This Week
Calendare romanesti
Calendare romanesti












This Week


TitlulDescriereaAu trecut:
15.04.1812 Burada, Maria - traducător(n. 15.04.1812, Iaşi – d. 11.02.1886, Iaşi) Traducătoare. Soţie a lui Teodor B. şi mamă a lui Teodor T. B. Familie aromână la origini. Născută într-o familie de boieri, a studiat greaca, franceza, rusa, germana. A fost prima femeie din Moldova care a tradus piese de teatru, mai ales din J. Bouchardy. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 207 de ani
15.04.1821 Ioan Axente Sever - om politic, conducător în oastea lui Avram IancuIoan-Axente-Sever(n. 15.04.1821, Frîna, azi com. Axente Sever, jud. Sibiu - d. ??.1906) Om politic român. Profesor la Blaj şi la Bucureşti, participant la revoluţia de la 1848-1849 din Ţara Românească şi din Transilvania, prefect în oastea lui Avram Iancu. A fost unul dintre conducătorii mişcării de eliberare naţională a românilor transilvăneni. 198 de ani
15.04.1879 Capidan, Theodor - filolog, academicianTheodor-Capidan(n. 15.04.1879, Perlepe, Macedonia – d. 01.09.1953, Bucureşti) Filolog. Aromân. A făcut liceul la Bucureşti. A absolvit Filologia romanică la Leipzig (cu Gustav Weigand), a fost asistent la Institutul Balcanic din Leipzig, profesor de limba română şi director la Şcoala Superioară de Comerţ în limba română din Salonic (1902–1919), conferenţiar pentru dialecte transdanubiene la Universitatea din Cluj-Napoca (1924–1937), dar şi profesor, apoi decan (1927–1928) şi prodecan (1928–1929). În 1937 devine profesor de limbi romanice la Universitatea din Bucureşti. Colaborator la Dicţionarul Academiei Române, începând cu 1910. Din 1948 a continuat să activeze în cadrul Institutului de Lingvistică al Academiei din Bucureşti. S-a ocupat de dialectele limbii române. A lăsat în manuscris un dicţionar etimologic al tuturor graiurilor româneşti. Lucrări: Meglenoromânii: I. Istoria şi graiul lor, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1925; II. Literatura populară la meglenoromâni; III. Dicţionar meglenoromân, Academia Română; Fărşeroţii: studiu lingvistic asupra românilor din Albania, Cluj, 1930; Aromânii: dialectul aromân, studiu lingvistic, Bucureşti, 1932. În 1943 a publicat monografia Limbă şi cultură. Membru al Academiei Române (1935), exclus în 1948, repus în drepturi în 1990. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 140 de ani
15.04.1886 Angelescu, Aurel - matematicianAurel-Angelescu(n. 15.04.1886, Ploieşti – d. 06.04.1938, Bucureşti) Matematician, specialist în algebră şi teoria numerelor. La liceu l-a avut profesor pe Niculae Abramescu. A studiat la Paris cu Paul Appell. Profesor la universităţile din Cluj (la propunerea lui Gheorghe Ţiţeica) şi Bucureşti. Unul dintre fondatorii revistei Mathematica. Lucrări: Secţiuni de calcul diferenţial, 1927. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 133 de ani
15.04.1911 Cantacuzino, Ion (Iancu) - inginer(n. ??.1847, Bucureşti – d. 15.04.1911, Bucureşti) Inginer. Frate cu Mircea C. şi tată al lui Gheorghe (Zizi) C. A studiat ingineria la Paris, specializare în Germania. Membru fondator, de mai multe ori preşedinte al Societăţii Şcolii Politehnice (prima oară în 1888, ultima oară în 1909) şi preşedinte de onoare. Participant la Războiul de Independenţă. Promotor al valorilor şi spiritului creator românesc. A iniţiat apariţia Buletinului Societăţii şi construirea sediului acestuia. A pus de acord regulamentul cu statutele societăţii şi a făcut un proiect de lege pentru corpul tehnic. Îi aparţine hotărârea de a se traduce cărţi tehnice germane şi de a se edita un dicţionar tehnic. Constructor al căii ferate Bucureşti–Predeal şi al primei fabrici de ciment din România (la Brăila, 1880). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 108 de ani
15.04.1959 Berényi, Maria - poet(n. 15.04.1959, Micherechi, Bichiş, Ungaria) Cea mai prolifică poetă bilingvă a comunităţii româneşti din Ungaria. Directoare a Institutului de Cercetări ale Românilor din Ungaria. Din tematica foarte bogată a universului liric se remarcă tema predilectă a copiilor fără copilărie, „copiii străzii“, „lacrimi ale secolului XX“, aflaţi în „spitalul secolului“ trecut. Anii copilăriei, „iarba copilăriei“ îi întreţin neliniştea existenţială, exprimată metaforic în versurile din primele volume: Autodefinire şi Fără ţel. Alte lucrări: Aspecte naţional-culturale din istoricul românilor din Ungaria (1785–1918), Budapesta, 1990; Istoria Fundaţiei Gojdu (1870–1952), Budapesta, 1995; Românii din Ungaria de azi în presa română din Transilvania şi Ungaria secolului al XIX-lea (1821-1918), documente, Gyula, 1994; Cultură românească la Budapesta în secolul al XIX-lea, Gyula, 2000. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 60 de ani
16.04.1868 Corcea, Avram - preot, folcloristCorcea-Avram3(16.04.1868, Coştei, Banatul Sârbesc – 1951, Pietroiu, Ialomiţa) Preot, culegător de folclor. A studiat Teologia la Caransebeş. A fost preot la Coştei, catihet la Vârşeţ, membru în Consistoriul Eparhial din Caransebeş. A cules folclor din întregul Banat: Balade poporale, 1899. A făcut parte din Sfatul Naţional de la Alba Iulia pentru Unirea din 1918. După al Doilea Război Mondial, a fost arestat în România, a murit în deportare, pe Bărăgan. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 151 de ani
16.04.1879 Gala Galaction (Grigore Pișculescu) - preot, scriitor, traducătorul Bibliei, academicianGala-Galaction(16.04.1879, Dideşti, jud. Teleorman - 8.03.1961, Bucureşti) Tatăl său, Nicolae Pişculescu, era arendaşul moşiei Dideşti, iar mama era fiica parohului Bisericii Sf. Teodor din Roşiorii de Vede. La naştere copilul primeşte numele de Grigore, dar în literatură va fi cunoscut sub numele de Gala Galaction. Urmează şcoala primară în satul natal şi la Roşiorii de Vede, iar liceul la Sf. Sava din Bucureşti. În liceu editează revista Zig-zag, în care publică articole despre Alexandru Macedonski. Publică şi în Liga Ortodoxă un articole despre Traian Demetrescu. În 1894 începe să scrie proză, trimiţând lui Vlahuţă câteva pagini pentru revista Viaţa. În perioada 1895-1896, Galaction leagă prietenie durabilă cu T. Arghezi, N.D. Cocea, V. Demetrius, începând să publice la revistele Linia dreaptă, Viaţa socială, Adevărul ilustrat. Urmează un an Facultatea de Litere şi Filosofie, după care trece la Facultatea de Teologie pe care o absolvă în anul 1903 cu teza de licenţă Minunea din drumul Damascului. Argument apologetic. În anul 1913 este numit defensor ecleziastic (procuror) pentru Episcopia Olteniei şi a Curţii de Argeş, iar în 1914 tipăreşte o biografie a lui Eminescu. La 12 februarie 1915 editează, împreună cu Arghezi, Cronica a cărei apariţie va înceta la 7 februarie 1916. Este distins de Academia Română (în 1915) cu premiul "Eliade Rădulescu" pentru volumul Bisericuţa din Răzoare. Din anul 1920 începe să traducă în româneşte Biblia după Septuaginta, împreună cu mitropolitul Nicodin Munteanu şi preotul Vasile Radu. Lui Galaction îi aparţin cărţile Iov şi Noul Testament, care va apărea în 1927, iar Biblia întreagă apare în 1936 şi reapare în 1938, la împlinirea a 250 de ani de la apariţia primei traduceri, cea a lui Şerban Cantacuzino, din 1688. La 20 septembrie 1922 este hirotonisit diacon, iar la 21 sep., preot. Este misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi profesor de teologie la Universitatea din Chişinău, apoi la catedra de Exegeza Noului Testament şi limba ebraică la Facultatea de Teologie din Bucureşti. În 1947 este premiat cu Meritul cultural în grad de comandor. În 1947 devine vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români şi membru activ al Academiei, deputat în Parlament şi în Marea Adunare Naţională. Prin viaţa, activitatea şi opera sa, Galaction şi-a înscris numele în rândul personalităţilor româneşti de seamă care au contribuit la dezvoltarea culturii şi educaţiei poporului român. 140 de ani
16.04.1879 Galaction, Gala - o altă prezentare - scriitor, teolog, academicianGala-Galactionnume la naştere Grigore Pişculescu (16.04.1879, Dideşti, Teleorman – 8.03.1961, Bucureşti) Scriitor, teolog. Între 1928 şi 1934 a dat Bibliei o nouă versiune în limba română, adaptând-o la limba modernă. În perioada interbelică desfăşoară o susţinută activitate publicistică (editează, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, Cronica şi Spicul, care apar în perioada 1915–1918). Devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului (1909–1922), preot (1922) şi misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor (1922–1926), profesor titular la Catedra de introducere şi exegeză în Noul Testament la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926–1941), decanul acesteia (1928–1930), profesor de exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1941–1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureştilor (din 1954). Ca teolog a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditaţii, conferinţe, predici. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare şi reviste ale timpului, un jurnal a fost publicat postum. După 1944 se angajează pe deplin în viaţa literară şi politică. A scris povestiri şi nuvele: Bisericuţa din Răzoare, 1914, Premiul Academiei; De la noi, la Cladova, 1924; Nuvele şi schiţe, 1934, şi romane: Papucii lui Mahmud, 1932, Premiul Societăţii Scriitorilor Români; Doctorul Taifun, 1933; La răspântie de veacuri, 2 vol., 1935. Şi-a strâns publicistica în mai multe volume, cel mai cunoscut fiind Oameni şi gânduri din veacul meu, 1955. A primit Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1933), Medalia Meritul Cultural clasa a II-a (1934), Premiul Naţional Literar (1935), Premiul Naţional pentru proză (1942), Medalia Meritul Cultural în grad de Comandor (1947); a fost deputat în MAN, a primit Ordinul Muncii clasa I (1954). A fost vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români (1947), membru activ al Academiei Române (1947), apoi membru titular onorific al Academiei Republicii Populare Române (1955). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 140 de ani
16.04.1903 Barbu, Filaret - compozitor, dirijor, profesorFilaret-Barbu(16.04.1903, Lugoj - 31.05.1984, Timişoara) Studiile muzicale le-a început la Lugoj (1919-1920), cu Ion Vidu şi Iosif Willer, continuându-le la Viena (1929-1930). Profesor de muzică la Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj (1926-1928), dirijor la Reuniunea de muzică şi cântări din Lugoj, secretar general şi preşedinte la Asociaţia Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat, dirijor al corurilor din Lugoj, Timişoara şi Bucureşti. A fondat Revista Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat (1927). A susţinut conferinţe radiofonice şi emisiuni de televiziune, concerte-lecţii. A întreprins culegeri de folclor din Ţara Oaşului şi Banat. A scris muzică de teatru, vocal-simfonică, muzică simfonică, de film, de cameră, corală şi vocală. Culegeri de folclor: Colinde şi cântece de Crăciun, Anul Nou şi Botez. Continuator al tradiţiei corale bănăţene şi transilvănene. Prelucrările de folclor: Ana Lugojana, Plutaşul de pe Bistriţa şi Pintea Viteazul, au marcat o certă înnoire a teatrului liric autohton. Activ organizator al formaţiilor bănăţene, editor al unicei reviste muzicale româneşti din Banat, Filaret Barbu rămâne un animator artistic valoros al mişcării culturale locale. 116 de ani
16.04.1903 Barbu, Filaret - o altă biografie - compozitorFilaret-Barbu(16.04.1903, Lugoj – 31.05.1984, Timişoara) Compozitor. Tată al balerinului Gelu Barbu. A absolvit Conservatorul din Viena (vioară). A fost dirijorul corului Ion Vidu din Lugoj, profesor de muzică la liceul din oraş. A compus Privighetoarea albă (1924), apoi Armonii bănăţene, Nocturnă, Roză albă, Ana Lugojana, Târgul de fete etc. A scris o lucrare dedicată lui Traian Grozăvescu şi o operetă cu titlul Plutaşul de pe Bistriţa. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 116 de ani
16.04.1935 Brînduş, Nicolae - compozitor(16.04.1935, Bucureşti) Compozitor. A absolvit Conservatorul din Bucureşti ca elev al Floricăi Musicescu şi al lui Marţian Negrea. Specializare la Darmstadt şi Aix-en-Provence. Experimentator şi adept al muzicii noiembrie Lucrări: ciclul Phtora (1968–1971, alcătuit din: Durate, Match, Cantus Firmus, Ideofonie şi Solilocviu), Logodna după Mihai Eminescu; La ţigănci după Mircea Eliade; Infrarealism; Kitsch N; Prolegomene I şi II; Bizarmonia. Preşedinte al secţiunii naţionale a Societăţii Internaţionale a Muzicienilor şi Compozitorilor. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 84 de ani
17.04.1878 Dănăilă, Negoiţă - inginer chimist, academicianDanaila-Negoita(17.04.1878, Buceşti, Galaţi – 5.02.1953, Bucureşti) Inginer chimist. A absolvit Politehnica la Charlottenburg, Germania. Profesor şi decan al Facultăţii de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din Bucureşti, director al Institutului de chimie industrială din Bucureşti. A creat o şcoală de valorificare a resurselor de materii prime (cărbuni, materiale de construcţie, hidrocarburi). Lucrări: Studiu asupra marii industrii chimice anorganice franceze, 1910; Studiul chimico-tehnic al ligniţilor româneşti din judeţele Dâmboviţa, Muscel, Bacău, 1912; Asupra utilizării hidrocarburilor aromatice din fracţiunile de petrol, în colaborare, 1925. Membru de onoare al Academiei Române (1939, radiat 1948, repus în drepturi 1990). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 141 de ani
17.04.1935 Bălăiţă, George - prozator(17.04.1935, Bacău) Prozator. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi şi a fost redactor la revista Ateneu din Bacău, iar din 1979 secretar al Uniunii Scriitorilor, apoi director al Editurii Cartea Românească (1980–1989) şi redactor-şef al publicaţiei Arc a Fundaţiei Culturale Române. A debutat în 1965 cu volumul de schiţe şi povestiri Călătoria, proză de tip simbolic, formată prin simbioza dintre tradiţionalism şi modernism. După un volum de nuvele, Conversând despre Ionescu, 1967, a publicat romanele care i-au asigurat un loc de frunte printre prozatorii contemporani: Lumea în două zile, 1975, Premiul Uniunii Scriitorilor, reeditat în 1993 fără tăieturile operate de cenzură, şi Ucenicul neascultător, 1977, Premiul Academiei, tradus în germană în 1982, Nopţile unui provincial, 1983. A contribuit la traducerea în româneşte a romanului Cevengur de Andrei Platonov. A editat volumul Antologia scriitorilor israelieni de limbă română, 1998. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 84 de ani
17.04.1940 Guşă, Ştefan - general-maiorStefan-Gusa(17.04.1940, Costeşti, jud. Buzău – 1994, Bucureşti) General-maior. A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Tancuri şi Auto şi Facultatea Militară Tehnică la Academia Militară. În 1986 a fost promovat în funcţia de prim-adjunct al ministrului Apărării Naţionale şi şef al Marelui Stat Major, perioadă în care au fost elaborate noi regulamente privind desfăşurarea acţiunilor de luptă la diferite eşaloane, instrucţiuni şi dispoziţii specifice epocii şi situaţiei geopolitice a României. După 1989 comandant al Armatei II. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 79 de ani
17.04.1952 Certan, Sergiu - economist(17.04.1952, Chişinău) Economist. A absolvit Facultatea de Economie a Institutului Politehnic din Chişinău şi s-a specializat la Institutul Central Economico-Matematic al Academiei de Ştiinţe a URSS. A fost şef de secţie la Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Planificării al AŞM, şef al direcţiei generale în Ministerul Economiei Naţionale, director al Institutului de Cercetări Economice al AŞM, director al Centrului de Studiere a Problemelor Pieţei şi vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Reformele Economice. A fost ministru al Economiei şi profesor la Academia de Studii Economice din Moldova. Specializare la Institutul Fondului Monetar Internaţional şi Comisia Valorilor Mobiliare, SUA, în Cehia, Germania, Franţa, Belgia şi Luxemburg (1998–2001). Lucrări: Производственные объединения: оценка эффективности и выбор состава(1981); Агропромышленный комплекс республики: анализ и планирование народнохозяйственных результатов (1981); Система натурально-стоимостных межотраслевых балансов союзной республики (1984); Analiza şi estimarea dezvoltării economiei informale în Republica Moldova (1995); Economia tenebră a Republicii Moldova: aspecte calitative şi cantitative (1996). Membru al Consiliului pentru Reformele Economice pe lângă Guvernul Republicii Moldova, membru al Congresului Economic Internaţional, vicepreşedinte al Asociaţiei Economiştilor din Moldova, preşedinte al Consiliului Bursei de Valori a Moldovei, preşedinte al Fondului pentru Susţinerea Antreprenoriatului şi Dezvoltarea Micului Business din Moldova. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 67 de ani
17.04.1955 Butnaru, Val - dramaturg, publicist(17.04.1955, Chişinău) Dramaturg, publicist. A absolvit Facultatea de Ziaristică a Universităţii de Stat din Chişinău (1980) şi Institutul Unional de Artă Cinematografică (VGIK) din Moscova, Secţia regie. A lucrat ca redactor la diverse publicaţii şi la postul de radio Europa Liberă. Specializare la Europa Liberă München (1993) şi în SUA (1994). A fost director artistic al Teatrului Eugène Ionesco din Chişinău (1991–1994), fondator şi director al Grupului de Presă Flux (1995), fondator şi director al publicaţiei Jurnal de Chişinău (1999). Autor de piese şi de scenarii dramatice: Procedeul de jiu-jutsu (Teatrul Luceafărul din Chişinău, 1986), Halta viscolelor (după romanul cu acelaşi titlu al lui Cinghiz Aitmatov, Teatrul Poetic, Chişinău, 1986), La Veneţia e cu totul altfel (Teatrul Luceafărul, 1989 şi la Teatrul Naţional Mihai Eminescu din Botoşani, 1990), Iosif şi amanta sa (Teatrul Eugène Ionesco, 1993), Ţin minte că va ninge şi vom fericiţi (Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Bălţi, 1993), Simfonie în mi bemol major (1992) şi Fratele nostru, Iuda (după Leonid Andreev, TV Chişinău), Mâine sau poate poimâine (Radio Chişinău, 1994), Saxofonul cu frunze roşii (Teatrul Luceafărul, 1998), Avant de mourir (Teatrul Fără Nume, 2006). Volume: Saxofonul cu frunze roşii (1998), Cum Ecleziastul discuta cu Proverbele (1999), Apusul de soare se amână (2003). Premiul I al Ministerului Culturii din Republica Moldova pentru cea mai bună piesă a anului (1989, 2000). Premiul I.L. Caragiale al Academiei Române (1993). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 64 de ani
17.04.1955 Ciochină, Angela - interpret de muzică uşoarăAngela-Ciochina(n. 17 aprilie 1955, în comuna Urecheni, judeţul Neamţ – d. 7 iulie 2015, București) A absolvit Conservatorul ,,Ciprian Porumbescu” din Bucureşti în 1978, fiind colegă de generaţie cu regretata Mihaela Runceanu, Angela Similea sau Mirabela Dauer. După absolvirea facultăţii a fost angajată la Ansamblul ,,Doina” al Armatei. A întreprins turnee în ţară cu Ansamblul artistic al UTC (1975 - 1981) şi cu Ansamblul ,,Doina” al Armatei (1978 - 1981). De asemenea a concertat şi în străinătate în ţări precum Bulgaria, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Grecia şi Turcia. A lansat câteva şlagăre de mare succes cum ar fi: ,,Eşti numai tu”, ,,Odată cu cântecul” (George Grigoriu), ,,Am vrut” (Dan Stoian), ,,Salcâmul de pe strada mea” (Cornel Fugaru), ,,Un copil” (Jolt Kerestely), ,,Marea mea” (Horia Moculescu). După plecarea din ţară a Mihaelei Mihai, i-a fost încredinţată celebra piesă ,,Salcia”, de Horia Moculescu. Sursa articolului: http://www.evz.ro/angela-ciochina-drama-unei-mari-artiste-a-fost-o-frumusete-de-femeie-dar-a-murit-in-cea-mai-cumplita-singuratate.html 64 de ani
17.04.2003 Bugariu, Coriolan (Cori) - muzician(1924, Ecica, plasa Zrenjanin, Banatul Sârbesc – 17.04.2003, Vârşeţ) Muzician. A absolvit liceul şi Şcoala Normală la Vârşeţ, Conservatorul la Timişoara. A îndrumat corurile şi fanfarele de la sate ca salariat al Asociaţiei Societăţilor Culturale din Voivodina. A fost profesor la Liceul Mixt Român unde a instruit şi corul şcolar. Paralel, a fost instructor al corului Žarko Zrenjanindin Vârşeţ. Din anul 1952 a fost profesor la Şcoala Normală din Vârşeţ, unde a înfiinţat un cor cu care a obţinut rezultate remarcabile interpretând melodii româneşti culese din Voivodina. A obţinut numeroase succese la Prizren, Valjevo, Svetozarevo (Jagodina), Subotića, Negotin şi Kruševac. În anul 1955 a pus în scenă opereta Crai nou de Ciprian Porumbescu. A contribuit la scrierea monografiei Şcolii Normale româneşti din Vârşeţ. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 16 de ani
18.04.1846 Densuşianu, Nicolae - jurist, istoric, academicianNicolae-Densusianunume la naştere Nicolae Pop (18.04.1846, Densuş, jud. Hunedoara – 24.03.1911, Bucureşti) Jurist şi istoric. Frate cu Aron D. Şi-a însuşit, după fratele său, numele Densușianu. A absolvit Academia de Drept din Sibiu, Facultatea Juridică. În 1870 este notar al magistratului oraşului Făgăraş. În 1872 primeşte dreptul de avocatură din partea Curţii de Apel din Mureş. Din 1878 devine bibliotecar-arhivar la Academia Română şi este însărcinat să efectueze o culegere de documente despre istoria României. În urma acestei misiuni a adunat în 38 de volume manuscris, peste 783 de documente despre răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan şi 125 de documente din perioada 1290–1800. În 1884 Ion Brătianu îl numeşte translator pe lângă Marele Stat Major. Lucrări: L’élément latin en Orient. Les Roumains de Sud, Macedoine, Thessalie, Epire, Thrace, Albanie – împreună cu Frédéric Damé, 1877; Cercetări istorice în arhivele şi bibliotecile Ungariei şi ale Transilvaniei – 38 de volume manuscris, copie a documentelor adunate prin diversele biblioteci din România şi străinătate, 1880; Revoluţiunea lui Horia în Transilvania şi Ungaria, 1884; Monumente pentru istoria ţerii Făgăraşului, 1885; Documente privitoare la Istoria Românilor 1199–1345 – aceste documente însumează 4882 pagini şi au fost grupate în 6 volume; publicarea lor a început în 1887 şi s-a finalizat în 1897; Domnii glorioşi şi Căpitanii celebri ai ţerilor române, 2 vol., 1895; Istoria militară a poporului român începând din cele mai vechi timpuri până în secolul al XVII-lea, lucrare în manuscris nefinalizată şi nepublicată; Dacia preistorică este cea mai cunoscută lucrare a sa. Între 1885–1904 publică în Jahresberichte der Geschichts revissenschaft rapoarte despre activitatea istorică şi filologică sub titlul Rumänien. În 1878 este ales membru corespondent al Academiei Române, Secţia istorie. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 173 de ani
18.04.1847 Hogaș, Calistrat - scriitorCalistrat-Hogas(18.04.1847, Tecuci - 28.08.1917, Roman) Fiu de preot. Elev al Academiei Mihăilene din Iaşi. Numit profesor la gimnaziul din Piatra Neamţ, în 1869 îşi va încheia cariera didactică peste 42 de ani, la Iaşi. Debutează cu versuri nesemnificative într-o gazetă obscură din Piatra Neamţ (1874). A fost redactor al unei reviste ştiinţifice şi literare Asachi (1881), unde are loc adevăratul debut şi publică primele Amintiri din o călătorie. Activitatea literară e reluată abia după un deceniu, la revista Arhiva, a lui A.D. Xenopol, unde publică din nou fragmente din ciclul amintirilor. Mai tipăreşte şi câteva conferinţe: Câteva cuvinte asupra psicolologiei şi caracterului poporului român (1899); Petrecerile la ţară (1900). În 1907 publică la Viaţa românească povestirea Floricica, urmată de altele: Părintele Ghermănuţă, Singur etc. În timpul vieţii scriitorului nu a apărut niciun volum. Respins şi la premiile Academiei, C.H. este consacrat postum, în 1922, când primeşte primul premiu al Societăţii Scriitorilor Români, dovadă a unor târzii dar sigure recunoaşteri. Hogaş aparţine, de fapt, epocii marilor clasici, fiind contemporan cu Al. Odobescu, I. Creangă, Eminescu, I.L. Caragiale. Opera lui trebuie aşezată în tradiţia literaturii de călătorie, pe care a renovat-o şi îndrumat-o pe o cale obiectivă, didactică şi aproape geografică. Hogaş este un povestitor plin de farmec, explorator al munţilor din Moldova, pe care I-a prezentat sub semnul colosalului. Proza sa este puternic marcată de reminescenţe livreşti pe care le integrează unei viziuni parodice şi umoristice. Ref.: Ciopraga, C. Calistrat Hogaş, Bucureşti, 1960. Streinu, Vl. Calistrat, Hogaş, Bucureşti, 1968. 172 de ani
18.04.1880 Aristia, Costache - actor, scriitor, om politicCostache-Aristia(1800, Bucureşti – 18.04.1880, Bucureşti) Actor, scriitor şi om politic român. Fiu al unui grec căzut la Misolonghi. A studiat la Academia Grecească din Bucureşti. A fost trimis la Paris de prinţesa Ralu Caragea, şi ea grecoaică, întemeietoarea teatrului de la Cişmeaua Roşie, pentru a studia jocul actorului Fr. J. Talma. Întors în ţară, a jucat pe scena teatrului de la Cişmeaua Roşie. A participat la mişcarea Eteriei, a lui Ipsilanti, mişcare de eliberare a Greciei de sub otomani, cu care a fost aliat Tudor Vladimirescu, apoi a plecat în Austria şi Italia. În 1824 a studiat la Academia Ioniană din insula Corfu. S-a întors la Bucureşti ca profesor de greacă şi franceză la Sf. Sava (1830) şi profesor de declamaţie la şcoala Societăţii Filarmonice. Acolo i-a avut elevi pe C. A. Rosetti, Costache Caragiali (grec), Eufrosina Popescu. La 1848 a fost comandant al Gărzii Naţionale. A tradus în româneşte Saul de Alfieri şi Iliada lui Homer, din care s-a tipărit atunci doar Cântul I. S-a ocupat de îmbogăţirea repertoriului teatral cu piese clasice, ridicând astfel prestigiul teatrului românesc şi pregătind trecerea de la stadiul imitativ la cel creator. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 139 de ani
18.04.1893 Boulanger, Georges – interpret de muzică, compozitor, actor, violonist(n. 18 aprilie 1893, Tulcea - d. 3 iunie 1958, Buenos Aires ), numele la naștere - George Pantazi. Georges Boulanger s-a născut într-o familie de etnie romă, românească, cu o tradiție îndelungată în muzică. Tatăl său a fost Vasile Pantazi, poreclit - "Boulanger" - de unde a primit și numele artistul mai târziu continuând cum a făcut familia sa inclusiv așa tradiția. A învățat să cânte la vioară ca un copil, de la tatăl său, care era deja muzician lăutar la a VI-a generație. La 12 ani, Georges Boulanger a obținut o bursă de studiu la Conservatorul din București. În 1908 viitorul violonist a fost audiat de maestrul Leopold Auer, care l-a luat cu el la Dresda unde i-a fost profesor. Alți elevi celebri ai lui Auer au fost: Jascha Heifetz, Nathan Milstein și Mischa Elman. În 1910, Leopold Auer a considerat studiile viitoarei celebrități încheiate. I-a dăruit cu această ocazie o vioară. Boulanger a interpretat cu vioara primită de la maestrul său, până la sfârșitul zilelor sale. La recomandarea lui Auer, Georges Boulanger a primit o slujbă de violonist în Café Chantant din Sankt Petersburg, Rusia. Localul era frecventat de mulți aristocrați. Cu stilul său, denumit metaforic "muzică de fundal", un amestec de muzică romani, folclor balcanic mai ales românesc și vals vienez a încântat foarte mulți oameni din publicul său. Tot acolo în Rusia, Georges Boulanger a întâlnit o tânără din Estonia numită Ellionorr Paulson. S-au căsătorit și au avut două fiice, Nora și Georgette. În 1917, Georges Boulanger a părăsit Rusia și să întors în România. În 1922/23 a sosit la Berlin, unde a interpretat pentru publicul său vechi format din aristocrați ruși. Aceștia formau emigrația rusă din Berlinul de atunci. În anul 1926, numele lui a devenit brusc cunoscut. Boulanger a participat la mai multe emisiuni radio cu interpretările sale devenite și astfel celebre. A cântat la vioară în cele mai renumite case din Berlin și alte mari orașe europene, în locuri selecte cum este și hotelul Savoy din Londra. A avut și un contract cu o casă de discuri, celebră pe atunci, Bote & Bock Edition, care i-a publicat compozițiile și interpretările muzicale. Faimosul său ”Avant de mourir” va fi mai târziu redenumit "Rugăciunea mea" și sub noul titlu va primi un libret chiar de la Jimmy Kennedy. "Rugăciunea mea", a fost pe primul loc pentru 21 de săptămâni în 1958 în S.U.A. Boulanger a trăit în Germania de la începutul anilor 1920 până în 1948. Din 1948 și-a continuat activitatea în Brazilia. Apoi s-a stabilit în Argentina, pentru restul zilelor sale. S-a sfârșit din viață în localitatea Olivos, lângă Buenos Aires. George Boulanger a creat aproximativ 250 de scurte compoziții care se vând și astăzi, și online. ”Avant de mourir” a intrat în patrimoniul universal. Activitatea componistică și interpretativă a fost însoțită și de cea de actor pe care a susținut-o cu destul succes prin apariția în câteva filme realizate în Anglia și S.U.A. Sursă text: https://dictionnaire.sensagent.leparisien.fr/georges+boulanger+violinist/en-en/ Sursă imagine: https://de.wikipedia.org/wiki/Georges_Boulanger_(Violinist) 126 de ani
18.04.1952 Cristea, Eugen - actor de teatru şi film(18.04.1952, Bucureşti) Actor de teatru şi film. A urmat studii teatrale, absolvind IATC la Bucureşti în anul 1976. În perioada 1976–1980 a jucat la Teatrul Naţional din Timişoara. Din 1980, joacă pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Interpretează numeroase roluri de film, teatru de televiziune şi teatru radiofonic, este prezentator şi realizator de emisiuni TV, regizează şi compune ilustraţia muzicală a unor piese de teatru, publică un volum personal de proză şi traduce literatură beletristică. Roluri în: Nu suntem îngeri de Paul Ioachim; A cincea lebădă de Paul Everac; Comedia erorilor de William Shakespeare; Moftangiii după I.L. Caragiale; Numele trandafirului după Umberto Eco; Goana după fluturi de Bogdan Amaru; Noaptea regilor de William Shakespeare; Anton Pann de Lucian Blaga. Are o bogată activitate în televiziune, începând din 1961: joacă teatru de televiziune (Arhipelagul Lenoir; Muşcata din fereastră), este prezentator şi corealizator al emisiunilor Feriţi-vă de măgăruş! (1990–1997), Ghici cine vine la mine? (1998–1999), Ceaiul de la ora 5 (1996–1999), Kiki, Riki, Miki, Arca Marinei, Personalul de Costineşti (2001). Compozitor al ilustraţiei muzicale a pieselor: Autograf, Harababura, Campionul, Nero şi Seneca. Piese muzicale proprii pentru copii: Caseta Country (compilaţie), cu două compoziţii proprii; caseta Nu vă feriţi de măgăruş!; caseta Soldat căzut din iubire – casetă de autor, versuri George Arion, compoziţii originale. Concerte cu propria trupă, ATELIER, de folk-rock-blues la Terasa Actorilor, Casa Eliad (mai multe recitaluri), Cercul Militar, apariţii la TVR1, TVR2, Tele7abc, Prima, Antena 1, Festivalul folk: Om bun (1999 şi 2000). Concerte cu trupa Harvest of Soul, concerte la Piranha, Pub 18, Strada de Vară (2001), Buftea. Compoziţii originale: Eugen Cristea, solist vocal şi chitară: Vânzătorul de zâmbete, 2003; Maşinăria rock and roll de Norman Spinrad; Nouă prinţi din Amber de Roger Zelazny; Trecând prin flacără de Norman Spinrad; Îngerii cancerului de Norman Spinrad; Cuvinte către revoluţionari de Ernesto Che Guevara. Societar de onoare al Teatrului Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 67 de ani
19.04.1854 Saligny, Anghel - inginer constructor, academician, om politicAnghel-Saligny(19.04.1854, Şerbăneşti, jud. Galaţi - 17.06.1925, Bucureşti) Tehnician şi bărbat politic. Studiile le urmează la liceul din Focşani şi la Postdam. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Berlin, ca să urmeze astronomia. Renunţă şi trece la Şcoala Politehnică din Charlottenburg, unde obţine, în 1875, titlul de inginer. În 1876 intră în sevriciul Căilor Ferate Române. În 1888 este însărcinat cu întocmirea proiectului podului de peste Dunăre, la Cernavodă, pe care îl începe în 1890 şi-l termină în 1895. Nenumăratele sale lucrări tehnice răspândite aproape peste tot vechiul regat din Oltenia şi până în Moldova, sunt o mărturie vie a acestui neobosit şi celui mai mare inginer român. Fost şef al Serviciului de poduri de cale ferată şi al docurilor, apoi director general al Căilor Ferate (1895), director general al podurilor şi căilor de comunicaţie pe apă (1901-1910), profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele. Devine membru şi preşedinte (1907-1916) al Academiei Române. A lucrat şi în Ministerul de Agricultură în direcţiunea îmbunătăţirilor funciare, până în ziua declarării războiului pentru întregire. Între anii 1915-1916 a condus Direcţia generală a muniţiilor pe lângă Ministerul de Război. La 1919 se retrage din politică, rămânând totuşi preşedinte a numeroase comitete şi societăţi tehncie. Opera: Memoriu asupra proiectului podului peste Dunăre la Cernavodă. Bucureşti, 1888. Ref.: Enciclopedia României. Coord.: Lucian Predescu. Cugetarea-Saeculum, 1999, p. 754. 165 de ani
19.04.1911 Gârneţ, Teodor - inginer, profesor(19.04.1911, Roşu, Cahul, Basarabia – 10.12.1999, Braşov) Inginer. A absolvit Şcoala Politehnică din Timişoara cu specializatea motoare de avion. A lucrat la IAR Braşov, unde a conceput şi coordonat fabricarea motorului IAR-7M destinat avionului de vânătoare. A realizat în premieră mondială şi a brevetat: o maşină de rodat segmenţi – GT 100 cu 3 grade de libertate în plan; o maşină de şlefuit şi polizat şlifuri metalografice cu 7 posturi-GT 200; o metodă şi maşină semiautomată de rodat precis calotele sferice duble ale tacheţilor de motor de automobil şi avion; o metodă şi maşină agregat semiautomată pentru executare de semicuzineţi fără suport de oţel; o metodă şi maşină semiautomată de rodat şi suprafinisat suprafeţe plane duble cu planeitate de mare precizie. A fost primul profesor de tehnologia fabricaţiei pieselor auto la Institutul de Mecanică din Braşov. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 108 de ani
20.04.1891 Maniu, Adrian - scriitorAdrian-Maniu(20.04.1891, Bucureşti - 20.04.1968, Bucureşti) Poet, dramaturg, critic de artă, traducător şi ziarist. Studii de drept la Bucureşti. Debutează cu o culegere de poeme în proză, Figuri de ceară (1912). Alte scrieri în proză (povestiri şi prozopoeme): Din paharul cu otravă, Vrăjitorul apelor, Jupânul care face aur, Focurile primăverii şi Flăcări de toamnă. Volume de versuri: Salomea (1915), Lângă pământ, Drumul spre stele, Cântece de dragoste şi moarte. În teatru: Meşterul, Jocul întunericului, Lupii de aramă şi mai multe adaptări de basme şi creaţii epice româneşti. Este unul dintre reprezentanţii de marcă ai curentului tradiţionalist în poezia română interbelică, colaborând la revista Gândirea. Piesele de teatru îşi au sursele tematice în arhaicul autohton, mitic şi istoric şi într-un motiv literar de circulaţie universală, interpretând mitul meşterului Manolei. 128 de ani
20.04.1891 Beleş, Aurel - inginer constructor, academicianAurel-Beles(8/20.04.1891, Bucureşti – 10.01.1976, Bucureşti) Inginer constructor. A absolvit Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. Profesor la Politehnică şi la Institutul de Construcţii din Bucureşti. A lucrat în cadrul Direcţiei Consiliului Tehnic Superior. A proiectat şi executat poduri de beton armat peste Bistriţa, Işalniţa, Gilort, a realizat fundaţiile Palatului Bursei din Galaţi, ale Agricolei Fonciera din Bucureşti, coşurile de la oţelăria Hunedoara, fundaţiile hidrocentralei Bicaz. Lucrări: Elemente de seismologie inginerească, 1962; Mecanica teoretică şi aplicată, 1942. Membru al Academiei Române (1963), al Asociaţiei Internaţionale de Inginerie seismică. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 128 de ani
21.04.1971 Bagdasar, Nicolae - o altă biografie - filosof, academicianNicolae-Bagdasar(1896, Idrici de Jos, com. Roşieşti, jud. Vaslui – 21.04.1971, Bucureşti) Filosof. Frate cu Dumitru B. Doctorat în filosofie la Berlin (1926). Profesor la Universitatea din Iaşi. Ca secretar al Societăţii Române de Filosofie (1928–1940), a întemeriat Editura Filosofică. Destituit din învăţământul superior (1949), devine şef de secţie al Institutului de Istorie din Bucureşti (1949–1950), apoi consilier științific al Institutului de Istorie al Academiei RPR, referent ştiinţific al Institutului de Istorie şi Filologie al Academiei (filiala Iaşi), între anii 1953–1956, coordonator ştiinţific al Dicţionarului Enciclopedic Român (1956–1958). Lucrări: David Hume, Cercetare asupra intelectului omenesc, 1936; Teoria cunoştinţei, 2 vol., 1941; ed. a II-a, 1944; Antologie filosofică. Filosofi străini, 1943; Din problemele culturii europene, 1998, postum; Critica raţiunii practice. Întemeierea metafizicii moravurilor, traducerea lui Kant, 1999, postum. Membru corespondent la Academiei Române (1942), titlu ridicat la reorganizarea instituţiei (1948), reînregistrat în 1990. Membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (1970). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 48 de ani


Weather
at Bucharest
How
Ultimele date : Clear
Detalii : cer senin
Temperatura : 12 0C
Presiunea atmosferică : 1.027 bari
Umiditatea : 46 %
Viteza vântului : 2 m/s
Răsăritul la : 06:23:57
Apusul la : 20:04:51
Informații de la ora : 20:07:36

JosSus


© Calendare românești | 2019 | All Rights Reserved | This Week | prezentare oferită de: Corina & Bogdan Simeanu



Folosim și cookies din motivele menționate pe pagina -> Politica de confidențialitate X