This Week
Calendare romanesti
Calendare romanesti












This Week


TitlulDescriereaAu trecut:
13.08.1893 Brăiloiu, Constantin - etnomuzicolog, academicianConstantin-Brailoiu(13.08.1893, Bucureşti – 20.12.1958, Geneva) Etnomuzicolog. A făcut studii muzicale la Bucureşti, Viena, Lausanne, Paris. A fost profesor de istoria muzicii şi folclor la Conservatorul din Bucureşti. Profesor şi rector al Academiei de Muzică Religioasă din Bucureşti. Fondator şi conducător al Arhivelor Internaţionale de Muzică Populară din Geneva şi al Arhivei de Folclor a Societăţii Compozitorilor Români (1928–1943). A cules folclor muzical românesc şi a publicat culegeri de folclor: Vie musicale d’un village: recherches sur le répertoire de Dragus (Roumanie) 1929–1932; Colinde şi cântece de stea, 1931; Cântece bătrâneşti din Oltenia, Muntenia, Moldova şi Bucovina, 1932; Bocete din Oaş, 1932; Poeziile soldatului Tomuţ din războiul 1914–1918, 1944; Sur une ballade roumaine: La Mioritza, 1946. Membru corespondent al Academiei Române (1946), exclus în 1948, repus în drepturi în 1990. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 125 de ani
13.08.1913 Barnea, Ion - arheolog, academicianBarnea-Ion(13.08.1913, Lungeşti, jud. Vâlcea – 31.01.2004, Bucureşti) Arheolog. A studiat Istoria la Bucureşti, Atena şi Berlin. Specializat în arheologie paleocreştină şi bizantină. Cercetător la Institutul de Arheologie din Bucureşti, profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, ca şi la Institutul Teologic din Bucureşti. A cercetat siturile de la Dinogeţia, Noviodunum, Niculiţel, Basarabi, Enisala, Adamclisi. Lucrări: Cultura bizantină în România, 1971 (în colaborare); Les monuments paléochrétiens de Roumanie (1977); Arta creştină în România, 2 vol. (1980–1981). Membru de onoare al Academiei Române (1999). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 105 de ani
13.08.1917 Bârlea, Ovidiu - folcloristBarlea-Ovidiu(13.08.1917, Bârleşti, com. Mogoş, jud. Alba – 7.01.1990, Cluj) Folclorist. Frate cu Octavian B. A absolvit Literele şi Filosofia la Bucureşti (1942) şi a fost cercetător la Institutul de Folclor din Bucureşti. A debutat în 1941 cu volumul Procesul de creaţie al baladei populare române. A scris Istoria folcloristicii româneşti, 1974, Premiul Academiei; Metoda de cercetare a folclorului, 1979; Poetică folclorică, 1979; Folclorul românesc, 2 vol., 1981–1983. Este de asemenea autorul capitolului despre folclor din The Encyclopaedia of Religions, 1987, coordonată de Mircea Eliade. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 101 de ani
13.08.1928 Lăncrănjan, Ion - scriitorIon-Lancranjan(n. 13 august 1928, Oarda de Sus, jud. Alba - d. 6 martie 1991, București) Prozator. Trilogia Cordovanii (1969, Premiul de Stat şi Premiul Uniunii Scriitorilor) tratează frământările şi transformările petrecute într-un sat din Transilvania, după Eliberare. În Drumul câinelui (1971) şi Caloianul (2 vol., 1975) sunt evocate situaţii, drame şi personaje din ultimele decenii, într-un stil dur, cu conflicte puternice. Romanul Suferinţa urmaşilor (1978) relatează destinul tragic al unui ţăran cinstit. Alte opere: Nevoia de adevăr; Publicistică (1978). 90 de ani
13.08.1977 Ghenie, Adrian - pictornickelodeon(n. 13.08.1977, Baia Mare). Studiile de specialitate le-a urmat în Baia Mare și Cluj-Napoca. Locuiește și lucrează în Cluj-Napoca, Berlin, și Londra. Deține recordul pentru cea mai scumpă operă de artă comercializată de un artist român. Tabloul “Nickelodeon” realizat de pictor a fost vândut la Londra cu suma de 9.021.320 de dolari, în cadrul unei licitații organizate de Christie`s. Pentru completarea sumei de achiziție a sculpturii "Cumințenia pământului" a lui Constantin Brâncuși, Guvernul României a solicitat și a primit încuviințarea artistului pentru a-și dona una dintre picturile sale... Sursa imaginii : http://www.ziare.com/cultura/pictori/nou-record-pentru-ghenie-a-vandut-un-tablou-cu-9-milioane-de-dolari-1439017 41 de ani
14.08.1703 Pintea - comandant, conducătorPinteanume la naştere Pintea Grigore (1670, Măgoaja, Maramureş – 14.08.1703, Baia Mare) Haiduc. Maramureşul a fost cucerit în 1685 de austrieci, iar românii au devenit iobagi. A organizat o mică oaste ţărănească din satele Mara şi Hoteni, pe care a alăturat-o aceleia organizate de voievodul Transilvaniei, Francisc Rákóczy al II-lea, care voia să elibereze întreaga provincie. În bătălia de la Baia Mare, contra oştilor împăratului Leopold I de Habsburg, a pierit la asaltul porţii de sud a cetăţii. Faptele sale de vitejie, ca şi lupta pentru independenţa maramureşenilor, ţinut al descălecătorilor de ţară, au păstrat vie amintirea eroului şi baladele populare ne-au transmis până astăzi imaginea lui. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 315 de ani
14.08.1900 Pavelcu, Vasile - psiholog, profesor universitarVasile-Pavelcu(n. 4 august 1900, Costuleni, județul Lăpușna, azi Republica Moldova - d. 21 februarie 1991, Iași) Studii secundare la Chişinău şi Facultatea de Litere şi Filosofie la Iaşi. Îşi aprofundează pregătirea în psihologie la Paris, iar la întoarcerea în ţară devine cadru didactic la Universitatea din Iaşi, unde va face o strălucită carieră. Membru titular al Academiei Române în 1974, membru al Asociaţiei de Psihologie Ştiinţifică de limbă franceză, vicepreşedinte al Asociaţiei Psihologilor din România. Pavelcu poate fi caracterizat ca un gânditor de profunzime în psihologie, preocupat preponderent de evidenţierea, analiza şi interpretarea aspectelor calitative specifice şi diferenţiale ale psihicului uman şi a organizării supraordonate a personalităţii. Preocupările sale ştiinţifice le-a făcut cunoscute în lucrări ca: Funcţia afectivităţii (1936), Caracterele afectivităţii (1938), Logica (1958), Drama psihologiei (1965 şi 1972, ed. a 2-a rev.), Principii de docimologie (1968), Invitaţie la cunoaşterea de sine (1970), Culmi şi abisuri ale personalităţii (1974), Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii (1982). 118 de ani
14.08.1905 Theodorescu, Barbu - bibliograf, istoric literar(n. 14 august 1905, Craiova - d. 18 ianuarie 1979, București) Liceul Naţional din Craiova şi facultăţile de litere şi drept la Universitatea Bucureşti, licenţiat în 1929. Cursuri de specializare în Italia şi Franţa. Doctor în filosofie cu teza Istoria bibliografiei române (1939). Secretarul lui N. Iorga şi şef de cabinet în timpul guvernării Iorga. Profesor de liceu, conferenţiar la universităţile din Craiova şi Bucureşti până la pensionare, în 1971. A fost membru al societăţii interbelice a profesorilor secundari Prietenii istoriei literare. Biograf, bibliograf editor de documente şi istoric literar, a cărui activitate s-a concentrat mai ales asupra operei şi figurii lui N. Iorga. Dintre lucrările publicate: Bibliografia istorică Iorga (1943), Un concurs universitar celebru: N. Iorga (1944), Contribuţiuni la cunoaşterea strămoşilor lui N. Iorga (1974), Nicolae Iorga şi educaţia maselor (1967), Bibliografia şcolară a lui N. Iorga (1970), N. Iorga: bibliografie (1976). În 1972 a reeditat Istoria bibliografiei române. În domeniul biblioteconomiei a publicat, în 1938, Manualul bibliotecarului, lucrare de referinţă ca şi Istoria bibliografiei române, pentru bibliologia românească. 113 de ani
14.08.1934 Buzea, Ion - tenor(n. 14.08.1934, Cluj) Tenor. A absolvit Facultatea de Geologie la Cluj şi Conservatorul la Bucureşti, ca elev al lui Petre Ştefănescu Goangă. Specializare la Roma. Solist la Opera din Cluj, apoi la Bucureşti. A plecat în Austria şi a cântat, vreme de un deceniu, la Wiener Staatsoper, Volksoper şi Theater an der Wien. A concertat în Franţa, Germania, SUA, Marea Britanie, Olanda, Belgia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Grecia, Suedia ş.a. Roluri în: Trubadurul, Rigoletto, Traviata, Forţa destinului, Bal mascat, Aida, Don Carlos, Ernani, Macbeth, Turandot, Tosca, Boema, Cavalleria Rusticana, Paiaţe, Povestirile lui Hoffmann, Carmen, Samson şi Dalila, Werther, Fra Diavolo ş.a. În prezent locuieşte în Elveţia şi predă lecţii de canto. A fost distins cu premiul I la Concursul George Enescu, 1964; Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, 2003. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 84 de ani
14.08.1973 Alexandrescu, Sică - regizorSica-Alexandrescu(1896, Bucureşti – 14.08.1973, Cannes) Regizor. Fiu al actorului Vasile Alexandrescu de la Teatrul Naţional din Bucureşti. După liceul absolvit la Sf. Sava a fost regizor de culise la Naţional, unde lucrează la Patima roşie a lui Mihail Sorbul, piesă în care va debuta Elvira Popescu. A funcţionat ca director de scenă al Naţionalului din Cluj, al Teatrului de Comedie din Bucureşti, iar din 1947 regizor al Naţionalului bucureştean. A avut succes cu piese de I.L. Caragiale, Goldoni, Molière. Spre finalul carierei a preluat şi conducerea Teatrului din Braşov, care-i poartă numele din 1994. Regie de teatru: I.L. Caragiale: Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea, D-ale carnavalului, O noapte furtunoasă, N. Gogol – Revizorul. Regie de film: O scrisoare pierdută, Bădăranii. Distins cu titlul de Maestru Emerit al Artei din RSR. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 45 de ani
15.08.1714 Brâncoveanu, Constantin - domnitorBrancoveni(1654, Brâncoveni, Romanaţi – 15.08.1714, Constantinopol, capul înmormântat pe o insulă în Marea Marmara, trupul a fost aruncat în Mediterana) Domn al Ţării Româneşti (1688–1714), declarat sfânt din 1956 (cu ziua morţii, 15 august). După tată, Brâncoveanu era pe jumătate Cantacuzin, provenit deci dintr-o familie domnitoare bizantină, care a dat în Ţara Românească pe domnii Şerban Cantacuzino (unchi) şi Ştefan Cantacuzino (nepot), iar jumătate român, din familia cronicarului Radu Greceanu. Rămas în istoria culturii române graţie perioadei de mare înflorire culturală care a dus la constituirea stilului numit până astăzi brâncovenesc, manifestat în special în arhitectură, dar, prin extensie, considerat „stilul românesc“ al culturii, conceput ca fenomen al rezistenţei bizantine în faţa islamizării aduse de otomani. Acest lucru a însemnat folosirea culturii populare ca substanţă a locului, alături de modelele culte ale Bizanţului şi ale Renaşterii italiene (considerată de Cantacuzini ca începând sub impulsul emigraţiei venite din Bizanţ în Italia, în zona Veneto-Friuli) după căderea acestuia. A fost pentru teritoriul românesc o sinteză inedită şi care a dat marca de maximă profunzime a spiritualităţii româneşti, a apartenenţei sale la lumea cultivată a Europei. Este interesant de observat că politica internă a Cantacuzinilor a fost una de păstrare a valorilor Bizanţului prin fortificarea culturală a românilor pentru a rezista în faţa islamizării otomane. După Biblia românească a lui Şerban Cantacuzino, tipărită la 1688 (al cărei coordonator fusese Constantin Cantacuzino Stolnicul, cu studii la Padova, unde trăiau încă urmaşii Bizanţului), acesta fiind ameninţat de otomani cu schimbarea, a lăsat locul lui Brâncoveanu. La 1700 a fost distins de Petru I al Rusiei cu Crucea Sf. Andrei şi de împăratul Sf. Imperiu Germanic cu Ordinul Dragonului. A fost ucis de otomani împreună cu toţi fiii săi, urmat la doi ani de stolnicul Constantin Cantacuzino şi de sfetnicul său, Văcărescu (bunicul lui Ienăchiţă). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 304 de ani
15.08.1881 Golescu, Alexandru G. – inginer, ministru, prim-ministru(n. 1819 - d. 15 august 1881, com. Rusăneşti, judeţul Olt) Este unul dintre absolvenții Liceului „Sfântul Sava” din Bucureşti. Urmează apoi Şcoala Centrală de Arte şi Manufacturi din Paris (1834 – 1839), pentru studiile de inginerie. În 1844 se întoarce la Paris, unde studiază istoria şi economia. Participă la revoluţia din 1848 din Ţara Românească și Transilvania. A încercat să ducă la bun sfârșit negocierile de pace dintre Avram Iancu și Lajos Kossuth. După revoluție este nevoit să stea în exil timp de șase ani. Din 1857 activează pentru unirea principatelor. Domnitorul Al.I. Cuza îl desemnează ministru al Cultelor. Carol I îl numește agent diplomatic la Constantinopol (1866 – 1868), calitate în care va lucra pentru consolidarea unirii. A fost și ministru de Finanţe. Devine prim-ministru al României în perioada 14 februarie 1870 – 1 Mai 1870. Spre sfârşitul vieţii, se retrage din viaţa politică pentru a avea grijă de familia sa. Surse text: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Alexandru_G._Golescu; https://www.revolvy.com/main/index.php?s=Alexandru%20G.%20Golescu; https://infogalactic.com/info/Alexandru_G._Golescu; Sursă imagine: http://www.quazoo.com/q/Alexandru_G._Golescu?alt=Alexandru_g._golescu 137 de ani
15.08.1894 Chinezu, Ion - critic literarIon-Chinezu(15.08.1894, Sântana de Mureş, jud. Mureş – 10.12.1966, Cluj) Critic literar. A absolvit Facultatea de Teologie de la Blaj. Animator al revistei Gând românesc, militant pentru unirea Transilvaniei cu România. S-a ocupat de relaţiile literare româno-maghiare: Aspecte ale literaturii maghiare ardelene, 1930 şi a tradus în română pe Moricz Zsigmond, Thomas Mann. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 124 de ani
15.08.1903 Hohenzollern, Nicolae de - academicianNicolae-de-Hohenzollern(15.08.1903, Sinaia – 9.06.1978, Lausanne) Prinţ. Fiu al regelui Ferdinand I şi al reginei Maria, a fost fratele mai mic al regelui Carol al II-lea şi unchi, după tată, al regelui Mihai I. A fost botezat de ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Şi-a petrecut întreaga existenţă în umbra coroanei regale a României, jucând un rol mai activ doar între 1927 şi 1930, când a făcut parte din Consiliul de Regenţă ce conducea ţara în locul regelui minor Mihai I. A murit la vârsta de 75 de ani, după patru decenii de exil forţat. Membru de onoare al Academiei Române (1929), exclus în 1948, repus în drepturi în 1990. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 115 de ani
15.08.1909 Ciorănescu Neniţescu, Ecaterina - chimist, academicianCioranescu-Nenitescunume la naştere Ciorănescu (15.08.1909, Bucureşti – 23.01.2000, Bucureşti) Chimistă. Soră cu Alexandru şi Nicolae C. Soţia chimistului Costin D. Neniţescu. A absolvit Facultatea de Fizico-Chimice la Bucureşti. Profesor la Facultatea de Chimie Industrială a Politehnicii din Bucureşti şi la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti. A iniţiat primul curs de sinteza medicamentelor din România. Contribuţii în domeniul medicamentelor. Lucrări: Durch Aluminiumchlorid Katalysierte Reaktionen XV. Mitteilung Über die Darstellung Gesättigter Ketone durch Anlagerung von Säurechiloriden an Ole ne und Hydrierung Mittles Aluminium Chlorids, 1936; Medicamente de sinteză, 1957; O sinteză a aminoacetonelor ciclice, 1961; Substanţe cu acţiune anticanceroasă potenţială, 1963. Membru al Academiei Tiberina din Roma, al Societăţii de Chimie din New York. Membru titular al Academiei Române (1974). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 109 de ani
15.08.1912 Gheba, Grigore - matematicianGrigore-Gheba(15.08.1912, Dumitreşti, jud. Vrancea – 9.09.2004, Bucureşti) Matematician. A absolvit Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Bacău şi Facultatea de Matematică din Bucureşti. Profesor de liceu. A scris 42 de culegeri de probleme pentru elevi, editate în peste 6 milioane de exemplare. Lucrări: Teme fundamentale în studiul matematicii – Clasele IV-X; Exerciţii şi probleme de matematică pentru concursurile de admitere în licee, 1971; Între viaţă şi moarte, 1993. Din 2001 s-a iniţiat Concursul naţional bianual de matematică pentru elevii claselor 4–10, care-i poartă numele. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 106 de ani
15.08.1936 Gomoiu, Marian Traian - biolog, oceanolog, academician(15.08.1936, Bazargic, Bulgaria) Biolog şi oceanolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Naturale, Secţia geografie, la Cluj. Specializare în Danemarca şi SUA. Cercetător la Laboratorul de Oceanologie din Constanţa al Centrului de Cercetări Biologice al Academiei Române. Profesor la Universitatea din Constanţa, guvernator al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Lucrări: On the Effects of Water Motion on Marine Organisms in the Mesolittoral and Infralittoral Zones of the Romanian Shore of the Black Sea, 1968; Cercetări de ecologie bentală în Marea Neagră, 1971; Danube Delta Natural Riches, Former Projects Threats, Safeguarding, Action Plan, 1992. Membru corespondent al Academiei Române (1993). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 82 de ani
16.08.1823 Hurmuzaki (Hurmuzachi), Alecu - publicist, academicianAlecu-Hurmuzachi(16.08.1823, Cernauca, Cernăuţi – 20.03.1871, Neapole, Italia) Publicist. Frate cu Gheorghe (1817–1882), Eudoxiu (1812–1878), Nicolae (1826–1909) şi Constantin (1811–1869) H. A avut şi o soră, mama poetului Dimitie Petrino. A absolvit Dreptul la Viena. S-a dedicat cauzei românilor din Bucovina. Pentru aceasta a făcut închisoare. A condus Reuniunea Română de Leptură din Cernăuţi de la înfiinţare (1862) şi a transformat-o în Societatea pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina. Deputat în Camera de la Viena. A contribuit la întemeierea Teatrului Naţional în limba română la Cernăuţi (1865). A dezvoltat relaţii culturale cu românii din celelalte provincii româneşti. A întemeiat şi condus, împreună cu fratele său Gheorghe, ziarul Bucovina (1848–1850), unde a publicat culegerea lui Vasile Alecsandri de balade populare româneşti. Fraţii H. au publicat 30 de volume de documente ale istoriei româneşti, cunoscute sub numele de Colecţia Hurmuzaki, care au constituit punctul de început al cercetării pentru mulţi istorici, dar şi o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru scriitori, inclusiv Eminescu. Membru fondator al Societăţii Academice Române (1867). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 195 de ani
16.08.1840 Lahovari, Alexandru - om politic, ministruAlexandru-LahovariLahovari Alexandru N. (n. 16 august 1840, București - d. 4 martie 1897, Paris) a fost un politician și ministru de externe român. A fost fratele lui Iacob N. Lahovari și Ion N. Lahovari. Studiile sale de la liceul „Louis le Grand” şi de la Facultatea de Drept din Paris i-au deschis calea unei laborioase activităţi. A jucat un rol important în rândul conservatorilor, impunându-se prin strălucire oratorică prin cunoştinţe şi solidaritate faţă de gruparea politică pe care o slujea. Multe din ideile sale au îmbogăţit doctrina conservatoare românească. În mai multe rânduri a fost ministru de Justiţie (1870; 1873-1876), ministru al Domeniului (1888-1889), ministru de Externe (1889-1895), calitate în care s-a remarcat ca şef al diplomaţiei române căreia i-a sporit prestigiul prin acţiunile sale inteligente şi curajoase. Alexandru Lahovari a fost şi un publicist de valoare, a scris versuri tipărite în „Convorbiri Literare”. La Bucureşti, în ziua de 17 iunie 1901 s-a dezvelit statuia lui Alexandru Lahovari, în piaţa ce i-a purtat numele. La Râmnicu Vâlcea s-a ridicat un monument la intrarea în parcul Primăriei (azi Mircea cel Bătrân), unde a fost conacul Lahovarilor. Gimnaziul de băieţi din localitate a purtat numele de Alexandru Lahovari până la reforma învăţământului din 1948 și și-a reluat în prezent acest nume. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 178 de ani
16.08.1920 Ierunca, Virgil - scriitorVirgil-Ieruncanume la naştere Virgil Untaru (16.08.1920, Lădeşti, jud. Vâlcea – 28.09.2006, Paris) Scriitor. Soţ al Monicăi Lovinescu. Obţine licenţa în Litere şi Filosofie la Universitatea din Bucureşti (1943). A debutat în Jurnalul literar cu articolul „Tolstoi critic de artă“ (1939). În perioada studiilor universitare este redactor la ziarele Timpul şi Ecoul, şi unul din întemeietorii revistei „Albatros“ (1942). În 1947, împreună cu Ion Caraion, a editat în mai multe limbi revista Agora, suprimată în acelaşi an. A colaborat la principalele publicaţii ale timpului: Revista Fundaţiilor Regale, Vremea, Fapta, Viaţa Românească, Universul literar etc. În 1946 părăseşte ţara, primind o bursă de la guvernul francez, şi se stabileşte la Paris. Între 1952 şi 1975 a fost redactor al emisiunilor pentru străinătate ale radioteleviziunii franceze, cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, secţia de filosofie (din 1975). Colaborator la Radio Europa Liberă (din 1975); redactor la unele reviste literare româneşti din străinătate: Luceafărul (1948–1949), ce apărea sub egida lui Mircea Eliade, Caiete de dor (1951–1957), România muncitoare şi Limite (1969–1986), Ethos (1973–1986), Fiinţa românească (1963–1968) şi, împreună cu Emil Turdeanu, la Revista Fundaţiei Regale Universitare Carol I din Paris. Împreună cu Mircea Popescu editează la Roma Revista scriitorilor români. Elaborează articole despre cultura română, publicate în diferite dicţionare şi enciclopedii din Franţa şi Germania (Encyclopédie de la Pléiade, 1957; Histoire générale des littératures, 1968; Lexikon der Weltliteratur im 20 Jahrhunderts, 1961; Dictionnaire du surréalisme et de ses environs, 1982). În limba română a editat volumele de critică literară, proză sau poezie: Loi, terreur et résistence en Roumanie (Lege, teroare şi rezistenţă în România), 1961; Littérature roumaine (1961); Româneşte (1964, reeditat în 1991), Piteşti (Madrid, 1981, reeditat cu titlul Fenomenul Piteşti la Bucureşti în 1990), Subiect şi predicat (Bucureşti, 1993), Dimpotrivă: Polemici (Bucureşti, 1994), Semnul mirării (1995), Trecut-au anii... (Bucureşti, 2000) şi Poeme din exil (2001). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 98 de ani
16.08.1921 Crohmălniceanu, Ov(id) S. - critic, istoric literarOvid-Crohmalniceanunume la naştere Moise Crohmalnik (16.08.1921, Galaţi – 28.04.2000, Berlin) Critic şi istoric literar. A absolvit Politehnica din Bucureşti. Redactor-şef adjunct la Viaţa românească şi Gazeta literară, profesor la Universitatea din Bucureşti. Membru al Comisiei scriitorilor europeni, membru al Secţiei române şi al Comitetului de Direcţie al PEN Clubului. S-a ocupat de fenomenul literar contemporan: Cronici şi articole, 1955, Premiul de Stat, a scris monografii: Liviu Rebreanu, 1954; Lucian Blaga, 1963, şi sinteze: Literatura română între cele două războaie mondiale, 3 vol., 1967–1975; Literatura română şi expresionismul, 1978; Pâinea noastră cea de toate zilele, 1981; Istorii insolite, 1980; Alte istorii insolite, 1986; Al doilea suflu, 1989. În 1992 s-a stabilit în Germania, la Berlin, unde a publicat, împreună cu Klaus Heitmann, Cercul Literar de la Sibiu şi influenţa catalitică a culturii germane, apoi la Bucureşti Evreii în mişcarea de avangardă românească, 2001 (postum). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 97 de ani
16.08.2007 Groza, Mihail - om politic(1943, Transnistria, Republica Moldova – 16.08.2007, Talgar, reg. Alma-Ata, Kazahstan) Lider al comunităţii româneşti din Kazahstan. Plecat din Moldova sovietică la 17 ani pentru a desţeleni noi pământuri. În cei aproape 50 de ani cât a trăit în Kazahstan, s-a dedicat artei: fotografie, pictură, dansuri populare. A purtat tot timpul în suflet dorul de plaiurile natale, de datinile şi tradiţiile româneşti. A fost unul din membrii fondatori ai Asociaţiei Româno-Moldovenilor din Kazahstan (2003), devenind director executiv al acesteia. În premieră pentru regiunea Asiei Centrale, în 2002 a înfiinţat un ansamblu de dansuri româneşti, Românaşul, la o şcoală generală din regiunea Alma-Ata, fiind coregraf. În 2004 a afiliat Asociaţia Românilor din Kazahstan la Organizaţia Românilor de Pretutindeni din România. În 2006 a reprezentat comunitatea etnicilor români din Kazahstan la prima reuniune a Asociaţiilor Culturale Româneşti din Europa, organizată la Bucureşti. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 11 de ani
17.08.1872 Vuia, Traian - constructor de avioane şi motoare, inventatorTraian-Vuia(n. 17 august 1872, Bujoru, comitatul Caraș-Severin - d. 3 septembrie 1950, București) Studii secundare la Liceul din Lugoj, studii superioare la Şcoala Politehnică şi la Facultatea de Drept din Budapesta, doctor în ştiinţe juridice, este preşedinte al primului comitet legal al Frontului Naţional Român şi al Comitetului Naţional al Românilor din Transilvania. Pleacă la Paris pentru a-şi perfecţiona planurile aeroplanului-automobil pe care-l începuse la Lugoj în perioada 1901-1902 şi pe care-l va prezenta la 16 februarie 1903 Academiei de Ştiinţe din Franţa sub forma unui memoriu în problema zborului mecanic. Deşi respins, Vuia şi-a brevetat totuşi proiectul şi l-a construit în perioada 1903-1905. El a realizat prima aripă de avion cu incidenţă veritabilă în timpul zborului, a realizat primul avion cu aripi pliante precum şi trenul de aterizare cu amortizoare. Cu aparatul său, Vuia efectuează, la 18 martie 1906, primul zbor integral mecanic, în care aparatul a decolat, a zburat şi apoi a aterizat, folosind exclusiv mijloacele de bord. Vuia şi-a construit noi aparate şi a continuat să facă zboruri, iar aparatul a fost expus la Salonul Internaţional de Aeronautică de la Paris. După o întrerupere de câţiva ani, Vuia elaborează primul său proiect de elicopter, în 1918 realizând elicopterul Vuia 1, iar ultimul proiect de elicopter datează din anul 1925. Va fi preocupat în continuare de aparatele de zbor, dar şi de problema naţională a românilor din Transilvania. 146 de ani
17.08.1875 Enache de la Olt, Nicolae profesor de matematică şi franceză(n. 17 august 1875, Fârtăţeşti, Vâlcea - d. 30 septembrie 1938, Râmnicu Vâlcea). Studii la Liceul Carol I din Craiova; Facultatea de Ştiinţe, Secţia de matematică din Bucureşti; Facultatea de Ştiinţe din Sorbona. Doctor în ştiinţe. A obţinut în 1905, diploma de licenţă în ştiinţe matematice la Sorbona. Trei ani până în 1908, a funcţionat la „Observatorul astronomic din Paris”, fiind admis membru titular al Societăţii franceze şi membru al „Societăţii astronomice belgiene”. La 4 martie 1908, a obţinut diploma de doctor în ştiinţe matematice. Şi-a desfăşurat activitatea la Liceul,,Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea, ca profesor de matematică şi franceză. Opera: Contribution à la Théorie de l’écoulement sur les déversoirs en mince paroi et à nappe noyée en dessous; Mecanique céleste: Principes de la méthode de la variation des constantes et son application au calcul des Perturbations des planètes; Sur la Théorie des planètes (1908); Sur les anneaux de Saturne (1908); Chestiunea agrară în România (1907) ş.a. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 143 de ani
17.08.1876 Nistor, Ion - istoric, profesor, om politic, diplomatIon-Nistor(n. 4/17 august 1876, Bivolărie, Vicovu de Sus, Districtul Rădăuți - d. 11 noiembrie 1962, București). Urmează şcoala primară în Vicov şi liceul la Rădăuţi, apoi Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii din Cernăuţi. Devine membru activ apoi preşedinte al societăţii Junimea. După satisfacerea stagiului militar la Pola (Istria), îşi ia licenţa şi examenul de capacitate, devenind profesor secundar de istorie, geografie şi limba română la Suceava apoi la Cernăuţi. Desfăşoară o bogată activitate pedagogică şi culturală şi este membru al societăţilor Şcoala română din Suceava, Societatea pentru cultură din Cernăuţi, fondator şi director al revistei Junimea literară (1904). Pasionat de istoria românilor, începe specializarea în această disciplină şi pentru aceasta se înscrie la Universitatea rudolfiană din Viena şi-şi redactează teza de doctorat Pretenţiile moldoveneşti asupra Pocuţiei. Primeşte titlul de doctor în filosofie şi litere, fiind elogiat de Vasile Pârvan, Ioan Bogdan şi Nicolae Iorga. Urmează alte studii de bizantinologie, politologie şi economie în Germania, de unde revine în Bucureşti. Aici, în timpul Primului Război Mondial, continuă să militeze pentru unirea Bucovinei şi pentru eliberarea teritoriilor româneşti. La 27 martie 1918 participă la unirea Basarabiei cu România. Împreună cu alţi bucovineni scoate ziarul Glasul Bucovinei, iar la 28 noiembrie 1918 are loc unirea Bucovinei cu "Patria Mamă". Redutabil şi în domeniul diplomaţiei, conduce delegaţia română la Viena pentru normalizarea relaţiior diplomatice cu U.R.S.S. Printre lucrările sale se pot menţiona: Răsunetul războiului din 1877 în Bucovina şi Basarabia; Istoria Basarabiei; Bizantinii în luptă pentru cucerirea Daciei şi Transilvaniei; Întinderea aşezărilor româneşti dincolo de Nistru etc. 142 de ani
17.08.1887 Franyo Zóltan - scriitor, editorFranyo-Zoltan2nume la naştere Zoltán Whammy (17.08.1887, Timişoara – 1978, Timişoara) Scriitor şi editor. A absolvit Şcoala de Honvezi la Sopron (1910), apoi Academia Militară Ludovika la Budapesta. A avut o importantă activitate publicistică, afirmând idei umaniste şi egalitariste, care l-au dus către opţiunea socialistă. A demisionat din armată. A fost unul dintre fondatorii Societăţii Literare (1908) din Banat. În timpul Primului Război Mondial i s-au confiscat versurile. A fost comisar al poporului în timpul revoluţiei maghiare din 1919 şi l-a cunoscut pe Lukács György. A revenit la Arad în 1923, apoi s-a întors la Timişoara. Împreună cu şvabul Franz Liebhardt (nume la naştere Robert Reiter) şi românul Aurel Buteanu a scos revista trilingvă Banatul. A făcut parte din Comitetul Ligii contra Războiului (în al Doilea Război Mondial). Arestat în 1950, ca şi ceilalţi, a fost autor interzis, deşi a circulat foarte mult în străinătate. A tradus Faust de Goethe din germană în maghiară, a tradus din literatura română în maghiară şi a promovat integrarea culturală a etniilor din Banat. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 131 de ani
17.08.1894 Cernătescu, Radu - chimist, academicianRadu-Cernatescu(17.08.1894, Huşi – 17.01.1958, Iaşi) Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie la Iaşi şi a fost profesor al facultăţii (de chimie fizică şi analitică). A avut contribuţii în legătură cu influenţa electroliţilor asupra solubilităţii apei în fenol, a studiat sulfocianaţii complecşi, a făcut analiza apei din râuri, lacuri şi limanuri sub aspectul chimiei anorganice. Lucrări: Nouvelle methode de dosage du cadmium, 1923; Le potentiel des métaux dans les liquides purs, 1924; Amines et hydrosulfites de cobalt et de nickel bivalents, 1943; Tratat elementar de chimie organică, 2 vol., 1950–1951. Laureat al Premiului de Stat. Membru titular al Academiei Române (1948), preşedinte al filialei Iaşi a Academiei (1949–1958). Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Ungaria. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 124 de ani
17.08.1926 Constantinov, Ion - agronom(17.08.1926, Ogorodnoe, rn. Ivăneştii Noi, reg. Odessa) Agronom. A absolvit Facultatea de Biopedologie, Secţia pedologie, a Universităţii de Stat din Chişinău ca elev al lui Nicolae Dimo. Profesor la Institutul de Pedologie şi Agrochimie al AȘM. Contribuţii la cercetarea eroziunii solului şi a metodelor de prevenire şi combatere a acestui fenomen. Lucrări: Эрозия почв, 2001, Premiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 92 de ani
17.08.1940 Haţegan, Cornel - fizician, academician(17.08.1940, Ohaba-Mâtnic, Caraş-Severin) Fizician. A absolvit Fizica (specialitatea nucleară) la Universitatea din Bucureşti. Cercetător la Institutul de Fizică Nucleară din Bucureşti. Contribuţii în domeniul ciocnirilor atomice, spectroscopiei nucleare, al fenomenelor de polarizare în reacţii nucleare. Lucrări: Resolution of a System of Coupled Schroedinger Equations, 1969; Threshold of neutron Analogue Channel, 1975; Approach to Quasiresonant Processes, 1991. Membru corespondent (1992) al Academiei Române. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 78 de ani
17.08.1947 Găină, Boris - oenolog, academician(17.08.1947, Chiţcanii Vechi, Republica Moldova) Oenolog. A absolvit Institutul Politehnic din Chişinău. Specializare în viticultură la Institutul Unional Magaraci din Ialta, Crimeea. Doctor habilitat (docent). Discipolul lui Petru Ungureanu. Este şeful secţiei de vinificaţie şi director ştiinţific la Institutul Naţional al Viei şi Vinului, director al Centrului de Cercetări Viti-vinicole, şeful Laboratorului de tehnologia vinului. A realizat, împreună cu echipa, o gamă largă de vinuri de calitate superioară Chardonnay şi Pinot noir (Pinot franc) şi cupaje originale cu Aligoté, Pinot blanc şi Fetească albă; Cabernet-Sauvignon, Merlot şi Gamay freaux (vinuri roşii). La Concursurile Internaţionale peste 17 vinuri produse în Moldova, pe baza soiurilor Chardonnay şi Pinot noir, au fost distinse cu 33 medalii şi diplome (Macon, 1985; Ialta, 1986; Miculov, 1987; Bratislava, 1988; Verona, 1990; Chişinău-Vin Moldova, 1995–2006). Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Desemnat în 1993 personalitatea anului în oenologia mondială şi medaliat cu aur. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 71 de ani
17.08.1949 Hadârcă, Ion - scriitor, om politic(17.08.1949, Sângereii Vechi, Republica Moldova) Scriitor, om politic. A absolvit Institutul Pedagogic de Stat Ion Creangă (azi Universitatea Pedagogică de Stat). A fost redactor, apoi şef de redacţie la Editura Literatura Artistică. În 1982–1985 a condus cenaclul literar Luceafărul de pe lângă ziarul Tinerimea Moldovei. A fost secretar al comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Preşedinte fondator al Frontului Popular din Moldova. A condus prima Mare Adunare Naţională la Chişinău, 27 august 1989. Deputat în Congresul Deputaţilor din URSS (1989–1991), deputat (1990–1998) în Parlamentul Republicii Moldova, din 1990 până în 1993 deţinând funcţia de prim-vicepreşedinte al forului legislativ. Lucrări: Zilele (1977), Lut ars (1984), Darul vorbirii (1985), Ambasadorul Atlantidei (Iaşi, 1996), Două imperii (1998), A în timp (Timişoara, 1999), Dezinfecţia de frontieră (Iaşi, 2001), Gheara de fum (2007), Pianul din abator (2008) ş.a. A tradus din Puşkin, Lermontov, Federico Mayor, Ivan Draci ş.a. Distins cu Premiul Boris Glavan al tineretului din Republica Moldova (1979), premiul revistei Flacăra (Bucureşti, 1992), Premiul Mihai Eminescu al Consiliului Judeţean Suceava (1998), premii ale Uniunii Scriitorilor din Moldova (1998, 2002, 2007), Premiul Academiei Române (2009). Are şi cărţi pentru copii, încununate cu Premiul H.Ch. Andersen (2009). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 69 de ani
18.08.1883 Ciucă, Mihai - medic bacteriolog, academicianMihai-Ciuca(18.08.1883, Săveni, jud. Botoşani – 20.02.1969, Bucureşti) Medic bacteriolog. A urmat Facultatea de Medicină la Bucureşti, absolvită în 1907. Specializarea în domeniul bacteriologiei, igienei şi bolilor infecţioase a făcut-o în cadrul institutelor conduse de Victor Babeş şi Ioan Cantacuzino din Bucureşti. Din 1905 lucrează benevol în Laboratorul de Medicină Experimentală. Perioada 1907–1912 o petrece lucrând ca preparator în acelaşi laborator şi ca medic la Spitalul Militar. Începe să facă diverse experimente singur sau în colaborare cu diverşi cercetători în imunologie sau clinica bolilor infecţioase, cu referire în special la infecţiile streptococice şi tetanice. Este numit şef de secţie în Institutul Dr. I. Cantacuzino în anul 1921, după ce se întoarce de la studii din Franţa, de la Institutul Pasteur din Paris. Profesorul Ion Cantacuzino îl recomandă în 1922 pentru a fi profesor de igienă la Facultatea de Medicină din Iaşi, unde va sta timp de 12 ani. Participă la luarea şi aplicarea măsurilor de combatere a holerei. În perioada 1934–1962 a fost profesor de bacteriologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi numit subdirector al Institutului Dr. I. Cantacuzino, desfăşurând, în paralel, o intensă activitate la Institutul de Seruri şi Vaccinuri. Perioada 1952–1963 o petrece la cârma Catedrei de specializare şi perfecţionare a medicilor microbiologi (a alcătuit primele planuri, programe, metodologii şi cursuri). A fost un pionier al tratamentului prin infectarea malarică al paraliziei generale progresive. Printre duşmanii săi s-au numărat tifosul exantematic, difteria, scarlatina, tuberculoza, diferite boli tropicale la a căror cunoaştere şi combatere a participat hotărâtor. Numele său este legat de primele vaccinări antiholerice, de eradicarea malariei, de biologia bacteriofagului (a descoperit fenomenul de lizogenie), de tratamentul prin împaludare al sifilisului nervos, de organizarea primului centru de malarioterapie şi a Centrului Naţional de Referinţe pentru Bacteriofage la Bucureşti. A participat, în 1919, la Conferinţa de Pace de la Paris, unde a susţinut idealul Marii Uniri. În 1966 este distins cu Premiul Fundaţiei Darling pentru misiunile internaţionale îndeplinite din însărcinarea Ligii Naţiunilor, iar, după al Doilea Război Mondial, ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de pe lângă ONU. Membru al multor academii şi societăţi ştiinţifice străine, secretar general al Comisiei Internaţionale de Malarie de pe lângă Liga Naţiunilor (1928–1938). Din 1938 este membru al Academiei Române, reînregistrat în 1948 ca membru de onoare. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 135 de ani
18.08.1907 Găină, Vasile - teolog(1869, Măzănăieşti, jud. Suceava – 18.08.1907, Cernăuţi) Teolog. A absolvit Facultatea de Teologie la Cernăuţi şi s-a specializat la Viena, Berlin, Bonn şi Atena. A fost profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi şi rector al Universităţii din Cernăuţi. Este considerat întemeietorul teologiei fundamentale ca disciplină de studiu în facultăţile româneşti de teologie. Lucrări: Universalitatea, fiinţa şi originea religiunii, 1898; Teoria revelaţiunii, 1899; Budhismul şi creştinismul. Studiu apologetic, 1906. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 111 de ani
18.08.1937 Alexandrescu, Sorin - specialist în teorie şi stilistică literară(18.08.1937, Bucureşti) Specialist în teorie şi stilistică literară. A absolvit Facultatea de Filologie din Bucureşti, unde a şi rămas cadru didactic la Catedra de literatură comparată. În 1969 a plecat la Amsterdam, ca lector la universitate şi nu s-a mai întors. Fondator al Asociaţiei Olandeze de Semiotică, al Institutului Olandez de Cercetări de Semiotică, Filosofie şi Arte. A condus revista Internaţional Journal of Romanian Studies (1976–1989). A scris o monografie despre William Faulkner, Premiul Uniunii Scriitorilor, 1969. Alături de Gelu Ionescu a scos ediţia de Opere – Tudor Vianu. Alături de specialişti precum Roland Barthes şi Claude Brémond a publicat Analyse structurelle des personnages et conflits dans le roman „Patul lui Procust“ de Camil Petrescu, 1969; Roemenie. Verhalen van deze tijd (Proza în România), 1988; Rumanien im Umbruch: Chancen und Probleme der europäischen Integration, 1993; The Romanian Paradox; Identitate în ruptură. Mentalităţi româneşti postbelice, 2000. Premiat în 1998 de către Grupul pentru Dialog Social pentru întreaga activitate. Coordonează colecţia „Studii asupra imaginii“ a Editurii Polirom. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 81 de ani
18.08.1944 Balmuş, Pavel - critic, istoric literar(18.08.1944, Sărătenii Noi, RSSM) Critic şi istoric literar. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău (1966). A fost redactor la Televiziunea Moldovenească (1966–1968), custode general, secretar ştiinţific, apoi director adjunct (1979–1983) al Muzeului Republican de Literatură Dimitrie Cantemir (azi Muzeul Literaturii Române Mihail Kogălniceanu). Redactor la editurile Literatura Artistică (1983–1989) şi Cartier (2000–2002). Preşedinte al Societăţii Bibliofililor din Republica Moldova (din 1992), coordonator al Centrului Naţional de Hasdeulogie de pe lângă Biblioteca Municipală B.-P. Hasdeu (din 1998). Lucrări: Pagini din istoria culturii şi literaturii moldoveneşti (1979), Studii şi materiale despre Alexandru şi Boleslav Hâjdău (1984) ş.a. A îngrijit selecţii din creaţia lui B.-P. Hasdeu (Principii de lingvistică, 1974, Publicistică în ziarul „Traian“ – 1869–1870, 1998), Alexandru Hâjdău (Domnia Arnăutului: proză, poezie, publicistică), 1987; Scrieri alese, în ruseşte: Izbrannoe..., 1986; Clipe de inspiraţie, 2004). A îngrijit şi prefaţat volume de opere ale lui Miron Costin, Dosoftei, Dimitrie şi Antioh Cantemir, Alexandru Donici, Vasile Alecsandri, Garabet Ibrăileanu, Alexandru Macedonski, Constantin Stere. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 74 de ani
19.08.1800 Cihac, Iacob Cristian Stanislau - medic, biologIacob-Cristian-Stanislau(19.08.1800, Aschaffenburg, Germania – 29.11.1888, Aschaffenburg) Medic şi naturalist. Origine cehă. Tată adoptiv al lui Alexandru C. A studiat Medicina la Heidelberg. A fost medic al Comitetului de ciumă şi medic-şef al armatei Moldovei (1830–1852). Inspector al serviciilor sanitare din Moldova. A pus bazele Cercului de lectură medicală din Iaşi, împreună cu Mihail Zotta, devenit în 1833 Societatea de Medici şi Naturalişti. A fondat Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi. Profesor la Academia Mihăileană. Lucrări: Istorie naturală, manual, 1837; Index al plantelor ce constituesc flora Moldovei şi a productelor Moldovei din câteşitrele imperiile naturei, împreună cu I. Szabo, 1836 (sunt inventariate 1116 specii vegetale, este prima lucrare de farmacologie din România). Membru al Societăţii de Ştiinţe Naturale din Frankfurt, al Societăţii Medico-Naturaliste din Heidelberg, al Societăţii de Istorie Naturală din Mainz, al Societăţii Geologilor francezi. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 218 de ani
19.08.1881 Enescu, George - o altă biografie - compozitorGeorge-Enescu(19.08.1881, Liveni, Botoşani – 4.05.1955, Paris) Compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Este considerat cel mai important muzician român. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani; la vârsta de 5 ani apare în primul său concert şi începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Între 1888 şi 1894 studiază la Conservatorul din Viena, având ca profesori, printre alţii, pe Joseph Hellmesberger (vioară) şi Robert Fuchs (compoziţie). Se încadrează rapid în viaţa muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziţii de Johannes Brahms, Pablo Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy entuziasmând presa şi publicul, deşi avea doar 12 ani. După absolvirea Conservatorului din Viena cu Medalia de Argint îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895–1899) sub îndrumarea lui Armand Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie). În ziua de 6 februarie 1898 îşi face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu suita simfonică opus 1 Poema Română. În acelaşi an începe să dirijeze concerte la Bucureşti şi să dea recitaluri de vioară. Lucrări: Rapsodii Române (1901–1902), Suita nr. 1 pentru orchestră (1903), Simfonia nr. 1 (1905), Şapte Cântece pe versuri de Clément Marot (1908). Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris, întreprinde turnee în mai multe ţări europene, având parteneri prestigioşi ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier, Richard Strauss. În timpul Primului Război Mondial rămâne în Bucureşti, dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiţie integrală în România), compoziţii de Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum şi creaţiile proprii: Simfonia nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră nr. 2 (1915). În acelaşi an are loc prima ediţie a Concursului de compoziţie George Enescu. După război îşi continuă activitatea împărţită între România şi Franţa. De neuitat au rămas interpretarea Poemului pentru vioară şi orchestră de Ernest Chausson şi a Sonatelor şi Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) şi New York (1938). Activitatea lui pedagogică capătă de asemenea o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin. În 1921–1931 a lucrat la opera Oedip, monumentală creaţie dramatică şi muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (născută Cantacuzino, fiica lui Gh. C. Nababul), cu care se va căsători mai târziu. Primul tenor care l-a interpretat pe Oedip pe scena Operei din Paris a fost André Parnet. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rămas în Bucureşti, are o activitate dirijorală bogată, încurajând şi creaţiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Sabin Drăgoi. După război dă concerte împreună cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Ghilels şi Yehudi Menuhin. În ultimii ani ai vieţii a compus Cvartetul de coarde nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, desăvârşeşte poemul simfonic Vox Maris pentru soprană, tenor, cor şi orchestră, schiţat încă din 1929, Simfoniile nr. 4 şi 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu). După 1945 rămâne definitiv la Paris. La Bucureşti se găseşte un Muzeu al Muzicii şi Casa Memorială George Enescu (în fostul palat Cantacuzino de pe Calea Victoriei, unde a locuit cu Maruca), iar Orchestra Filarmonică având sediul la Ateneul Român îi poartă numele. Prin Festivalul şi Concursul Internaţional anual George Enescu de la Bucureşti, cu participarea unor muzicieni de faimă mondială, opera muzicală enesciană este pusă în valoare şi rămâne un mesager al spiritului românesc în lume. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 137 de ani
19.08.1881 Enescu, George - compozitor, dirijor, violonistGeorge-Enescu(19.08.1881, Liveni, Botoşani – 4.05.1955, Paris) Primele noţiuni muzicale le-a primit din copilărie la Dorohoi. La vârsta de 7 ani trece la Conservatorul din Viena, după care urmează Conservatorul Naţional de Muzică din Paris. În capitala Franţei va debuta strălucit printr-un recital de autor, la vârsta de numai 15 ani, după care urmează un senzaţional debut ca simfonist cu Poema Română, la vârsta de 17 ani. În acelaşi an, 1898, va apărea şi la Ateneul Român ca dirijor, compozitor şi violonist. La Paris a fondat şi a condus Trio-ul instrumental şi cvartetul de coarde George Enescu, a început să predea lecţii de vioară şi să desfăşoare o susţinută activitate de violonist-concertist. În ţară, Enescu a concertat cu Filarmonica din Bucureşti şi cu Orchestra simfonică din Iaşi. A fost membru fondator şi preşedinte al Societăţii Compozitorilor Români. În a doua parte a vieţii, Enescu şi-a intensificat activitatea pedagogică, printre elevii săi numărându-se Yehudi Menuhin, Ida Haendel, Lola Bobescu, Henryk Szering ş.a. Din dorinţa susţinerii tinerilor creatori români, a fondat, în 1912, Premiul naţional de compoziţie George Enescu. În anul 1946 s-a stabilit definitiv la Paris. Enescu a lăsat o moştenire relativ restrânsă ca număr (are doar 33 de lucrări cu număr de opus), dar de ample dimensiuni, chiar în domeniul sonatei şi cvartetului. A fost răsplătit cu premiul de compoziţie Pleyel, de două ori cu Legiunea de Onoare a Franţei, membru onorar şi membru activ al Academiei Române, membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Paris, al Academiei Naţionale Santa Cecilia din Roma şi al Academiei de Ştiinţe din Praga. A publicat volumul memorialistic Les souvenirs de Georges Enesco, tradus şi în limba română. 137 de ani
19.08.1915 Giurgea, Margareta - fizician, academicianMargareta-Giurgea(n. 19 august 1915, București—d. 28 aprilie 2011 București) Fizician. A absolvit Facultatea de Ştiinţe, Secţia fizico-chimice la Bucureşti. Profesor la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti şi la cea de Chimie a Politehnicii din Bucureşti. Contribuţii în spectrofotometria de absorbţie, mai ales în polimerii sintetici. Membru al Academiei Române (1992). A fost preşedinte al Secţiei de ştiinţe fizice a Academiei Române (1992–1995). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 103 de ani
19.08.1933 Gioncu, Victor - inginer, academician(19.08.1933, Arad) Inginer. A absolvit Facultatea de Construcţii la Institutul Politehnic din Timişoara. Profesor la Facultatea de Construcţii din Timişoara. Contribuţii în domeniul stabilităţii plăcilor curbe, al comportării structurilor metalice în timpul unor acţiuni seismice. A publicat peste 150 de lucrări ştiinţifice. Membru al Academiei de Ştiinţe din New York, al Comitetului European de Construcţii Metalice, al Comisiei de proiectare antiseismică, membru al Asociaţiei Internaţionale pentru Structuri Spaţiale, membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 85 de ani
19.08.1941 Banciu, Mircea Desideriu - inginer chimist, academicianMircea-Banciu(19.08.1941, Hunedoara – 29.04.2005, Bucureşti) Inginer chimist. A absolvit Chimia Industrială la Bucureşti, unde şi-a luat şi doctoratul, cu o teză despre tehnologia medicamentelor şi a produselor farmaceutice. S-a specializat în chimie organică la Universitatea din Köln. Profesor la Facultatea de Chimie a Institutului Politehnic din Bucureşti. Lucrări: Metode fizice în chimia organică, 1972; Aplicaţii ale metodelor fizice în chimia organică, 1977; Hidrocarburi, 1997. Membru corespondent al Academiei Române (1991). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 77 de ani
19.08.1982 Baba, Alina - muzician(19.08.1982, Novi Sad, Voivodina) Muziciană. Soră a Mirelei B. A absolvit Liceul de muzică Isidor Bajić din Novi Sad, clasa instrumente de coarde (violă). Studentă la Academia Regală de Muzică din Stockholm ca elevă a lui Björn Sjögren, Claus Christian Schutser, Amiram Ganz şi Predrag Novovici. Din 2003 este membră a formaţiei vocal-instrumentale de muzică rock Dejtonski sporazum din Stockholm (voce şi violă electrică), iar din 2005, împreună cu sora sa, evoluează în formaţia Balkan Rock Legends din Amsterdam, compusă din muzicieni proveniţi din toate fostele republici iugoslave, concertând la Stockholm şi Paris. Predă cursuri de vioară la mai multe şcoli din Stockholm. A participat în 2007 la Concursul Internaţional de Muzică Uşoară George Grigoriu din România. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă 36 de ani


Weather
at Bucharest
How
Ultimele date : Clear
Detalii : cer senin
Temperatura : 28 0C
Presiunea atmosferică : 1.015 bari
Umiditatea : 30 %
Viteza vântului : 3 m/s
Răsăritul la : 06:17:29
Apusul la : 20:22:10
Informații de la ora : 11:30:00
JosSus


© Calendare românești | 2018 | All Rights Reserved | This Week | prezentare oferită de: Corina & Bogdan Simeanu



Folosim și cookies din motivele menționate pe pagina -> Politica de confidențialitate X