorios (1976). În 1948 a fost ales membru titular al Academiei Române. A fost ales membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice din RSR, precum şi membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din R.P. Bulgaria. Ulterior, a deţinut funcţiile de preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Istorice, preşedinte al Uniunii Societăţilor Ştiinţifice ale corpului didactic din România, preşedinte al Comitetului Naţionalal Ştiinţelor din RSR (1955–1974), preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice, director al Institutului de Istorie Nicolae Iorga din Bucureşti (1948–1953), director al Institutului de Studii Româno-Sovietice (1962–1964). Pentru activitatea sa ştiinţifică a primit titlurile de Doctor Honoris Causa al Universităţii Lomonosov din Moscova, Om de Ştiinţă Emerit şi laureat al Premiului de Stat. Erou al Republicii Socialiste România, Erou al Muncii Socialiste.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 128 de ani
25.11.1896 Vraca, George - actorGeorge-Vraca(25.11.1896, Bucureşti – 17.04.1964, Bucureşti) Actor. Aromân. A absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică. Actor la Teatrul Armatei (viitorul Teatru Nottara) şi Teatrul Naţional din Bucureşti. S-a remarcat prin interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic şi modern, universal şi naţional în: Hamlet, Visul unei nopţi de vară, Cum vă place, Neguţătorul din Veneţia, Macbeth, Richard al III-lea de Shakespeare, Din jale se întrupează Electra de Eugene O’Neil, Vlaicu-Vodă de Alexandru Davila, Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri etc. Interpretările lui excelau prin adâncimea înţelegerii rolului, distincţia şi eleganţa ţinutei, gestica sobră şi dicţia exemplară. A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice. Ca actor de cimena s-a remarcat în filmul Tudor. A primit titlul de Artist al Poporului. O stradă din Bucureşti îi poartă numele.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 124 de ani
25.11.1911 Deică, Dumitru - aviatorDumitru-Deica(25.11.1911, Iaşi – 15.06.2002, Bucureşti) Aviator. A absolvit Liceul Militar la Cernăuţi, apoi Şcoala de Aeronautică de la Cotroceni. S-a perfecţionat la Şcoala de Pilotaj din Buzău. A absolvit Facultatea de Ştiinţe, specialitatea fizico-chimice a Universităţii din Iaşi, iar în 1942 a obţinut diploma de inginer al Politehnicii din Iaşi. A luptat în 1941 pe frontul de est în calitate de comandant al Escadrilei 73 Bombardament Karas din Grupul 6 Bombardament. După război a fost profesor şi şef al Secţiei aero din Şcoala Superioară de Război, precum şi şef al Biroului Operaţii din Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului. Trecut în rezervă în 1950. A fost distins cu: Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Crucea de Aur, cu două brevete; Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cavaler; Ordinul cehoslovac Crucea de război.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 109 de ani
25.11.1930 Zugrăvescu, Gheorghe Dorel - inginer geofizician, academician(25.11.1930, Râmnicu Vâlcea)Inginer geofizician. A absolvit Institutul de Mine din Bucureşti, Secţia geofizică. A fost cercetător la Institutul de Fizică din Bucureşti, apoi la Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române, din care s-a desprins în 1990 Institutul de Geodinamică, pe care l-a fondat. Contribuţii în domeniul dinamicii particulelor şi al structurilor constituente ale Universului, cu aplicare la planeta Pământ.Lucrări: Aplicarea metodelor electrometrice în cercetarea rezervelor de materiale de construcţie, 1964; Extensometru din cuarţ cu traductor capacitiv, 1979; Structuring by Fragmentation, revealed by 3-Dimensional Evaluation, 1997; Studiul evoluţiei spaţio-temporale a câmpului electromagnetic din zona geodinamic activă Vrancea, 1998. Este membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România. De asemenea, a fost ales membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, specialitatea ştiinţe terestre. Membru corespondent al Academiei Române (1991).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:http://www.astr.ro/prof-univ-dr-ing-membru-corespondent-al-academiei-romane-gheorghe-dorel-zugravescu/ 90 de ani
25.11.1951 Baba, Ioan - scriitor, editor(25.11.1951, Seleuş, Banatul Sârbesc, Iugoslavia)Scriitor şi editor. A absolvit Jurnalismul la Universitatea din Bucureşti. Redactor responsabil al programului în limba română la Televiziunea din Novi Sad. Redactor-şef al revistei Lumina, parte a grupului Libertatea, Novi Sad. Fondator al cercului cultural Lumina-Honoris Causa. A scris volume de versuri, studii de istorie literară şi lexicografie.Lucrări: Popas în timp (1984); Preludiu imaginar (1988); În cuibul ochiului (1989); Oglinda triunghiulară (1990); Poeme incisive (1991); Năzbâtii candide (1994); Mărturisiri, confluenţe (1997); Inscripţie pe aer (1997); Compendiu biobibliografic. Scriitori (1997); Cămaşa de rigoare (1998); Antologia literaturii şi artei din comunităţile româneşti – Banatul iugoslav, în colaborare cu Cătălin Bordeianu (1998); Revers-Avers (1999); Lexiconul artiştilor plastici români contemporani din Iugoslavia – vol. I (1999); Cele mai frumoase poezii (2002); Poemele D (2002); Pe şevaletul orizontului (1986); Indiciul unităţii (1988); Antologia literaturii şi artei din comunităţile româneşti vol. I (1998); Laptele verde al câmpiei, 5 poeţi din Voivodina (2001); Florilegiu basarabean (2002); Florilegiu bănăţean (2002); Vremea creativităţii lui Slobodan Crnogorać (2003). A tradus din literatura sârbo-croată în română şi din română în sârbo-croată. Este membru al Societăţii Ziariştilor din Voivodina şi al Asociaţiei Ziariştilor din Serbia. Laureat al Premiului Svetozar Marković al Societăţii Ziariştilor din Voivodina pentru reportaj (1983 şi 1987) şi Premiului Jurnalistul Anului 2001 al Consiliului Consultativ al Presei din Banat (Făget, 2001). Membru al Societăţii Scriitorilor din Voivodina şi al Uniunii Scriitorilor din România.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://literaturainimagini.wordpress.com/□-scriitori-romani-de-azi/ioan-baba/ 69 de ani
26.11.1899 Ciolan, Ioan N. - cărturar, publicist, istoric, pedagog(26.11.1899, Porceşti-Turnu Roşu – 20.09.1983, Sibiu) Cărturar, publicist, istoric, pedagog, inspector şcolar, creator al cooperaţiei moderne româneşti. A absolvit Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti. A reprezentat, în calitate de preşedinte al Centralei Cooperativelor de Consum, cooperaţia din ţara noastră la diferite congrese internaţionale. A fost creatorul Cooperativei Sănătatea Neamului din Sibiu, unică în lume. Alături de Sadoveanu şi alţi cărturari a realizat cărţile de citire pentru clasele V–VII (1925–1927) şi toate tipurile de manuale pentru clasele I–VII (1935). Preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor din Ardeal, vicepreşedinte al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România şi ministru subsecretar de stat.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 121 de ani
26.11.1908 Grigorescu, Mircea - publicist(26.11.1908, Râmnicu Sărat – 1976, Bucureşti) Publicist. A absolvit Facultatea de Drept la Bucureşti. A fost redactor şi secretar general de redacţie la publicaţiile Adevărul, Dimineaţa, Stânga, Cuvântul Liber, Jurnalul de Dimineaţă. A fondat în 1943 publicaţia Ecoul. Prieten cu George Macovescu. A fost redactor-şef la Timpul (1939–1944), director fiind Grigore Gafencu. După 1945 a fost redactor şi secretar de redacţie la Contemporanul, Flacăra, România Literară.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 112 de ani
26.11.1909 Ionescu, Eugen - dramaturg, eseist, critic literarEugen-Ionesco(n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris) Îşi ia licenţa în franceză la Bucureşti. Debutează în anul 1927 la Revista literară a liceului Sf. Sava. Editorial va debuta în 1931 cu volumul Elegii pentru fiinţe mici. Îi urmează volumul Nu în 1934, premiat pentru critică literară. Publică numeroase articole în principalele publicaţii ale vremii. În anul 1941 se stabileşte în Franţa unde, în anul 1950, îi apar şase volume de teatru care se reeditează în timp, şi apar şi altele noiembrie. În 1950 are loc şi premiera piesei Cântăreaţa cheală, prima piesă a lui Ionescu. Este creatorul, de notorietate internaţională, al teatrului absurdului. În 1970 este ales membru al Academiei Franceze. În afara volumelor de teatru a publicat: eseuri, proză, memorialistică: Note şi contranote; Fotografia Colonelului; Între viaţă şi vis; Jurnal în fărâme; Prezent trecut, trecut prezent; Sub semnul întrebării. De notat două volume de desene şi reflexii asupra actului de a picta: Descoperiri; Negrul şi Albul. Scrise în limba franceză, operele lui Eugen Ionescu au fost traduse şi publicate la editura Humanitas din Bucureşti. 111 de ani
26.11.1914 Constantinescu, Liviu - profesor universitar, academicianLiviu-Constantinescu(26.11.1914, Ighişu Vechi, Sibiu – 29.11.1997, Saint-Louis, Alsacia) Geofizician. A făcut liceul la Blaj (1932). Licenţiat în ştiinţe fizico-chimice (1935), doctor în ştiinţe fizice (1941) al Universităţii din Bucureşti. Asistent la Facultatea de Ştiinţe, Universitatea din Bucureşti (1937–1943). Este considerat, împreună cu Sabba S. Ştefănescu, fondator al şcolii române de geofizică. Director fondator al Observatorului Geofizic Surlari, numit astăzi Observatorul Geomagnetic Naţional Surlari Liviu Constantinescu (1943–1958). A fost profesor şi şef de catedră (1949–1975) la Catedra de Geofizică ce a funcţionat întâi la Institutul de Mine, apoi la Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie, în fine la Universitatea din Bucureşti. În paralel, a fost cercetător, şef de secţie şi director adjunct ştiinţific (1959–1970) în unităţi de cercetare ale Academiei: întâi la Institutul de Fizică, apoi la Institutul de Geologie, Geofizică şi Geografie, la Centrul de Cercetări Geofizice. Discriminat politic în urma refuzului repetat de a se înscrie în Partidul Comunist, a cerut pensionarea prematură la vârsta de 60 de ani (1975), rămânând profesor consultant. A adus contribuţii importante în mai multe domenii ale geofizicii pure şi aplicate (prospecţiuni geofizice): geomagnetism (distribuţia normală şi variaţia seculară a câmpului geomagnetic principal, morfologia generală şi particularităţile perturbaţiilor geomagnetice, curenţii telurici); prelucrarea şi interpretarea datelor gravimetrice şi magnetometrice (continuarea analitică a câmpurilor potenţiale, efectele mareelor terestre, variaţia temporală a câmpului gravităţii); seismologie şi tectonică (mecanismul focal al cutremurelor de pământ, seismicitate şi seismotectonică, cutremurele vrâncene, seismicitatea teritoriului României). A subliniat necesitatea abordării multidisciplinare a problemelor complexe ale ştiinţelor Pământului, exemplificând-o în cartea Mesaje ale Pământului în descifrări actuale (1974). A fost membru al grupului de studiu privind metode seismice pentru monitorizarea exploziilor subterane de la Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI, 1968–1970); membru (şi preşedinte prin rotaţie) al comitetului de coordonare al proiectului PNUD/UNESCO pentru studiul seismicităţii regiunii balcanice (1970–1977). A ocupat funcţii importante în organizaţii ştiinţifice internaţionale: vicepreşedinte al Uniunii Internaţionale de Geodezie şi Geofizică (IUGG, 1969–1971) şi membru în biroul IUGG (1967–1975); membru în consiliul de conducere al Centrului Seismologic Internaţional (1970–1974) şi în consiliul de conducere al Societăţii Geofizice Europene (1970–1975); vicepreşedinte al Comisiei Seismologice Europene (1972–1976). A fost editor şi coautor al unui manual de Prospecţiuni geofizice (1964–1965). A redactat capitolul Terra pentru Enciclopedia del Novecento (Istituto della Enciclopedia Italiana, Roma, 1975–1990). Lucrări: Mesaje ale Pământului în descifrări actuale, 1974; Sinergismul în cercetările geonomice, 1992. După 1989 a revenit din retragerea forţată care durase 15 ani. Ales membru titular al Academiei Române în 1990 (era membru corespondent din 1963) şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Geonomice (1990–1994), s-a angajat cu hotărâre pentru renaşterea Academiei Române şi a geofizicii româneşti. Până la retragerea definitivă (1995) a fost preşedinte al Comitetului Naţional Român de Geodezie şi Geofizică şi al Societăţii Române de Geofizică.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 106 de ani
26.11.1926 Opriş, Tudor - biolog, profesor, scriitorTudor-Opris(n. 26 noiembrie 1926 București - d. 23 ianuarie 2015) A urmat studii secundare la Colegiul National "Nicolae Filipescu" de la Mănăstirea Dealu și universitare la Facultatea de Litere din Capitală, unde a fost șef de promoție. Doctor în filologie "Summa cum laude", a profesat peste 50 de ani în București, peste 40 de ani la colegiile naționale "Mihai Eminescu" și "Gheorghe Lazăr". Din 1947, a fost membru al Societății Scriitorilor Români, iar, din 1974, al Uniunii Scriitorilor din România. Este autorul a peste 60 de volume de versuri, memorialistică, traduceri, critică şi istorie literară, şase ediţii ale unor clasici, peste 88 de antologii ale copiilor şi adolescenţilor talentaţi. A primit titlul de profesor fruntaş şi emerit, cu indemnizaţia naţională de merit, cu medaliile: "Spiru Haret", "Ion Pilat" şi "Cultura Militans", precum şi cu Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler pentru activitatea sa deosebită ca profesor, scriitor şi mentor cultural al tinerei generaţii. Sursele articolului: http://www.gandul.info/stiri/scriitorul-tudor-opris-a-murit-la-varsta-de-88-de-ani-13784347;http://www.mediafax.ro/cultura-media/scriitorul-tudor-opris-a-murit-la-varsta-de-88-de-ani-13784352; http://adevarul.ro/cultura/carti/video-murit-scriitorul-tudor-opris-1_54c2424c448e03c0fde22858/index.html; http://www.ziare.com/cultura/scriitori/veste-trista-de-la-uniunea-scriitorilor-a-murit-tudor-opris-1344719; http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-19188388-scriitorul-tudor-opris-murit-varsta-88-ani.htm 94 de ani
26.11.1949 Patzaichin, Ivan - sportiv, canotorIvan-Patzaichin(26.11.1949, Mila 23, jud. Tulcea) Canotor. Rus lipovean. A făcut canoe, legitimat la clubul Dinamo. A fost de patru ori campion olimpic (Mexic 1968, München 1972, Moscova 1980, Los Angeles 1984) şi de trei ori a luat argintul. A obţinut mai multe medalii de aur la campionatele mondiale dintre 1972 şi 1980: la 1 000 m în 1972, la 1 000 m cu Serghei Covaliov în 1968, la 1 000 m cu Toma Simionov în 1980 şi la 1 000 m tot cu Toma Simionov în 1984. Poreclit Amiralul, i s-a ridicat o statuie în faţa clubului Dinamo.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 71 de ani
27.11.1764 Râmniceanu, Naum - călugăr, cărturar(27.11.1764, Corbi, jud. Argeş – 1838 sau 1839, Cernica)Călugăr. Familie originară din împrejurimile Sibiului. Luat de Filaret, viitorul episcop, la Mitropolie, s-a călugărit la Hurezi. În timpul războiului austro-turc s-a refugiat în Transilvania şi Banat (Sibiu, Lipova, Hodoş-Bodrog), predând limba greacă. În 1795 a revenit la Râmnicu Vâlcea, apoi la Bucureşti. A fost dascăl la diverse mănăstiri (Sinaia, Mărgineni, Bucureşti). A lăsat lucrări istorice în greacă şi română, publicate mai ales postum: Poemation în versuri greceşti despre originea românilor, 1808; Hronicul de la 1768–1810; Poesiile protosinghelului Naum Râmniceanu asupra Zaverei, scrise în 1821, 1890; Adunarea hronologiei domnilor ţării noastre, 1944, postum.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:https://www.bjarges.ro/statuia-lui-naum-ramniceanu-corbi-jud-arges/ 256 de ani
27.11.1885 Hortolomei, Nicolae - medic chirurg, academicianNicolae-Hortolomei(27.11.1885, Huşi – 3.01.1961, Bucureşti) Medic chirurg. Urmează liceul şi Facultatea de Medicină la Iaşi, fiind extern, intern şi preparator la Institutul de anatomie. În 1909 obţine doctoratul în medicină şi chirurgie cu teza „Absenţa congenitală a tibiei“, sub îndrumarea profesorului Ernest Juvara. Urmează o specializare în urologie la Paris în serviciul profesorului Leguen, participă la Primul Război Mondial, organizând spitalele de campanie din Moldova, împreună cu Iacob Iacobovici. După unirea Basarabiei cu România este numit şef al secţiei de chirurgie în spitalul din Chişinău. În 1920 devine profesor de chirurgie la Facultatea de Medicină din Iaşi, în locul lui Amza Jianu, transferat la Bucureşti. Abordează o chirurgie largă: abdominală, urologică, genitală şi oncologică, bazată pe principii fiziologice, fiind considerat întemeietorul chirurgiei fiziologice în România. Împreună cu Vladimir Bureanu, elaborează monografia Chirurgie de l’ulcère gastrique et duodenal, pe care – în 1931 – o publică la Paris. În 1930 este transferat la Bucureşti ca medic primar, şef al serviciului de urologie din spitalul Colentina, iar în 1933 preia conducerea Clinicii de chirurgie şi urologie de la spitalul Colţea şi funcţia de profesor la Facultatea de Medicină, unde desfăşoară o activitate complexă, dezvoltând o şcoală la care s-au format şapte profesori universitari, printre care Theodor Burghele, Gheorghe Olănescu, Ioan Juvara, Dan Setlacek. Membru titular (1948) al Academiei Române. A fost membru al Academiei Franceze de Chirurgie şi al multor societăţi ştiinţifice internaţionale.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 135 de ani
27.11.1885 Rebreanu, Liviu - scriitor, publicist, academicianLiviu-Rebreanu(n. 27 noiembrie 1885, Tîrlişua, Bistrița-Năsăud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, Argeș). Primul din cei 14 copii ai învăţătorului Vasile Rebreanu, fost coleg de şcoală, la Năsăud, cu G. Coşbuc. Copilăria la Maieru unde face şi primele clase avându-l ca dascăl chiar pe tatăl său. Primele clase gimnaziale la Năsăud, în limba maghiară, apoi liceul german din Bistriţa. Intră la o şcoală de ofiţeri din Sopron, în nordul Ungariei, apoi la Academia Militară Ludoviceum din Budapesta, la 20 de ani având gradul de sublocotenent de honvezi. Scrie un volum de povestiri în limba maghiară. În 1908 demisionează din armată şi vine la Prislop, unde se afla acum familia, ocupând o vreme mărunte funcţii rurale, între care şi aceea de ajutor de notar în satul Măgura. Debutul are loc în anul 1908 la Luceafărul sibian cu o nuvelă Codrea. Un an mai târziu vine la Bucureşti şi se angajează la ziarul Ordinea, frecventând totodată şi cenaclul lui Mihail Dragomirescu, începând să colaboreze la Convorbiri critice cu nuvele. În anul 1910 cunoscu rigorile închisorii mai întâi la Văcăreşti apoi la Gyula, în Ungaria, pentru nelămurite pricini privind serviciul militar. Eliberat spre toamnă, revine în Bucureşti şi, împreună cu Mihail Sorbul, care-i va deveni cumnat, editează Scena. Colaborează la Flacăra lui C. Banu şi la Rampa cu cronici dramatice. Secretar literar la Teatrul Naţional din Craiova în timpul scurtului directorat al lui Emil Gârleanu. În acelaşi an, 1912, debut editorial cu volumul de nuvele Frământări, apărut la Orăştie. Alte două volume : Golanii şi Mărturisire apar la Bucureşti în 1916. În timpul primului război, suspectat de români, urmărit de autorităţile austro-ungare, se refugiază la Iaşi. După terminarea războiului lucrează în redacţia Sburătorului lui Lovinescu. În anul 1920 apare romanul Ion care-l impune definitiv atenţiei publice şi-i deschide o carieră strălucită. În 1922 tipărea, nu mai puţin importantul roman Pădurea spânzuraţilor inspirat de război şi de pierderea fratelui Emil. Urmează: Adam şi Eva (1925), Ciuleandra (1927), Crăişorul (1929), Răscoala în 1932. Fără interes deosebit, a scris şi piese de teatru, comedii: Cadrilul, Plicul, Apostolii. În perioada 1924-1934 Rebreanu a fost preşedintele Societăţii Scriitorilor Români, iar între 1928-1930, codirector al Teatrului Naţional din Bucureşti alături de Victor Eftimiu şi Corneliu Moldovanu. Editor de reviste, sub îngrijirea sa au apărut Mişcarea literară (1924-1925), România literară (1932-1934). În 1939 este ales membru al Academiei Române şi ţine celebrul discurs "Laudă ţăranului român". La începutul anului 1941 a fost numit din nou director al Teatrului Național. În luna ianuarie 1942, a luat parte la un turneu de conferințe despre cultura românească la Berlin, München, Stuttgart, Leipzig, Dresda, Görlitz, Breslau, Viena. La 4 aprilie 1944, fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fără să mai revadă vreodată Bucureștiul. 135 de ani
27.11.1912 Cocea, Dina - actor(27.11.1912, Bucureşti – 27.10.2008, Bucureşti) Actriţă. Este fiica scriitorului N.D. Cocea. A absolvit studiile de actorie la Paris, unde verişoara tatălui său, Alice, era actriţă. Debutul teatral a avut loc la Paris, în 1934, şi la Teatrul Comedia din Bucureşti, în 1935, în piesa Adevăratul Iacob, alături de George Timică. A apărut pe marile ecrane prima dată în 1939 în O noapte de pomină. Între 1941 și 1949 a fost director la Teatrul Nostru şi la Studioul Teatrului Nostru. În perioada 1952–1962 a fost decan al Facultăţii de Teatru. Începând din 1956 a reprezentat România la congrese internaţionale sau la manifestările organizate de ONU şi UNESCO. Între 1979 şi 1989 a fost preşedintă a Asociaţiei Oamenilor de Artă din Instituţiile Teatrale şi Muzicale. De-a lungul timpului a jucat în peste zece filme de lung metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic şi teatru pentru televiziune. A avut o prodigioasă activitate eseistică şi publicistică, scriind nenumărate articole de sinteză, critică şi cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă şi străină. Roluri: O noapte de pomină (1939), Cartierul Veseliei (1964), Neamul Şoimăreştilor (1964), Ciprian Porumbescu (1972), Ştefan cel Mare – Vaslui 1475 (1974), Muşchetarul român (1975), Aurel Vlaicu (1977), Iancu Jianu haiducul (1980), Atac în bibliotecă (1992). Din 2001 – societar de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti. Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.cinemagia.ro/actori/dina-cocea-2679/ 108 de ani
27.11.1924 Cassian, Nina - o altă biografie - poetNina-Cassianprenume la naştere Renée Annie (n. 27 noiembrie 1924, Galaţi - d. 15 aprilie 2014, New York) Poetă. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică şi Şcoala de pictură a lui Maxy. A debutat cu versuri de avangardă: La scara 1/1, 1944, şi a continuat cu o lirică a pasiunilor cerebrale şi o poezie militantă: Sufletul nostru, 1949; Dialogul vântului cu marea, 1958; Sângele, 1967; Ambitus, 1969; Recviem, 1971; Loto-poeme, 1972; Suave, 1977; Numărătoarea inversă, 1983. A publicat poezii pentru copii: Nică fără frică, 1950, Premiul de Stat; Povestea a doi pui de tigru numiţi Ninigra şi Aligru, 1969, Premiul Uniunii Scriitorilor; Jocuri de vacanţă, 1983 şi proză: Confidenţe fictive, 1976. A emigrat în SUA (New York) în 1985. Acolo a continuat să publice: Life sentence ∙ Selected poems (Sentinţă de viaţă ∙ Selecţie de poeme), 1990; Cheerleader for a funeral, 1992; Take My Word For It, 1998.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 96 de ani
27.11.1924 Cassian, Nina - poetNina-Cassian(n. 27 noiembrie 1924, Galaţi - d. 15 aprilie 2014, New York) "Eu nu sunt o amantă, o culcăreaţă. Eu sunt o iubeaţă." Renée Annie Cassian este poetă, eseistă şi traducătoare româncă, născută într-o familie de origine evreiască. La vârsta de 16 ani, a intrat în organizaţia Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate. A debutat editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste "La scara 1/1", a scris şi literatură pentru copii, a realizat traduceri remarcabile, a publicat peste 50 de cărţi de poezie, eseuri şi proză şi a inventat o nouă limbă poetică, limba şpargă. În 1969, i-a fost decernat Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Nina Cassian a trăit o partea a vieții în New York, iar "proiectul major al vârstei şi vieţii" sale este scrierea memoriilor. Poeta spunea despre bărbaţii din viaţa ei: "În general, am fost atrasă de intelectuali, da. Dar ei puteau să fie înalţi şi frumoşi, superbi sau monstruoşi, chiar oribili la vedere. Am avut parte şi de frumoşi, şi de urâţi. În general, da, în sfera intelectualităţii. Totuşi e nevoie de comunicare, nu poţi numai să te ţii de degetul cel mic." Sursă text: http://www.apropo.ro 96 de ani
27.11.1926 Dimitrescu, Radu Alexandru - geolog, academician(n. 27.11.1926, Ploieşti - d. 1.07.2013)Geolog. A absolvit Mine şi Metalurgie la Politehnica din Bucureşti. A lucrat la Institutul Geologic al României şi a fost profesor la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti, apoi din Iaşi. Contribuţii la descifrarea unor formaţiuni geologice şi punerea în evidenţă a unor materii prime.Lucrări: Harta geologică oficială a României, în colaborare; Geologia Munţilor Apuseni; Studiu geologic şi petrografic al masivului Făgăraş de Est; Mineralogia topografică a României, în colaborare. Membru titular al Academiei Române (1996).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:https://acad.ro/commem/pag_memoriam2013.htm 94 de ani
27.11.1939 Manolescu, Nicolae - critic literar, academiciannume la naştere Nicolae Apolzan (27.11.1939, Râmnicu Vâlcea)Critic literar. Părinţii arestaţi în 1952. A absolvit Filologia la Bucureşti. Profesor la Universitatea din Bucureşti, director al României literare (din 1989), preşedinte al Uniunii Scriitorilor (din 2005). În 1998 Partidul Alianţei Civice, înfiinţat de Nicolae Manolescu, fuzionează cu PNL, într-o tentativă de unificare a mişcării liberale. A scris cu regularitate, săptămânal, cronici literare (1962–1989). A scris studii de critică şi istorie literară: Nuvela română contemporană, 1964; Literatura română de azi, 1944–1964, 1965; Lecturi infidele, 1966; Metamorfozele poeziei, 1968; Contradicţia lui Maiorescu, 1970, Premiul Uniunii Scriitorilor; Teme, 1971; Sadoveanu sau utopia cărţii, 1976, Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei; Arca lui Noe, 3 vol., 1980-1983; Despre poezie, 1987 şi a început Istoria critică a literaturii române, vol. I, Premiul Uniunii Scriitorilor, 1990; Metamorfozele poeziei, metamorfozele romanului, 1999; Literatura română postbelică, 2002; Cititul şi sensul, 2003; Viaţă şi cărţi, 2009. Antologia Poezia română modernă de la George Bacovia la Emil Botta, 1962, care încerca să reintroducă în circuitul valorilor o serie de poeţi interbelici, a fost retrasă de cenzură şi s-a relansat abia în 1989. A publicat şi puncte de vedere politice: Dreptul la normalitate • Discursul politic şi realitatea, 1991; Cititul şi scrisul, Premiul Uniunii Scriitorilor, 2002. Membru corespondent al Academiei Române (1997). Din 2006 ambasador al României la UNESCO.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:https://gorjeanul.ro/nicolae-manolescu-reales-presedinte-al-usr/ 81 de ani
27.11.1940 Argeşanu, Gheorghe - prim-ministru, general, om politicGheorghe-Argeseanu2(02.1883, Caracal – 26/27.11.1940, Jilava) General şi politician. Combatant în Primul Război Mondial, a devenit ministru de Război în 1938, în guvernul Miron Cristea, după asasinarea prim-ministrului Armand Călinescu. N-a fost ministru decât pentru 27 de zile. A pedepsit asasinii prim-ministrului executându-i şi le-a expus trupurile în piaţa publică. Răzbunările de atunci au continuat mai târziu, și acest general, ministru de război a fost arestat la rândul său de legionari, și ucis în închisoare.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 80 de ani
27.11.1943 Cernov, Alexandrina - istoric literar, academiciannume la naştere Alexandrina Grecu (27.11.1943, Hotin, regiunea Cernăuţi, azi Ucraina)Istoric literar. A absolvit Filologia la Universitatea din Cernăuţi. A lucrat la Televiziunea din Cernăuţi, la redacţia emisiunilor în limba română. Este lector la Universitatea din Cernăuţi. A fost vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române din Bucureşti (1998). Din 1994 conduce revista Glasul Bucovinei. Membru fondator al Societăţii pentru Cultură Românească Mihai Eminescu din Cernăuţi, director al Editurii Alexandru cel Bun.Lucrări: Nuşici şi Caragiale. Studiu comparativ tipologic, 1964; Ion Druţă şi Anton Pavlovici Cehov, 1982; Istoria şi istorismul în opera lui Ion Druţă, 1990. Membru de onoare al Academiei Române (1992).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://lyberti.com/mihai-eminescu-formarea-personalitatii-la-blaj/ 77 de ani
28.11.1863 Grigorescu, Eremia - general, ministru de RăzboiEremia-Grigorescu(28.11.1863, Golăşei, jud. Gorj – 21.07.1919, Bucureşti) General. A început Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, a făcut studii militare la Bucureşti şi s-a specializat la Sorbona şi la Şcoala Specială de Administraţie pentru artilerie a Ministerului de Război al Franţei. General de artilerie în timpul Primului Război Mondial, a condus, sub deviza „Pe aici nu se trece !“, bătălia de la Mărăşeşti (1917) contra forţelor generalului August von Mackensen. Împăratul Yoshihito al Japoniei i-a trimis o sabie în semn de recunoaştere a meritelor cu inscripţia „Voi sunteţi aceia care scrieţi istoria ţării“. Decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. După Pacea de la Buftea (1917) a fost ministru de Război în Guvernul Coandă. Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi de Sprijin de Luptă din Sibiu îi poartă numele. Înhumat în Mausoleul de la Mărăşeşti.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 157 de ani
28.11.1870 Vasilescu-Karpen, Nicolae - inginer, fizician, inventator, academicianVasilescu-Karpen(28.11.1870, Craiova – 2.03.1964, Bucureşti) Inginer, fizician şi inventator. După terminarea liceului Carol I din Craiova urmează cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti, pe care o absolvă ca şef de promoţie, în anul 1891, pe când nici nu împlinise 21 de ani. Timp de trei ani a fost inginer la Lucrări Publice și a întreprins o seamă de lucrări în domeniul căilor de comunicaţie. Atras de electrotehnică, a plecat la Paris şi a absolvit Şcoala Superioară de Electricitate şi, paralel, Facultatea de Fizică la Sorbona. A fost profesor la Catedra de electrotehnică a Universităţii din Lille. Se întoarce la Bucureşti (1905), inaugurând în acelaşi an cursul de electricitate şi electrotehnică la catedra cu acest profil înfiinţată atunci în cadrul Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele. A efectuat o importantă muncă de pionierat în domeniul elasticităţii, termodinamicii, telefoniei la distanță, electrochimiei, aerodinamicii, atomisticii, electrostaticii, teoriei cinetice, electromagnetismului, fizico-chimiei şi al ingineriei civile. În 1909 a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanță. A realizat pilele Karpen, care funcţionează folosind exclusiv căldura mediului ambiant. După aprecierea profesorului I. Solomon, preşedinte al Societăţii Franceze de Fizică, a inventat pila de combustie cu o jumătate de secol înainte ca oamenii să ajungă pe Lună datorită ei. A efectuat studii asupra aderenţei fierului la beton. A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914). A scris sau a participat la proiecte de centrale electrice şi la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina, Constanţa). El are meritul de a fi elaborat – pe baza unui studiu amplu, documentat şi realist – proiectul de transformare a Şcolii de Poduri şi Şosele în Şcoală Politehnică. Numit rector al noii universităţi, a deţinut această funcţie timp de 20 de ani, până în 1940. A scris numeroase tratate. Lucrări: Recherches sur l’effect magnétique des corps electrisés en mouvement, 1904; Manual de electrotehnică generală, 1925; Electricitate, 1942; Fenomene şi teorii noi în electrochimie şi chimie fizică, 1957. Membru titular al Academiei Române 1955), vicepreşedinte (1929–1932; 1942–1944) şi preşedinte al secţiunii sale ştiinţifice (1945–1948).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 150 de ani
28.11.1893 Colan, Nicolae - mitropolit, academicianNicolae-Colan(28.11.1893, Araci, fost Arpatac, jud. Covasna – 15.04.1967, Sibiu) Mitropolit. Frate al bunicului lui Horia C. A absolvit Institutul Teologic din Sibiu şi Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti. S-a specializat la Berlin în teologie protestantă. Profesor şi rector la Academia Teologică Andreiană de la Sibiu. A participat la conferinţa panortodoxă de la Moscova (1948). Arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Transilvaniei (1957). Lucrări: Sfântul Pavel către Filimon. Creştinismul şi sclavia, 1925; Biblia şi intelectualii, 1929; Medalioane, 1940; Biserica neamului şi unitatea limbii româneşti, 1945. În 1938 a fost ministru al Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor. În 1938 este ales membru de onoare, iar în 1942 membru activ al Academiei Române (pe locul lui Nicolae Titulescu). Exclus în 1945, repus în drepturi în 1990.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 127 de ani
28.11.1893 Caranfil, Nicolae - inginer militar, academician(28.11.1893, Galaţi – 22.04.1978, New York) Inginer militar. Aromân la origine. A început Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, de unde a plecat la École de Génie Civil a Universităţii din Gand (Belgia), devenind inginer civil. Pentru perfecţionare a urmat cursuri la Cambridge (Anglia) şi a vizitat unele obiective industriale din SUA. În timpul Primului Război Mondial a lucrat la biroul tehnic al Comisiei Militare de Aprovizionare cu Armament din Franţa, Anglia şi Italia, devenind şeful acestui departament. Întors în ţară, a fost atras de iniţiativa inginerului Dimitrie Leonida privind electrificarea ţării şi, când acesta a înfiinţat Societatea Electrica, a devenit director (1922–1929), perioadă când a pus bazele industriei de maşini electrice la Cluj şi Timişoara. Din 1930 a fost director la nou-înfiinţatele Societatea Generală de Gaz şi Electricitate Bucureşti (SGGE) şi Uzinele Comunale Bucureşti (UCB), care se ocupau cu exploatarea surselor de apă şi de canalizare. Este organizatorul reţelei moderne de electricitate şi gaze şi a salbei de lacuri din Bucureşti. Printre realizările sale se pot cita regularizarea râului Dâmboviţa şi modernizarea salubrităţii oraşului (a introdus cutiile metalice cu capac pentru strângerea resturilor menajere şi transportul cu autocamioane de construcţie specială). Sistematizarea bălţilor din jurul capitalei, proiectată de el, a fost ratificată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în 1932. Astfel au fost sistematizate de inginerul Gh. Vladimirescu (soţul pictoriţei Vanda Vladimirescu Mihuleac) lacurile Băneasa, Herăstrău, Floreasca-Tei, Fundeni, Pantelimon şi Cernica, pe o suprafaţă de 1330 ha, având o capacitate de 29 de milioane metri cubi de apă. Lucrări: Energia electrică menajeră (1938); Amenajarea hidraulică a regiunii Bucureşti, de la munţi la Dunăre (1940); O politică a oraşelor (1940). A fost membru al Societăţii Inginerilor Civili din Franţa, al Consiliului Uniunii Internaţionale a Procuratorilor de Energie Electrică şi membru corespondent al Academiei Române în 1940, exclus în 1948, reînregistrat în 1990.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 127 de ani
28.11.1903 Ciortea, Tudor - compozitorTudor-Ciortea(28.11.1903, Braşov – 13.10.1982, Bucureşti) Compozitor. A studiat muzica la Braşov cu Gh. Dima, apoi s-a specializat la Cluj, Bruxelles, Paris şi Bucureşti, unde a fost elevul lui Ion Nonna Otescu şi Constantin Brăiloiu. A absolvit şi Academia Comercială din Cluj şi Dreptul la Bruxelles. A compus mai ales lieduri şi a adus contribuţii în muzicologie: Joc ţigănesc pentru pian, 1927; Lieduri pe versuri de Eminescu, 1982; Permanenţele muzicii, 1998, postum. Liceul de Artă din Braşov îi poartă numele şi, tot acolo, există casa lui memorială.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 117 de ani
28.11.1912 Răutu, Colea - actorColea-Rautu2nume la naştere Nikolai Rutkovski (28.11.1912, Limbenii Noi, Basarabia – 13.05.2008, Bucureşti) Actor de teatru şi film. Familie polono-rusă. A fost elev la Colegiul Regele Ferdinand din Chişinău. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti. A fost mai întâi corist la Opera din Cluj. A debutat la Teatrul de Revistă Cărăbuş condus de Constantin Tănase, unde a interpretat mai ales cuplete social-satirice şi faimosul şlagăr „Ţi-a ieşit coşaru-n drum“, de Gherase Dendrino, pe versuri de Puiu Maximilian. La iniţiativa lui Sică Alexandrescu a jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti. Între 1952 şi 1968 a jucat la Teatrul Giuleşti. A jucat pentru scurt timp şi la Teatrul din Piteşti. A interpretat roluri în peste 70 de filme de lungmetraj, atât româneşti cât şi străine şi în seriale de televiziune. Roluri în film: Desfăşurarea (1954), Moara cu Noroc (1955), Dincolo de brazi (1957), Bijuterii de familie (1957), Soldaţi fără uniformă (1960), Setea (1961), Vară romantică (1961), Lupeni ’29 (1962), Pisica de mare (1963), Lumina de iulie (1963), Castelanii (1964), Răscoala (1965), Procesul alb (1965), Neamul Şoimăreştilor (1965), Vremea zăpezilor (1966), Haiducii (1966), Fantomele se grăbesc (1966), De trei ori Bucureşti (1967), Răzbunarea haiducilor (1968), Răpirea fecioarelor (1968), Vânătorul de cerbi (1969), Die Lederstrumpferzählungen (1970) – serial TV (RFG), Zestrea domniţei Ralu (1970), Mihai Viteazul – Unirea (1970), Haiducii lui Şaptecai (1970), Serata (1971), Săptămâna nebunilor (1971), Pădurea pierdută (1971), Facerea lumii (1971), Lupul mărilor (1971) – serial TV (Austria), La Révolte des Haîdouks (1972) – serial TV (Franţa/România), Explozia (1973), Apachen (1973), Despre o anumită fericire (1973), Ştefan cel Mare (1974), Nemuritorii (1974), Ulzana (1974), Căutătorii de aur (1986), Mircea (1989), Cel mai iubit dintre pământeni (1993). Actorul a primit Premiul ACIN în 1988, pentru întreaga activitate şi s-a numărat printre laureaţii Galei Vârsta de Aur din 2001, ai Premiilor Naţionale în Domeniul Teatrului şi Galei Premiilor în Cinematografie.
108 de ani
28.11.1948 Nicolesco (Nicolescu), Mariana - soprană, academiciannume la naştere Mariana Niculescu (28.11.1948, Găujani, jud. Giurgiu)Soprană. A absolvit Şcoala Populară de Artă din Braşov, apoi Conservatorul Santa Cecilia din Roma. A debutat la La Scala din Milano. A cântat pe cele mai mari scene ale lumii: la Metropolitan din New York, Carnegie Hall, la Barcelona, Berlin, Dresda, München ş.a., roluri din Bellini, Donizetti, Gunoud, Leoncavallo, Mascagni, Mozart, Puccini, Verdi etc. Fondatoare a Concursului Internaţional Haricleea Darclée din Brăila. Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor al Franţei. Membru de onoare al Academiei Române (1993).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://www.ziaristionline.ro/2016/09/08/diva-divina-mariana-nicolesco-interviu-autobiografic-exceptional-de-ziua-ei-la-multi-ani/ 72 de ani
28.11.1949 Tudor, Corneliu Vadim - poet, om politicVadim-Tudor(n. 28.11.1949, Bucureşti - d. 14.09.2015 Bucureşti) Poet şi om politic. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti şi Şcoala de Ofiţeri de rezervă Bucureşti. Specializare la Viena (bursă Herder oferită de Eugen Barbu). A lucrat la AGERPRES şi România liberă, colaborator constant la Săptămâna Capitalei. După 1989 a înfiinţat partidul şi publicaţia România Mare şi revista Politica. Senator în Parlamentul României (1992–1996), vicepreşedinte al Senatului. Reprezentant al PRM în Parlamentul European (din 2009). Lucrări: Poeme de dragoste, ură şi speranţă; Poeme, Cântece de dragoste, 2008.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 71 de ani
28.11.1951 Hostiuc, Ştefan - poet, istoric literar(28.11.1951, Mahala, reg. Cernăuţi, azi în Ucraina)Poet şi istoric literar. A absolvit Universitatea de Stat din Cernăuţi (1976). Specializare la Universitatea din Bucureşti (1995–1996). Crainic pentru emisiuni în limba română la Radiodifuziunea Ucraineană (1975–1985), lector de limba română la Catedra de filologie română şi clasică a Facultăţii de Filologie a Universităţii cernăuţene (1985–1990), redactor la revista Glasul Bucovinei (Bucureşti–Cernăuţi, 1994–1999), redactor-şef adjunct la revista Septentrion literar (din 1999). Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1995) şi din România (1998), membru fondator, secretar general (1989) şi vicepreşedinte (1990) al Societăţii pentru Cultura Românească Mihai Eminescu din Cernăuţi, membru al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, redactor-şef al revistei Mesager bucovinean (din 2003).Lucrări: Clepsidra reveriei (1996, Premiul pentru poezie al Fundaţiei Culturale a Bucovinei), Scriitori români din nordul Bucovinei, vol. I (2005, premiul Ethos românesc al Salonului Internaţional de Carte de la Iaşi, 2006).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://www.bucpress.eu/opinie/stefan-hostiuc-pentru-bucpress-tv-5462 69 de ani
28.11.1954 Coşovei, Traian T. - poetTraian-Cosovei(28.11.1954, Bucureşti - 01.01.2014, Bucureşti) Poet. Fiu al lui Traian C. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română la Bucureşti, participând la Cenaclul de Luni condus de Nicolae Manolescu. Unul din reprezentanţii „generaţiei ‘80“. A debutat cu Ninsoare electrică, 1979, Premiul Uniunii Scriitorilor, şi a continuat să scrie poeme postmoderniste, interiorizându-şi discursul cu trecerea timpului: 1, 2, 3, sau..., 1980; Cruciada întreruptă, 1982; Poemele siameze, 1983; În aşteptarea cometei, 1986; Rondul de noapte, 1987; Pornind de la un vers, 1990; Bătrâneţile unui băiat cuminte, 1994, Premiul Academiei şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; Mickey Mouse e mort, 1994; Ioana care rupe poeme, 1997; Percheziţionarea îngerilor şi Lumină de la frigider, ambele 1998; Institutul de glosuri, 2002; Greva căpşunelor, 2004; Aerostate plângând, 2010.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 66 de ani
29.11.1836 Carada, Eugeniu - gazetar, scriitorEugeniu-Carada(29.11.1836, Craiova – 10.02.1910, Bucureşti) Gazetar şi scriitor. Aromân ca origine. A făcut Dreptul şi Literele la Collège de France, Paris. A fost, foarte tânăr, paşoptist, apoi unionist. Adept al aducerii unei dinastii străine la conducerea ţării. Dar, conspirator prin vocaţie, a complotat şi contra lui Carol I. A avut legături cu Giuseppe Mazzini. După 1880 a fost în conducerea Partidului Liberal. A tradus, adaptat şi localizat peste o sută de drame şi vodeviluri din literatura franceză (E. Scribe, E. Augier, Ed. Foussier, Ph. Dumanoir ş.a.): Bucureştenii, Ion cucierul, Cimpoiul dracului, Păcatele vechi, Căpitanul negru, Fraţii din munte ş.a. A scris poezie: Milcovul, Cântec, Pandurul cerşetor, 1857, sunt cele mai cunoscute. A lăsat şi lucrări originale, cu înclinaţii romantice, precum Ultima oră a unui oştean român din timpul lui Mihai, 1855.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 184 de ani
29.11.1850 Brote, Eugen - agronom, politicianEugen-Brote(29.11.1850, Răşinari, jud. Sibiu – 5.12.1912, Sibiu) Agronom şi politician. A studiat la gimnaziul evanghelic din Sibiu, fiind elevul lui Nicolae Cristea şi Daniil Popovici Barcianu. Cumnat cu Atanasie Marian Marienescu. A fost unul dintre corifeii ASTRA şi a publicat mult la revista Tribuna din Sibiu. A înfiinţat la Sibiu o tipografie în care a publicat Memorandumul privind situaţia românilor din Transilvania şi Ungaria, a fost unul din conducătorii delegaţiei celor 300 de români transilvăneni care depusese acest Memorandum în 28 mai 1892, la Viena, pentru a-l prezenta împăratului Francisc Iosif I. O stradă din Bucureşti şi una din Sibiu îi poartă numele.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 170 de ani
29.11.1880 Cocea, N(icolae) D. - publicist, scriitor(29.11.1880, Bârlad – 1.02.1949, Bucureşti)Publicist şi scriitor. Familie de aromâni. Bunicul său, fiica şi cei doi băieţi ai lui au venit în ţară din Macedonia şi s-au stabilit în Moldova. Studii universitare la Bucureşti şi Paris.Principalul animator al unor publicaţii de stânga: Viaţa socială, Facla, Viitorul social, Chemarea, Era nouă, Reporter. Bun pamfletar. A participat la revoluţia din Rusia, 1917, şi l-a cunoscut pe Lenin. Antiregalist, a făcut închisoare pentru scrieri satirice la adresa regelui Carol al II-lea. După al Doilea Război Mondial a fost vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. A scris romane satirice: Vinul de viaţă lungă, 1931, tradus în franceză în 1989, postum; Nea Nae, 1935.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.discogs.com/ru/artist/2726706-Nicolae-Dumitru-Cocea 140 de ani
29.11.1924 Mereuţă, Mihai - actorMihai-Mereuta2(29.11.1924, Santa Mare, jud. Botoşani – 1.04.2003, Bucureşti) Actor. A studiat la Institutul de Teatru din Bucureşti. A debutat pe scena teatrului din Ploieşti şi a fost chemat la Teatrul Naţional din Bucureşti de Lucia Sturdza Bulandra. A jucat alături de Ion Caramitru, Mariana Mihuţ, Toma Caragiu şi Margareta Pâslaru. Activitatea în lumea teatrului a fost completată de sute de piese radiofonice şi de peste cincizeci de roluri ca actor de film. Mai semnificativă este implicarea sa ca actor în filmele: Erupţia (1957); Secretul cifrului (1959); Când primăvara e fierbinte (1960); Setea (1960); Pădurea spânzuraţilor (1964); Serbările galante (1965); Legenda (1968); Asediul (1970); Haiducii lui Şaptecai (1970); Mihai Viteazul (1970); Petrecerea (1970, TV); Facerea lumii (1971); Cu mâinile curate (1972); Aventurile lui Babuşcă (1973); Proprietarii (1973); Păcală (1974); Pe aici nu se trece (1975); Misterul lui Herodot (1976); Serenada pentru etajul XII (1976); Im Staub der Sterne (1976); Al patrulea stol (1978); Ecaterina Teodoroiu (1979); Ora zero (1979); Ultima frontieră a morţii (1979); Vacanţa tragică (1979); Trandafirul galben (1982); Misterele Bucureştilor (1983); Masca de argint (1984); Liceenii (1987); Unde fugi, maestre ?; Doi haiduci şi-o crâşmăriţă (1992); Liceenii rock´n´roll (1992). În ultimii ani de viaţă a prezentat la postul de televiziune TVR2 emisiunea „Ferma“, dedicată agriculturii.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 96 de ani
29.11.1935 Diomin, Vitali - regizor de film(29.11.1935, staţia Oloviannaia, Rusia – 14.02.1997, Chişinău)Regizor de film. Rus ca etnie. A absolvit Institutul de Stat de Cultură din Moscova, Secţia regie de teatru. A fost regizor la Televiziunea din Riga până în 1962, când a fost invitat la Telefilm Chişinău, de unde s-a mutat (1971) la Moldova Film.A lucrat deopotrivă filme artistice şi documentare: Autografe, 1964; Căile albastre ale Moldovei, 1964; Sub nume fals, 1965; Fericirea nu este adusă de cocostârci, 1965; Pe malul de chihlimbar, 1966; Al nostru Vanea, 1967; Unul din cei mulţi, 1968; Compoziţii festivaliere, 1968; Ion Secrier, 1969; Lumina, 1970; Ofiţer în rezervă, Moldova Film, 1971; Nume salvat, 1972; Casa părintească, 1973; Nicuşor din tribul dificililor, 1975; Dosar personal, 1976; Usturici, nr. 13, 23, 1976; Anton Zavadschi, 1977; Usturici, nr. 2, 10, 1977; De aceeaşi vârstă, 1978; Usturici, nr. 1–6, 1978; Ivan Peciul, 1979; Usturici, nr. 1, 1979; Clevetire, 1980; Raţionalizatorul, 1981; Irigarea terenurilor la sudul Moldovei, 1983; Intoxicaţia şi arsurile, 1983; Erbicidele în lupta cu buruienile, 1984; Legume albuminoase, 1986; Atenţie: metanolul este otravă, 1987; Sănătatea oamenilor de la sate, 1987. Distins cu diploma pentru cel mai bun film-reportaj la Festivalul Zonal de Film de la Vilnius, 1966. Membru al Uniunii Cineaştilor şi Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://www.moldovenii.md/md/people/372 85 de ani
29.11.1947 Tudan, Liviu - muzicianLiviu-Tudan2(n. 29 noiembrie 1947, București - d. 26 mai 2005, București). Nume la naştere Dumitru Tunsoiu. Basist şi solist vocal al grupului Roşu şi Negru. A început Conservatorul la Bucureşti şi l-a terminat la Iaşi. Obsesia întregii sale activităţi muzicale a reprezentat-o opera rock, astfel că în 1970 face naveta Iaşi–Bucureşti pentru a pregăti, alături de grupul fraţilor Ureche, Metronom, un spectacol psihedelic, intitulat Sinestezie, pentru care a obţinut Premiul I la Festivalul Club A. În 1974 revine la Roşu şi Negru. Succese: „Imnul copiilor“, „Pădurea l-a gonit“, „Pastorala“, „Oameni de zăpadă“, „Bumerangul“. A obţinut premiul I şi premiul presei la Festivalul Şlagărului de la Dresda, 1984.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 73 de ani


Weather
at Bucharest
How
Ultimele date : Mist
Detalii : ceață
Temperatura : 1 0C
Presiunea atmosferică : 1.024 bari
Umiditatea : 100 %
Viteza vântului : 2 m/s
Răsăritul la : 07:26:16
Apusul la : 16:40:02
Informații de la ora : 19:01:57

JosSus


© Calendare românești | 2020 | All Rights Reserved | This Week | prezentare oferită de: Corina & Bogdan Simeanu



Folosim cookies așa cum este detaliat pe pagina -> Politica de confidențialitate... Din motivele enunțate pe această pagină am reușit să asigurăm protecția datelor dumneavoastră.

Doar dacă sunteți de acord vă invităm să continuați vizitele pe acest site.

X