Calendare romanesti
Calendare romanesti












This Week


TitlulDescriereaAu trecut:
19.02.1864 Gorovei, Artur - folclorist, academicianArtur-Gorovei(19.02.1864, Fălticeni – 19.03.1951, Bucureşti) Folclorist. Ardelean în linie maternă. A studiat Dreptul la Bucureşti şi Iaşi. A editat Revista populară (1884), cu apariţie la Fălticeni şi Paris, şi a colaborat la numeroase publicaţii: Convorbiri literare, Anuarul Arhivei de Folclor, Revista Fundaţiilor Regale, Viaţa românească ş.a. Lucrări: Cimiliturile românilor, culegere, 1898; Datinile noastre la naştere, 1908; Zâne şi zmei, 1909; Datinile noastre la nuntă, 1910; Botanica poporului român, 1915; Credinţi şi superstiţii ale poporului român, 1915; Ouăle de Paşti, Premiul Academiei Române, 1937. A scris şi proză, mai ales autobiografică: După dragoste, 1901; Cruzimi, 1920; Zbuciumul unui su et nou. Jurnalul unei femei, 1938. Membru de onoare al Academiei Române (1940). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 154 de ani
19.02.1876 Brâncuși, Constantin - sculptor, pictorConstantin-Brancusi(19 sau 21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expună şi la Paris la Salonul de Toamnă. Participă la Expoziţia Internaţională de Artă modernă din New York şi apoi la Chicago şi Boston. În tot ce va crea după lucrările: Rugăciunea; Cuminţenia pământului; Sărutul; Muza adormită, realizate în această perioadă, se va simţi atras de misterioasele forţe ale Universului, de formele primordiale şi de forma pură fără să se desprindă total de sursele de inspiraţie autohtonă. Brâncuşi spunea că a venit la Paris purtând în traistă legendele străbune româneşti. În 1922 expune la Expoziţia de Artă Contemporană Franceză la New York. Are o expoziţie personală la Brummer Gallery din New York, cu 37 de sculpturi, 5 socluri, o pictură şi 27 desene. În 1927 expune la Chicago, Paris şi New York, Amsterdam şi Londra (1948), Zurich (1954). Cu lucrarea Muza adormită, Brâncuşi împingea sculptura spre abstractizare. În 1938 termină ridicarea Coloanei fără sfârşit de la Tg. Jiu. Sculptura Prometeu e o reprezentare modernă a începutului eliberării gândirii; Măiastra are o legătură specială cu miturile româneşti şi universale reprezentate de Pasărea Phoenix; Pasărea în spaţiu a devenit simbolul zborului, al ascensiunii, al lejerităţii spiritului. Opera sa se înscrie ca o pagină în istoria culturii, ocupând centrul artei contemporane mondiale. Recunoscut ca un simbol al artei moderne a secolului s-a reconstruit atelierul său la Centrul Pompidou din Paris. Lucrări de referinţă: Cuminţenia pământului; Rugăciunea; Sărutul; Muza adormită; Prometeu; Măiastra; Tors de fată; Spiritul lui Buda; Peştele... 142 de ani
19.02.1876 Brâncuşi, Constantin - o altă prezentare - sculptorConstantin-Brancusi(19 sau 21.02.1876, Hobiţa, jud. Gorj – 16.03.1957, Paris) Sculptor. După ce urmează Şcoala de Arte şi Meserii la Craiova (1894–1898), vine la Bucureşti, unde absolvă Şcoala de Belle-Arte în 1902. Timp de doi ani, între 1900 şi 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează Ecorşeu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări va face ca Ecorşeul să fie folosit în şcolile româneşti de medicină, după ce se vor face câteva copii, iar Marcel Duchamp va include fotografia Ecorşeului în expoziţia pe care o va organiza la sfârşitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York. În 1903 primeşte prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care va fi instalat la Spitalul Militar din Bucureşti şi reprezintă singurul monument public al lui Brâncuşi din capitală. Pleacă în 1904 la studii la München, dar după şase luni o porneşte pe jos prin Bavaria, Elveţia până la Langres (Franţa), de unde ia trenul până la Paris. În 1905 reuşeşte la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906, când, atingând limita de vârstă, părăseşte şcoala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, după ce locuise în casa acestuia. Expune pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d’Automne din Paris în 1906. Creează în 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului, parte a ansamblului monumental din Târgu-Jiu. În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse şi intră în contact cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. Va începe lucrul la Rugăciunea, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în cimitirul Dumbrava de la Buzău. În 1909 revine pentru scurt timp în România şi participă la Expoziţia oficială de pictură, sculptură şi arhitectură. Juriul Expoziţiei, prezidat de Spiru Haret, acordă premiul II ex aequo lui Brâncuşi, Paciurea, Steriadi, Petraşcu, Theodorescu-Sion. Colecţionarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura Somnul, iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziţionat de Ministerul Instrucţiunii Publice. Până în 1914 participă cu regularitate la expoziţii colective din Paris şi Bucureşti, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnişoara Pogany. În 1914 deschide prima expoziţie în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzaţie. Colecţionarul american John Quinn îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existenţă materială prielnică creaţiei artistice. În acelaşi an ministrul de Interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncuşi va păstra lucrarea în atelier şi o va intitula Fântâna lui Narcis. În 1915 începe să execute primele lucrări în lemn: Cariatide, Fiul risipitor etc. În 1920 participă la Festivalul Dada, unde semnează manifestul intitulat „Contre Cubisme, contre Dadaisme“. În revista Little Review din New York apare în 1921 primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuşi, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea să realizeze ulterior un celebru portret al acestuia. Participă la o mişcare de protest contra lui André Breton şi în apărarea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924 expune la prima expoziţie internaţională a grupării Contimporanul din Bucureşti. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, New York, se deschide cea de-a doua expoziţie personală a sa. Până în 1940, activitatea creatoare se desfăşoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului, precum şi sculpturile în lemn datează din această perioadă. În acelaşi timp, participă la cele mai importante expoziţii colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franţa, Elveţia, Olanda, Anglia. În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, şi-a creat o lume a lui, cu un cadru şi o atmosferă românească. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin testament moştenire României, care le-a refuzat, dar acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se afla în atelierul său. Totuşi, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă din Bucureşti s-a deschis prima expoziţie personală Brâncuşi din Europa. Abia în 1964 Brâncuşi a fost „redescoperit“ în România ca un geniu naţional şi, în consecinţă, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 142 de ani
19.02.1887 Gheorghiu, Traian - fizician, academicianTraian-Gheorghiu(19.02.1887, Craiova – 3.02.1968, Bucureşti) Fizician. A absolvit Facultatea de Ştiinţe, Secţia fizico-chimice, la Universitatea din Bucureşti. S-a specializat la Şcoala Superioară de Electricitate din Paris şi şi-a susţinut doctoratul la Sorbona. Profesor la Politehnica din Bucureşti. Contribuţii în domeniul absorbţiei luminii de uleiurile minerale şi al preparării semiconductorilor din siliciu. Lucrări: Absorbtion dans l’ultraviolet de quelques carbures aromatiques, 1933; Cercetări asupra bachelizării lemnului, 1951. Membru corespondent al Academiei Române, 1948. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 131 de ani
19.02.1911 Avram, Constantin - inginer(19.02.1911, Ciumaşi, jud. Bacău – 20.02.1987, Timişoara) Inginer, specialist în beton armat. A făcut Şcoala de geniu la Bucureşti şi Versailles, Facultatea de Construcţii Civile la Politehnica din Bucureşti. Profesor şi rector (1963-1971) al Politehnicii din Timişoara. A participat la construirea uzinelor de la Reşiţa şi a complexului de la Văliug. Lucrări: Grinzi continue (1949, 1952, 1959, 1965, 1981); Betonul armat. Proiectarea şi dimensionarea secţiunilor (1952); Noi tipuri de betoane speciale (1980); Numerical Analysis of Reinforced Concrete Structures (1992, postum). Membru corespondent al Academiei Române (1963), membru al Comitetului European al Betonului, Paris, distins cu Medalia de Argint a Federaţiei Internaţionale a Precomprimării (1980). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 107 de ani
19.02.1936 Sorescu, Marin - poet, dramaturg, eseist, traducător, pictorMarin-Sorescu(n. 19 februarie 1936, Bulzești, jud. Dolj - d. 8 decembrie 1996, București) Orfan de tată încă din copilărie, urmează şcoala primară în comuna natală, iar prima clasă liceală în Craiova. În urma reformei învăţământului urmează două clase la şcoala din comuna Murgaş. În anul 1950 este elev al Şcolii Medii Militare Dimtrie Cantemir din Predeal, unde conduce cenaclul literar. Student la Facultatea de Filologie din Iaşi, întâi la secţia de limba şi literatura rusă, apoi la cea de limba română. Debutează în anul 1959 la Viaţa studenţească, iar după absolvire devine redactor al acestei reviste. Redactor la revista Luceafărul. Debutul editorial are loc în anul 1964 cu volumul de parodii Singur printre poeţi. În 1965 îi apare volumul de Poeme distins cu premiul Uniunii Scriitorilor. În anul 1968, pentru piesa de teatru Ioan este distins atât cu Premiul Uniunii Scriitorilor, cât şi cu Premiul Academiei. Continuă să-i apară noi volume de versuri, teatru, eseuri: Unde fugim de-acasă (1966), Tinereţea lui Don Quijote (1968), Teoria sferelor de influenţă (1969), Tuşiţi (1970), Unghi (1970), Paracliserul (1970), Insomnii (1971), Suflete bune la toate (1972), La Lilieci (vol. 1-6, 1972-1995), Setea muntelui de sare; Trei dinţi din faţă (1977), Uşor cu pianul pe scări (1986), Viziunea vizuinii (1982), Vărul Shakespeare şi alte piese (1992). Primul volum din ciclul La Lilieci obţine Premiul Uniunii Scriitorilor, iar al doilea pe cel al Academiei Române. După 1971 este cunoscut şi ca artist plastic şi obţine o bursă din partea Academiei de Arte din Berlinul de Vest. Devine doctor în filologie în anul 1992 şi membru corespondent al Academiei Române. Laureat al Premiului Herder. În anul 1995 devine ministru al culturii pentru scurt timp. La scurt timp îi urmează şi soţia sa, Virginia, născută Şeitan. 82 de ani
20.02.1924 Barbu, Eugen - prozator, academicianEugen-Barbu(20.02.1924, Bucureşti – 7.09.1993, Bucureşti) Prozator. Soţ al actriţei Marga B. A absolvit Şcoala de ofiţeri de jandarmi. A audiat cursuri la Facultatea de Drept, Litere şi Filosofie, fără a le absolvi. Redactor-şef la Luceafărul (1962–1968) şi Săptămâna (1970–1989). Membru corespondent al Academiei (1974), laureat al Premiului Herder (1978), în care calitate l-a desemnat bursier pe Corneliu Vadim Tudor. Sensibil la pitoresc, a realizat romanul periferiei bucureştene de altădată: Groapa, 1955, volum de debut; Balonul e rotund, Unsprezece, 1956 evoluând spre cuprinderea problemelor istoriei: Şoseaua Nordului, 1959; Facerea lumii, 1964; Princepele, 1969, Premiul Academiei; Săptămâna nebunilor, 1975; Incognito, 4 vol., 1975–1980, vol. I – Premiul Uniunii Scriitorilor, roman în jurul căruia a existat un „Raport de plagiat“, şeful comisiei fiind criticul Nicolae Manolescu. A publicat mai multe volume de nuvele: Oaie şi ai săi, 1958; Prânzul de duminică, 1962; reportaje: Pe-un picior de plai, 1957; Foamea de spaţiu, 1969; Jurnal în China, 1970. A publicat şi eseistică: Măştile lui Goethe, 1967; O istorie polemică şi antologică a literaturii române de la origini până în prezent, vol. I – Poezia română contemporană, 1975, precum şi scenarii de film: Bietul Ioanide după G. Călinescu şi seriaHaiducii, care cuprind episoade eroico-romantice din istoria naţională. Membru corespondent al Academiei Române (1974). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 94 de ani
20.02.1929 Popescu, Emilian - teolog, istoric, academician(20.02.1929, Orieşti, jud. Vâlcea) Teolog şi istoric. A absolvit Facultatea de Teologie, apoi Institutul Teologic din Bucureşti şi Facultatea de Filologie (limbi clasice) a Universităţii din Bucureşti. Specializare la Berlin, Bonn, Köln, München, Lyon, Paris. Cercetător la Institutul de Arheologie al Academiei, profesor la Institutul Teologic din Bucureşti. A făcut săpături arheologice la Callatis şi Histria. Lucrări: Tabula lmperii Romani – Romula, Durostorum, Tomis, 1969, în colaborare; Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV–XII descoperite în România, 1978, în colaborare; Etudes byzantineset post-byzantines, 1991, în colaborare. Membru al Institutului German de Arheologie, al Comisiei Internaţionale de Istorie Comparată Ecleziastică, al Asociaţiei Internaţionale de Studii Bizantine, preşedinte fondator al Societăţii Române de Studii Clasice. Membru de onoare al Academiei Române (2006). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 89 de ani
20.02.1932 Ciubotaru, Alexandru - biolog, academician(20.02.1932, Cucuruzeni, Basarabia) Biolog. A absolvit Institutul Agricol din Chişinău. Specializare la Institutul de Genetică al Universităţii din Lund, Suedia. Director al grădinii botanice din Chişinău, a proiectat într-un nou perimetru aşezarea speciilor şi a obţinut statutul de instituţie de cercetare. Contribuţii la cercetarea gramineelor. A emis teoria homeostatică a dublei fecundări. Deţine 12 brevete de invenţie. Lucrări: Concepţia neoplazmogenezei zigotului, 1972; Statutul morfofuncţional al gametogenezei, 1984; Evoluţia şi strategia reproducerii sexuate în lumea vegetală, 1993; Cariologia genului Zea L., 2005. Distins cu titlul de Om Emerit, Ordinul Gloria Muncii în grad de Cavaler, Medalia Dimitrie Cantemir. Doctor Honoris Causa al Universităţii din Iaşi. Membru al Academiei Internaţionale de Ştiinţe despre Natură şi Societate din Rusia, membru al Societăţii Geneticienilor şi Amelioratorilor şi al Societăţii Botaniştilor din RM, membru al Asociaţiei Internaţionale a Biologilor, Secţia embriologia plantelor. Membru al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 86 de ani
20.02.1935 Cibotaru, Arhip - scriitorArhip-Cibotaru(20.02.1935, Cobâlnea, Basarabia – 4.01.2010 Chişinău) Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie şi Istorie la Universitatea de Stat din Chişinău. Lucrări: Ecoul gliei, 1958; Distanţe, 1964; Umbra comorilor, roman, 1967; Dans de toamnă, 1973; Ferestre, 1978; Scrieri alese, 2 vol., 1978; Inscripţii pe Turnul Babel, 2000; Pe timpul lui Teleucă, roman-fapt (2010). A fost redactor-șef al revistei Nistru. Secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Premiul de Stat, distins cu titlul de Maestru Emerit al Artei, cu Ordinul Gloria Muncii şi Ordinul Republicii. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 83 de ani
21.02.1805 Cipariu, Timotei - lingvistTimotei-Cipariu(n. 21 februarie 1805, Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică – d. 3 septembrie 1887, Blaj) Mare cărturar şi filolog, redactor al Organului luminării (între 1847 - 1848), şi al Arhivului pentru filologie şi istorie (1867 - 1872), membru al Academiei de la înfiinţare. Timotei Cipariu se numără printre luptătorii pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania, fiind unul dintre autorii programului adoptat la Blaj în 3-15 mai 1848. Om de o rară putere de muncă şi energie intelectuală, a învăţat singur 12 limbi vechi şi moderne, între care ebraica, turca şi persana, afirmându-se ca orientalist de reputaţie internaţională. Marele său merit e că a publicat monumente vechi de limbă română şi că a fundamentat principiile gramaticii istorice a limbii noastre. A preconizat etimologismul în ortografie şi în înlăturarea cuvintelor neromanice (purismul). În literatură, important este micul său tratat Elemente de poetică. Metrica şi versificaţiunea (1860). Alexandru Odobescu îi caracteriza admirativ personalitatea: "...scrutătorul cel mai erudit, cel mai adânc şi cel mai scrupulos al cunoştinţelor clasice... investigatorul cel mai ager, cel mai logic şi cel mai convins al arcanelor istorice ale limbii româneşti". Alte opere: Elemente de limbă română după dialecte şi monumente vechi (1841); Gramatica limbii române: Analitica, Sintactica şi Supleant la Sintactica (1869-1877); Jurnal (1972); Poezii (1976). 213 de ani
21.02.1805 Cipariu, Timotei o altă biografie - filologTimotei-Cipariu(n. 21 februarie 1805, Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică – d. 3 septembrie 1887, Blaj) Filolog iluminist, cleric greco-catolic. A studiat la Blaj Filosofia şi Teologia. Acolo s-a hirotonisit preot şi a rămas până la sfârşitul vieţii profesor. A luat parte la mişcarea de revendicare naţională şi socială a românilor din Transilvania. Enciclopedist. Îi citise pe Voltaire, Jules Michelet, Feuerbach. A fost unul dintre pionierii ziaristicii româneşti din Transilvania prin periodicele înfiinţate şi conduse de el: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848, Organul Naţiunale), primul ziar românesc cu litere latine, Învăţătorul poporului (1848), Archivu pentru filologie şi istorie între 1867 şi 1870 şi în 1872 – prima revistă românească de filologie. A colaborat la Foaia pentru minte, inimă şi literatură din Braşov cu studii, eseuri, versuri şi traduceri. A fost membru fondator şi primul vicepreşedinte (1861–1866), apoi preşedinte (1877–1887) al societăţii ASTRA. A fost unul dintre întemeietorii filologiei româneşti şi alcătuitorul primei antologii sistematice a monumentelor vechi de limbă: Elemente de limba română după dialecte şi monumente vechi, 1857; Chrestomatia sau Analecte literarie din cariile mai vechi și mai noue româneşti, tipărite şi manuscrise, începând de la secolul XVI până la XIX, 1858. Ca opţiune filologică a aparţinut şcolii latiniste. A scris Gramateca limbii române, 1868, Premiul Societăţii Academice Române. Personalitate reprezentativă a culturii româneşti, cunoscător a numeroase limbi (greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, engleză, maghiară), posesor al celei mai bogate biblioteci particulare din Transilvania, preţioasă prin rarităţile ei şi care azi face parte din inventarul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei Române. Membru fondator al Societăţii Academice Române (1866). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 213 de ani
21.02.1865 Bacalbaşa, Anton - scriitorAnton-Bacalbasa(21.02.1865, Brăila – 10.10.1899, Bucureşti) Scriitor. Frate cu publiciştii Constantin şi Ion. A debutat ca tribun al mişcării socialiste. Cooptat în Consiliul General al Partidului Socialist-Democrat, de unde a demisionat în 1894. Redactor al ziarului Dreptatea (1896), organ liberal (grupare desprinsă din PSDR), secretar la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, deputat conservator de Ilfov (1894). A scos Moftul Român împreună cu I.L. Caragiale (1893–1901), a colaborat la Adevărul, Democraţia socială, Munca ş.a. Antijunimist. A scos publicaţia Moş Teacă• Jurnal ţivil şi cazon (1895), păstrând numele principalului său erou literar: Moş Teacă, 1893. Autor al primei transpuneri prescurtate a Capitalului lui Karl Marx. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 153 de ani
21.02.1914 Gionea, Vasile - jurist, academicianVasile-Gionea(21.02.1914, Gârbovăţu de Jos, jud. Mehedinţi – 9.11.1999, Bucureşti) Jurist. A absolvit Dreptul la Universitatea din Bucureşti. Între 1937 şi 1953 a lucrat ca avocat pledant la Braşov, apoi a fost angajat prin concurs în postul de avocat al Băncii Naţionale a României, filiala Braşov. A fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc. În 1949 a fost arestat. Din 1958, profesor universitar la Braşov. Consilier la Banca Naţională a României. În urma alegerilor parlamentare din 1990 a fost ales deputat pe listele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat (PNŢCD). A făcut parte din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor şi din Comisia de validare. A deţinut şi funcţia de vicepreşedinte al Comisiei de redactare a noii Constituţii (1991). A demisionat din Parlamentul României la data de 8 iunie 1992, fiind numit de către preşedintele României judecător şi ales primul preşedinte al Curţii Constituţionale a României, pentru un mandat de trei ani. A fost membru în nouă comitete ale Asociaţiei Juriştilor: Italia, Franţa, Austria, Olanda, Belgia, Slovacia, Cehia etc.; membru al Academiei Tiberiene din Italia şi al Academiei de Ştiinţe din New York; membru emerit al Universităţii Pontz. Este autorul a 11 volume din domeniul dreptului civil, comercial, dreptului muncii, dreptului constituţional şi istoriei dreptului: Drept economic (1988); Studii de Drept constituţional şi istoria Dreptului, 3 vol. (1993–1995); Curs de Drept civil: teoria obligaţiilor (1995); Curs de Drept constituţional (1996) – în colaborare cu Nicolae Pavel etc. De asemenea, este autor de cărţi de beletristică: Oameni pentru care mi-a bătut inima. Portrete şi amintiri (1990); Momente istoriografice şi personalităţi de seamă ale neamului românesc (1990) – în colaborare cu Alexandru şi Victor Ioachimescu; Întâmplări din alte vremuri (1991); Femei vestite din Antichitate şi din Evul Mediu (1999); Dragostea lui Tristan şi a Izoldei – 1990), Paşi în deşert (1991) şi Lungul drum al Golgotei, 5 vol. În 1993 Academia Română l-a ales membru de onoare. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 104 de ani
21.02.1961 Lăcătuşu, Constantin - alpinist(21.02.1961, Piatra Neamţ) Alpinist. A absolvit Facultatea de Geologie a Universităţii din Bucureşti. A escaladat Himalaya cu Peak Europa (6403 m), vârf virgin din masivul Tsartse-Mukut Himal, regiunea Dhaulagiri, Nepal – vârf botezat de el şi cucerit în premieră mondială alături de germanii Goetz Wiegand şi Frank Muetzner (2006). Alpiniştii au mai urcat alţi doi „şase-miari“: Thapa Peak (6 038 m) şi Tashi Kang (6 386 m); Expediţia Janak Peak (7 090 m), vârf virgin din Janak Himal, regiunea Kangchenjunga, Nepal, împreună cu Viorel Amzăroiu (alias Mardare) şi Ioan Torok (alias Joe Indianul). A participat la mai multe expediţii internaţionale reprezentând România, alături de alpiniști din Slovenia, Croaţia, Rusia, Brazilia, Nepal, cu ocazia Jubileului de Aur al Everestului (Everest Golden Jubilee, mai 2003); România, SUA, Austria, Australia, Marea Britanie, 2003; a atins vârful premergător Cho-Oyu (8 201 m) – ascensiune solitară în Himalaya – prima expediţie integral românească învingătoare pe un vârf de peste 8 000 m, fără sprijinul şerpaşilor nepalezi şi fără oxigen (1998); România, Noua Zeelandă, Franţa, Canada, Finlanda, Nepal condusă de Russell Brice (NZ), doar L. a atins vârful (în 1995). În Alpi a atins cele mai înalte vârfuri din Franţa/Italia (Mont Blanc – 4 807 m), Austria (Grossglockner – 3 798 m) şi Germania (Zugspitze–2 962 m), împreună cu Simion Poiană (alias Skil), toate urcate pe vreme neprielnică (ceaţă şi ninsoare). În Antarctica: Mount Vinson (4 897 m), 15 zile pe Continentul Alb, împreună cu Michael Hodges (SUA). Noua Guinee/Indonezia: Carstensz Pyramid (4 884 m) sau Acoperişul zonei Australia-Oceania, prima ascensiune românească, pe o rută dificilă – East Ridge/linia Messner, probabil prima repetare (împreună cu Joby Ogwyn, SUA). Alaska (SUA): cu McKinley zis şi Denali (6 194 m) sau Acoperişul Americii de Nord, prima ascensiune a unei echipe româneşti (împreună cu Galescu Coco). A escaladat muntele Kenya/Batian (5 199 m) – al doilea munte din Africa – premieră românească, Point Lenana (4 985 m), Kilimanjaro (5 895 m) sau Acoperişul Africii – a II-a ascensiune românească. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 57 de ani
22.02.1810 Alexandrescu, Grigore - scriitorGrigore-Alexandrescu(22.02.1810, Târgovişte – 25.11.1885, Bucureşti) A început studiile în limba greacă, familiarizându-se cu textele clasice. Rămas orfan, ajunge la Bucureşti, mai întâi elev eminent la şcoala lui J. A. Vaillant, apoi la Colegiul Sf. Sava. Trăieşte sub protecţia mai multor familii boiereşti, inclusiv a domnitorului Gh. Bibescu. Împreună cu Ion Ghica, prieten din anii de şcoală, ori însoţind pe Gh. Bibescu, a făcut călătorii prin ţară, importante pentru geneza câtorva din operele sale. A publicat 5 volume de versuri (1832-1863), un Memorial de călătorie, câteva traduceri ori imitaţii după Florian, Voltaire, Tasso etc. S-a impus ca poet. În 1842 publică la Iaşi un volum de poezii, iar în 1847, la Bucureşti Suvenire şi impresii, epistole şi fabule. La 1848 e alături de N. Bălcescu, de Bolintineanu, C. Golliac ş.a., redactor al ziarului Poporul suveran, organ al revoluţiei. A fost, pe de o parte, un liric elegiat cultivând meditaţia, pe motive preromantice ori romantice, iar pe de altă parte, un poet satiric, important autor de epistole, satire, dar mai cu seamă de fabule. E socotit până astăzi cel mai mare fabulist din literatura română. S-a spus că fabulele lui alcătuiesc o "comedie umană în miniatură". Multe din fabulele lui (Câinele şi căţelul; Boul şi viţelul; Toporul şi pădurea; Dreptatea leului; Vulpea liberală ş.a.) au devenit aproape populare, citându-se ca maxime. Grigore Alexandrescu e o sinteză de romantism şi clasicism, după moda vremii, dar şi reflex al culturii sale. Ref.: Lovinescu, E. Gr. M. Alexandrescu. Omul şi opera (1908); Călinescu, G. Gr. M. Alexandrescu (1962); Angelescu Mircea. Introducere în opera lui Gr. Alexandrescu (1973). 208 de ani
22.02.1810 Alexandrescu, Grigore - o altă prezentare - scriitorGrigore-Alexandrescu(22.02.1810, Târgovişte – 25.11.1885, Bucureşti) Poet. A învăţat greaca modernă încă din copilărie, împreună cu Vasile Cârlova, de la dascălul Rafail. A studiat la Bucureşti la clasa de literatură a profesorului J. A. V aillant (1831), unde a fost coleg cu Ion Ghica, apoi la Colegiul Sf. Sava (profesori: Eufrosin Poteca, Petrache Poenaru). Posesor al unei bogate culturi clasice, a debutat ca poet la Curierul românesc al lui Heliade Rădulescu, în 1832. A fost paşoptist moderat şi unionist. Spirit reflexiv şi lucid, a consacrat în literatura română elegia, epistola, satira, meditaţia şi fabula; în lirica erotică a fost influenţat de Lamartine. Principalele volume de versuri: Poezii, 1838; Suvenire şi impresii, epistole şi fabule, 1847; Meditaţii, elegii, epistole, satire şi fabule, 1863. A tradus din Florian (Eliezer şi Neftali, 1832),Tasso (primele trei cânturi din Ierusalimul liberat, 1882) ş.a. A scris proză: Memorial de călătorie, 1863. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 208 de ani
22.02.1903 Mușatescu, Tudor - scriitorTudor-Musatescu(n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel - d. 4 noiembrie 1970) Poet, prozator, dramaturg şi umorist, debutează editorial cu volumul de versuri Vitrinele toamnei (1926). Volumele de schiţe Nudul lui Gogu (1927) şi Ale vieţii valuri (1932), îi asigură reputaţia unui prozator spiritual. Adevărata sa vocaţie se dovedeşte însă teatrul, în special comedia. În 1923 debutează pe scenă la Paris, cu o piesă scrisă în limba franceză, Focurile de pe comori. Prin Panţarola (1928) şi Sosesc deseară (1931) încearcă o reabilitare a vodevilului. În 1932 i se reprezintă piesa Titanic vals, care îi asigură o reputaţie strălucită la Bucureşti şi în multe oraşe europene. Comedia schiţează viaţa unei familii dintr-un târg provincial, cu monotonia şi meschinăriile ei, cu oameni amestecaţi, buni şi mai ales răi şi ridicoli. Comedia următoare?Escu (1933) este o satiră la adresa vieţii politice a lumii din capitală. Alte piese: Visul unei nopţi de iarnă (1937); Între noi, femeile (1940); Ţara fericirii (1945); Geamandura (1950). A scris şi un roman Mica publicitate (1935). Dramaturg fecund şi virtuos, Tudor Muşatescu este cel mai însemnat discipol al lui I.L. Caragiale. Alte lucrări de referinţă: Scrieri; Teatru scurt; Fantezii şi realităţi, scrise ori găsite; Ale vieţii valuri; Doresc ca micile mele rânduleţe? (1945); Fiecare cu părerea lui; Vitrinele toamnei: poezii (1926). 115 de ani
22.02.1926 Adoc, Gheorghe - pictor(22.02.1926, Socodor, jud. Arad) Pictor. Soţ al Gabrielei A. A absolvit Institutul de Arte Plastice la Bucureşti, ca elev al lui Jean Alex. Steriadi şi M.H. Maxy. Lucrări: basoreliefurile laterale ale statuii Independenţei de la Iaşi, trei în stânga (Chemarea poporului la arme, Cucerirea redutei Plevna şi Capitularea armatei turceşti), trei în dreapta (Proclamarea Independenţei, Trecerea Dunării şi Marea biruinţă a drapelelor româneşti), precum şi textul: „Independenţa – suma vieţii noastre istorice. M. Eminescu“; busturile lui Onisifor Ghibu şi Gheorghe Pituţ; busturile lui Mihai Viteazul, Nicolae Bălcescu şi Alexandru Ioan Cuza, expuse în capitalele statelor Argentina, Chile, Columbia. Medalionul Dimitrie Cantemir pe clădirea Ambasadei Moldovei medievale la Istanbul îi aparţine. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 92 de ani
22.02.1933 Capră, Iustin - inginer, inventatorJustin-Capra(n. 22 februarie 1933, Măgureni, jud. Prahova - d. 19 ianuarie 2015, Ploiești) Este inventatorul rucsacului zburător construit în anul 1956, un aparat portativ pentru zbor individual, pentru care inventatorul a fost la acea vreme arestat, fiind bănuit că l-a făcut pentru a fugi din România. Aparatul a fost brevetat în SUA la NASA și folosit de cosmonauţi la deplasările intercapsulare, iar în anul 2002 s-a recunoscut oficial că ideea i-a aparţinut inventatorului român. A obţinut numeroase premii la saloane internaţionale. Printre distincţiile sale se numără premiul "Ifia Eco", la Geneva, în 2008 pentru cea mai bună invenţie ecologică, un Triciclu electric sau hibrid (realizat împreună cu Marian Velcea), Diploma Salonului Internaţional de invenţii de la Geneva, Medalia de Aur la Salonul Internaţional de Inventică Pro Invent 2009 Cluj-Napoca, Premiul Arca 2007 pentru întreaga activitate. A fost de profesie inginer şi a lucrat ca ofiţer de aviaţie În total, Justin Capră a realizat peste 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim, şapte aparate de zbor neconvenţionale pe care le-a testat personal şi 15 motoare neconvenţionale. Preşedinţia României i-a acordat inginerului inventator Justin Capră Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de Cavaler. Sursele articolului: http://www.gandul.info/stiri/a-murit-inventatorul-roman-iustin-capra-13774988; http://adevarul.ro/locale/ploiesti/justin-capra-murit-pariul-inventatorului-viitor-casa-ecologica-controlata-smartphone-1_54be291b448e03c0fdc68215/index.html; http://jurnalul.ro/special-jurnalul/interviuri/justin-capra-dumnezeu-iti-da-mintea-cartea-este-necesara-pentru-marea-masa-sa-te-ordoneze-cit-de-cit-683787.html 85 de ani
23.02.1443 Huniade, Matei Corvin - regeMatei-Corvinprenume la naştere Matthias, porecla Corvinus,în latină; Hunyadi Mátyás,în maghiară (23.02.1443, Cluj – 6.04.1490, Viena) Rege maghiar. Al doilea fiu al lui Iancu de Hunedoara (în maghiară Hunyadi János) şi al Elisabetei Morysinai, primul fiind ucis de oligarhia maghiară (rege Ladislau Postumul) spre a nu accede la putere, al doilea, copil, aruncat în închisoare. Mama sa a strâns oştile lui Iancu de Hunedoara şi l-a înfrânt, pe Dunăre, pe Ladislau Postumul, şi-a răscumpărat fiul (de la Praga) şi l-a impus rege. Avea 18 ani şi a domnit 32 de ani, fiind otrăvit de medicul personal. A fost instruit în italiană, în spiritul Renaşterii. Avea o bibliotecă de 5000 de incunabule (Bibliotheca Corviniana). Vorbea maghiara, româna, italiana, croata, latina şi mai târziu germana, ceha, slovaca, precum şi alte limbi slave. A ordonat întemniţarea domnului Munteniei Vlad al III-lea (Ţepeş), când acesta, urmărit de armata otomană, i-a cerut ajutorul. Dar tot el l-a ajutat pe Vlad să recucerească tronul Valahiei de la Laiotă Basarab. Ulterior, după ce Ştefan cel Mare, domn al Moldovei, a încheiat pacea cu regele Cazimir al Poloniei, Matei l-a atacat pe Ştefan, dar a fost înfrânt în lupta de la Baia. A domnit asupra Moraviei, Sileziei, Luzaţiei (Lausitz) (toate trei 1468/1469/1479–1490) şi Austriei Inferioare (1477/1485–1491). A sperat să controleze voevodatele româneşti şi să reunescă, sub sceptrul său, întregul spaţiu al fostei Dacii. Pe stema sa, ca şi a tatălui său, în poziţie centrală, se a a corbul, simbol latin, o recunoaştere a originilor sale româneşti. De altfel, singurele danii pe care Constantin Brâncoveanu le-a făcut două veacuri mai târziu în Transilvania au fost pentru Hunedoara. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 575 de ani
23.02.1807 Blajevici, Teoctist - cărturar, preotTeoctist-Blajevici(23.02.1807, Ipoteşti, Suceava – 27.09/9.07.1879) Cărturar şi preot. Absolvent al Institutului Teologic din Cernăuţi, preot la Storojineţ şi Prisăcăreni, egumen la mănăstirea Dragomirna, mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei. S-a ocupat de gramatica limbii române, în tentativa de unificare a graiurilor într-o limbă română literară: Theoretisch-praktische Grammatik der Daco-Romanischen Sprache (Gramatica practico-teoretică a limbii daco-romane), Lemberg-Cernăuţi, 1844. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 211 de ani
23.02.1943 Gavrilov, Anatol - critic, istoric, teoretician literar(23.02.1943, Cioburciu, Transnistria) Critic, istoric şi teoretician literar. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău (1965). Cercetător ştiinţific, apoi director adjunct al Institutului de Istorie şi Teorie Literară al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, azi şef al Sectorului de teorie literară la acelaşi institut, numit Institutul de Filologie. Lucrări: Structura artistică a caracterului în roman (1976), Reflecţii asupra romanului (1984), Conceptul de roman la G. Ibrăileanu şi structura stratiformă a operei literare (2006), Criterii de ştiinţificitate a terminologiei literare. Principiul obiectivităţii (2007). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 75 de ani
24.02.1839 Grădişteanu, Petru - om politic, publicist, academician(24.02.1839, Bucureşti – 28.09.1921, Bucureşti) Om politic şi publicist. A absolvit Dreptul la Paris. Decan al Corpului Avocaţilor din Bucureşti. Deputat şi senator, s-a ocupat de organizarea şi administrarea teatrelor. Preşedinte al Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor. În 1874 a scos revista Cer cuvântul. Antijunimist. Membru de onoare al Academiei Române (1883). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 179 de ani
24.02.1875 Calinciuc, Ioan - teolog(1812, Milişăuţi, jud. Suceava – 24.02.1875, Cernăuţi) Teolog. A absolvit Institutul Teologic la Cernăuţi şi s-a specializat la Facultatea de Teologie a Universităţii din Viena. Profesor la Institutul Teologic din Cernăuţi. Vicepreşedinte al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. A lăsat, în manuscris, Dogmatica. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 143 de ani
24.02.1908 Brauner, Harry - folclorist, muzicologHarry-Brauner(24.02.1908, Piatra Neamţ – 11.03.1988, Bucureşti) Folclorist şi muzicolog. Frate cu Rudolf şi Victor B. Discipol al lui Dimitrie Gusti. Profesor universitar. Bănuit a fi implicat în grupul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, a făcut închisoare (1954–1964). A descoperit şi a făcut publice numeroase manifestări folclorice, printre care cu totul remarcabilă a fost aceea a ansamblului de la Fundu’ Moldovei, Bucovina, care există şi astăzi. Şi-a sintetizat ideile despre folclorul românesc în volumul S-auzim iarba cum creşte, 1979. A mai lăsat un volum de amintiri: Chibrituri şi mămăligă. Despre el se vorbeşte în romanul Cel mai iubit dintre pământeni al lui Marin Preda şi în Jurnalul lui Mircea Eliade. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 110 de ani
24.02.1929 Barbu, Marga - actorMarga-Barbunume la naşere Butuc (24.02.1929, Ocna Şugatag, Maramureş - 31.03.2009, Bucureşti) Actriţă. Soţie a lui Eugen B. A absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1950. Este cunoscută pentru rolul hangiţei Aniţa din seria Haiducilor şi al Agathei Slătineanu din seria Mărgelatu, scenarii Eugen Barbu; Pădurea spânzuraţilor (1964); Bietul Ioanide (1980); Lacrima cerului (1989). A primit în 2004 Ordinul Naţional Serviciu Credincios în grad de Cavaler. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 89 de ani
24.02.1932 Cizek, Eugen - profesor universitarnume la naştere Eugen Antoniu (24.02.1932, Bucureşti – 17.12.2008, Bucureşti) Profesor universitar. A absolvit Limbi Clasice la Bucureşti, şi-a luat doctoratul în latină la Bucureşti şi Lyon. A scris lucrări de specialitate foarte solide, apreciate în ţară şi străinătate: Evoluţia romanului antic, 1970; Seneca, 1972; L‘Epoque de Neron et ses controverses idéologiques (Epoca lui Nero şi controversele ei ideologice), 1972, Leida; Tacit, 1974; Structures et idéologies dans Les vies des douze Césars (Structuri şi ideologii în Vieţile celor doisprezece Cezari), 1977; Epoca lui Traian, 1980; Néron, 1982, Paris; Secvenţă romană, 1986; Mentalités et institutions politiques romaines (Mentalităţi şi instituţii politice romane), 1991, Paris; La poétique de l‘histoire chez Tacit (Poetica istoriei la Tacit), 1992, Paris. A tradus din Seneca şi Petroniu, precum şi Civilizaţia romană de Pierre Grimal. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 86 de ani
24.02.1974 Cobileanschi (Kobileanski), Igor - regizor(24.02.1974, Comrat, Republica Moldova) Regizor. Găgăuz ca etnie. A absolvit Academia de Teatru şi Film, regie, la Bucureşti. A lucrat la Studioul Moldova Film, apoi la diverse televiziuni private, continuând colaborarea cu studioul Moldova Film. Specializat în documentare: Sper fără speranţă, 1989; Găoacea, 1990; Atâţia oameni diferiţi, OWH TV Studio, 2001; Când se stinge lumina, scenariul, regia, Studioul de creaţie al Ministerului Culturii Europolis, 2006; Saşa, Grişa şi Ion, Moldova Film, 2006 (Premiul Festivalului Producătorilor de Film de la Constanţa; Premiul Audienza la Trieste Film Festival, Italia); Plictis şi Inspiraţie, 2008 (Premiul TIFF, Bucureşti). Membru al Uniunii Cineaştilor din Moldova. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 44 de ani
25.02.1834 Depărăţeanu, Alexandru - poetAlexandru-Deparateanu(25.02.1834, Roşiorii de Vede –11.01.1865, Bucureşti) Poet. A absolvit Colegiul Sf. Sava din Bucureşti, a călătorit prin Franţa, Italia, Spania, Germania. După ce şi-a încercat condeiul în teatru, s-a fixat asupra poeziei, publicând versuri în stil romantic, influenţate de Victor Hugo şi Theophile Gautier. Prin faptul că a încercat o poezie de idei este considerat un precursor al lui Eminescu. Lucrări: Doruri şi amoruri, 1861; Romanţe istorice şi cavalereşti din spanioleşte, 1863. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 184 de ani
25.02.1849 Dumitrescu-Iaşi, Constantin - estetician(25.02.1849, Iaşi – 16.04.1925, Turnu Severin) Estetician. A absolvit Literele şi Filosofiala Iaşi şi a studiat Filosofia la Berlin şi Leipzig. Profesor la Universitatea din Iaşi şi din Bucureşti, rector al Univeristăţii din Bucureşti, director al Bibliotecii Universitare din Bucureşti. A contribuit la reforma învăţământului mediu şi superior din 1898. A fost influenţat de pozitivism şi evoluţionism. A scris studii de sociologie literară în română şi germană: Der Schönheitsbegriff (Conceptul de frumos), 1895. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 169 de ani
25.02.1900 Antoniu, Costache - actorCostache-Antoniu2(25.02.1900, Ţigănaşi, jud. Iaşi – 16.06.1979, Bucureşti) Actor. Profesor şi rector al IATC, Bucureşti. A lucrat îndeosebi pentru teatrul radiofonic, ca actor, dar şi ca regizor: Revizorul de Gogol, Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare, Hanul Ancuţei după Mihail Sadoveanu. A lăsat o filmografie impresionantă: O noapte de pomină, 1939; O scrisoare pierdută, 1953; Nufărul roşu, 1955; Pasărea furtunii, 1957; Telegrame, 1959; Darclée, 1960; Străinul, 1963; Pădurea spânzuraţilor, 1964 şi Neamul Şoimăreştilor, 1965. Artist al Poporului din RSR. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 118 de ani
25.02.1925 Bernard, Noël - jurnalistBernard-Noel2nume la naştere Noel Bernard Bercovici (25.02.1925, Sighetul Marmaţiei – 23.12.1981, München) Jurnalist. Evreu după tată, german după mamă. A emigrat în 1940 în Palestina, apoi în Marea Britanie. A studiat Literele la Universitatea din Ierusalim şi la Londra. Colaborator al postului de radio BBC, secţia română. Director (vreme de două decenii) al secţiei române a postului de radio Europa Liberă (la mai puţin de 30 de ani), a pregătit căderea comunismului în România din punct de vedere mediatic. Lucrări: Aici e Europa Liberă, 1982, publicat post-mortem. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 93 de ani


Weather
at Bucharest
How
Ultimele date : Mist
Detalii : ceață
Temperatura : 0 0C
Presiunea atmosferică : 1.014 bari
Umiditatea : 100 %
Viteza vântului : 3 m/s
Răsăritul la : 07:01:11
Apusul la : 17:57:01
Informații de la ora : 10:00:00
JosSus


© Calendare românești | 2018 | All Rights Reserved | This Week | prezentare oferită de: Corina & Bogdan Simeanu



Folosim și noi cookies Read More pt. a ne asigura că îți oferim cea mai bună experiență. Dacă utilizezi site-ul considerăm că îți asumi și faptul că te vei bucura de el în continuare. Ok