Calendare romanesti










This Week


TitlulDescriereaAu trecut:
27.09.1716 Antim Ivireanul - cărturarAntim-Ivireanulprenume la naştere Andrei (numele real nu se cunoaşte, 1660, Georgia – 27.09.1716, Bulgaria)Cărturar. Georgian ca origine (Iviria era numele vechi al Georgiei), a fost luat rob de copil la Constantinopol, unde a învăţat turca, greaca (veche şi modernă), araba. A fost cerut de Constantin Brâncoveanu ca tipograf. A stat la Bucureşti 1688–1690), unde a scos prima tipăritură: Învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către ul său Leon, 1691, apoi Evangheliarul greco-român, 1693; Psaltirea, 1694; Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă, 1699; Ceaslovul greco-arab, 1702. A înfiinţat o tipografie la Snagov, 1694, unde a scos 14 cărţi: 7 în greceşte, 4 în româneşte (prima fiind o Psaltire), una în slavonă, 2 bilingve (greacă şi română; greacă şi arabă). Apoi a deschis încă o tipografie la Râmnicu Vâlcea (1705). A fost mitropolit al Ţării Româneşti (1708). Caterisit datorită domnului fanariot Nicolae Mavrocordat, pentru apărarea standardelor româneşti ale ortodoxiei, a fost condamnat la surghiun şi ucis pe drumul spre Constantinopol. După 1990 a fost declarat de Biserica Ortodoxă Română Sfânt Ierarh Martir (data de 27 septembrie). A făcut xilogravură, miniaturi: Evangheliile, ediţia 1693 şi 1697, pictură murală la mănăstirea Antim din Bucureşti (al cărei ctitor a fost), caligrafie. A tradus scrieri de cult şi didactico-morale. A lăsat în manuscris două lucrări notabile: Chipurile Vechiului şi Noului Testament, adică obrazele oamenilor celor vestiţi ce se află în Sfânta Scriptură, în Biblie şi în Evanghelieşi Adunare pe scurt a istoriilor celor ce s-au făcut pe vremea lor..., cu 22 de foi de text, la care se adaugă 503 portrete în medalion, 3 schiţe şi 8 desene, tot în medalion, cu personaje din Vechiul Testament, Târgovişte, 1709, ms. originalul la Kiev; Didahiile, cu 28 de predici la diferite sărbători şi 7 cuvântări ocazionale. Avea o frumoasă cultură teologică şi profană: citate din Biblie, literatura patristică, filosofii antici. În multe din ele făcea o critică vehementă a moravurilor vremii. Didahiile îl aşază în rândul celor mai de seamă predicatori creştini.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 305 de ani
27.09.1827 Papiu-Ilarian, Alexandru - jurist, istoric, lingvist, ministruAlexandru-Papiu-Ilariannume la naştere Alexandru Pop (27.09.1827, Bezded, jud. Sălaj – 23.10.1877, Sibiu) Jurist, istoric, lingvist. Greco-catolic. Frate cu Ioan P.-I. Ministru român din Transilvania, unul din principalii organizatori ai revoluţiei de la 1848. În anul şcolar 1843–1844 a învăţat la liceul din Blaj, unde l-a avut professor pe Simion Bărnuţiu. Ulterior s-a mutat la liceul piariştilor din Cluj, pe care l-a absolvit în 1847. A fost unul dintre organizatorii şi conducătorii revoluţiei române de la 1848 din Transilvania. A participat la Adunarea Naţională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 şi la cea din mai 1848. Între iulie şi august 1848 a fost comisar al Propagandei în judeţul Dâmboviţa. După o scurtă perioadă în care a deţinut funcţia de inspector al şcolilor din Cercul Blaj, pleacă la Viena, unde, până în 1852, urmează cursuri juridice la universitate. Între 1852 şi 1854 îşi continuă studiile la Universitatea din Padova, pe 10 ianuarie 1854 reuşind să obţină titlul de doctor în Drept. Între 1855 şi 1858 ocupă o catedră la Facultatea Juridică din Iaşi, unde predă dreptul penal şi inaugurează cursul de statistică generală a Europei. În 1862 a fost numit procuror de secţie la Curtea de Casaţie din Bucureşti. A fost primul român transilvănean care a intrat într-un guvern de la Bucureşti: între octombrie 1863 şi ianuarie 1864 a fost ministru de Justiţie în Guvernul Kogălniceanu, legându-şi numele de o reformă importantă (secularizarea averilor mănăstireşti). A fost primul preşedinte al Societăţii Transilvania, pe care a condus-o între 1867 şi 1874. Lucrări: Istoria românilor din Dacia Superioară, vol. I–II, Viena, 1851–1852; vol. III, editat după manuscris de Ştefan Pascu, Sibiu, 1943; Tezaur de monumente istorice pentru România, vol. I–III, 1862–1864; Memorandum despre raporturile românilor cu nemţii, cu slavii şi cu ungurii. Independenţa constituţională a Transilvaniei, 1870; Relaţiunea despre manuscrisele lui Budai Deleanu, 1872; versiunea latină a lucrării Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir, sub auspiciile Academiei Române. Membru titular al Societăţii Academice Române din 1868, primul care a rostit un discurs de recepţie în acest for.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 194 de ani
27.09.1832 Torma, Zsofia - arheologScrierea-Turdas-Vinca(n. 27 septembrie 1832, Cristur, comitatul Hunedoara – d. 14 noiembrie 1899, Orăştie) Prima femeie arheolog din România, „Doctor Honoris Causa” a Universității din Cluj. Și-a petrecut primii 29 de ani în casa părintească din localitatea Crișteștii Ciceului (jud. Bistrița-Năsăud). Tatăl ei, József (Iosif) Torma, dintr-o veche familie ardeleană nobilă, făcuse cercetări la avanpostul roman de la Ilișua (jud. Bistriţa-Năsăud); iar fratele ei, mai mare, Károly Torma, profesor universitar la Pesta, arheolog și epigrafist, a fost cel care a înființat muzeul antichităților dacice de la Aquincum (Buda veche), i-au insuflat pasiunea pentru istorie şi au încurajat-o să studieze istoria şi arheologia. După moartea tatălui, în anul 1861, Zsofia Torma avea să se stabilească la Orăştie, unde va deveni membru al Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara și al Comitetului Director. În anul 1875 începe primele săpături arheologice în zona Turdaş, lângă Alba - Iulia, iar în anul următor pe Valea Nandrului. Până în anul 1879 va mai efectua săpături în localitățile: Josani, Nandru, peștera de la Nandru, Cârjiți, Geoagiu de Jos, Coldău, Hunedoara, Găunoasa și Aranieș. Descoperirile făcute la Turdaș și Valea Nandrului, din anul 1875, aveau să confirme existența unui proto-scris, inscripționat pe diferite obiecte ceramice, figurine sau fusaiole. Inventarul acestor semne simple și complexe, depășește un număr de peste 300 de inscripții sub forme regulate, geometrice sau stilizate. Prezentarea făcută de către Zsofia la reuniunea generală a Societății Germane de Antropologie, ținută la Berlin, în luna august 1880, și discuțiile ulterioare ale cercetătoarei cu iluştrii arheologi ai timpului: A.Voss, R.Virchov şi H.Schlieman vor duce la concluzia că populațiile neolitice europene aveau un sistem propriu de scriere cert. Schlieman a declarat că este de acord cu concluzia autoarei, conform căreia: ,,străvechii locuitori ai Transilvaniei aparțineau aceluiași trunchi preistoric al unei familii de popoare ariene, precum cel din Hissarlik". Această deducţie a fost făcută cu 86 de ani înaintea descoperirii de către Nicolae Vlasa în anul 1961 a celebrelor plăcuțe de la Tărtăria. Sursa articolului: http://www.certitudinea.ro/articole/istorie/view/adevarata-poveste-a-scrisului-tArtAria-vadu-rAu-miercurea-sibiului 189 de ani
27.09.1900 Făgărăşanu, Ion - medic, academicianFagarasanu-Ion(14/27.09.1900, Bucureşti – 11.04.1987, Bucureşti) Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti. S-a specializat la Viena şi Paris. A lucrat la Institutul de Medicină din Timişoara până în 1949, apoi la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti. Contribuţii în domeniul anatomiei, patologiei şi chirurgiei căilor vasculare. Lucrări: Câteva consideraţiuni asupra cranioplastiilor, 1934; La radiomamométrie électronique, 1961; Probleme de chirurgie şi anatomie clinică, 1980; Chirurgia românească şi contribuţiile ei la dezvoltarea chirurgiei mondiale, 1985. Membru al: Societăţii Internaţionale de Chirurgie, Societăţii Regale de Medicină din Londra. Membru titular al Academiei Române.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 121 de ani
27.09.1903 Ciucurencu, Alexandru - pictor, academicianAlexandru-Ciucurencu(27.09.1903, Tulcea – 27.12.1977, Bucureşti) Pictor. A studiat pictura la Academia de Arte Plastice din Bucureşti cu profesorii George Demetrescu Mirea şi Camil Ressu. Cursuri de Arte la Şcoala de la Baia Mare. Profesor universitar la Bucureşti. Membru corespondent al Academiei Române din 1963. În prima perioadă de creaţie a pictat mai ales naturi moarte, nuduri şi peisaje, care se remarcă prin armonie coloristică. După 1944 şi-a schimbat tematica, realizând compoziţii cu subiecte istorice sau sociale. A pictat şi portrete ale unor personalităţi culturale (Sonia Cluceru, Krikor H. Zambaccian, George Călinescu, Mihail Jora etc.) sau portrete de muncitori şi peisaje industriale. Lucrări: Ana Ipătescu, 1949; Epilogul răscoalelor, 1957; 1 Mai liber, 1958; Olga Bancic pe eşafod, 1959. I s-au decernat: Ordinul Muncii clasa I, 1948; Maestru Emerit al Artei din RPR, 1956; Premiul Ion Andreescu, 1956; Steaua Republicii Populare Române clasa a III-a, 1959; Artist al Poporului, 1964. Membru corespondent al Academiei Române (1963).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 118 de ani
27.09.1952 Chirău, Pavel - colonel(27.09.1952, Novoselovka, reg. Odessa, azi în Ucraina – 8.11.2008, Chişinău) Colonel. A fost unul dintre creatorii Armatei Naţionale a Republicii Moldova după ce aceasta a devenit independentă. A fost primul ei şef de Stat Major şi prim-viceprimministru al Apărării. Eliberat din funcţie în 1997.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 69 de ani
27.09.1991 Halep, Simona - sportiv, tenismanSimona-Halep(n. 27 septembrie 1991, Constanța) A început să joace tenis pe când avea patru ani. Într-o zi a luat rachetă şi a mers la terenul unde se antrena fratele ei. La 6 ani Simona câştiga deja Cupa Litoralului. Prima participare într-un circuit profesionist o face în 2006, când avea 14 ani, participând la un concurs ITF în România. În 2008 tenismena a cucerit titlul la junioare la Roland Garros. La profesioniști a disputat 17 finale până în 22.03.2015, data câștigării turneului Indian Wells. 11 trofee câștigate: 2015 – Shenzhen, Dubai, Indian Wells; 2014 - Doha, Bucureşti; 2013 - Nürnberg, Budapesta, New Haven, Moscova, Sofia. De 6 ori finalistă: 2014 - Madrid, Roland Garros, Turneul Campioanelor; 2012 - Bruxelles; 2011 - Fès; 2010 - Fès. Pe 22 octombrie, în cadrul Turneului Campioanelor din Singapore, Simona Halep a învins-o pe jucătoarea numărul 1 mondial la aceea dată, Serena Williams, cu scorul 6-0, 6-2. Se situează pe pozițiile 2-4 constant, în clasamentul WTA începând cu 2014. În februarie 2014 a primit titlul de Cetățean de onoare al orașului Bușteni, iar în martie 2014 pe cel de Cetățean de onoare al județului Constanța. Simona Halep a câştigat semfinala disputată sâmbătă 07.10.2017, dimineaţa, la Beijing cu Jelena Ostapenko şi a urcat, în premieră, pe prima poziţie a clasamentului WTA. 6-2, 6-4 a fost scorul semifinalei cu Jelena Ostapenko, după un joc extrem de frumos şi solid... La 26 de ani Simona era deja de aproape un an nr. 1 WTA, iar în 09.06.2018 își consolidează poziția de lider după ce a câștigat și finala Roland Garros. Evenimentul s-a petrecut după 40 de ani de la câștigarea aceluiași titlu de către Virginia Ruzici. Numărul unu în clasamentul WTA, a fost desemnată campioană mondială pe anul 2018 de către Federația Internațională de Tenis (ITF). Campioană și la Wimbledon în 13.07.2019.Sursele articolului: http://gsp.ro;http://www.vedeteblog.com/2013/11/biografie-simona-halep-wiki-sportiva.html;http://adevărul.ro/news/sport/simona-halep-agnieszka-radwanska-tenis-1_51934e5c053c7dd83f9d03d9/index.html;http://ro.wikipedia.org/wiki/Simona_Halep; http://fabwags.com/who-is-simona-haleps-boyfriend/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=who-is-simona-haleps-boyfriend 30 de ani
28.09.1847 Dima, G(h)eorg(h)e - compozitor, dirijor, pedagog, academicianGheorghe-Dima(28.09/10.10.1847, Şcheii Braşovului – 4.06.1925, Cluj-Napoca) Compozitor, dirijor şi pedagog. Urmează şcoala de profil tehnic, mai întâi la Liceul Real din Viena şi apoi la Politehnica din Karlsruhe (Germania). În această perioadă se arată pentru prima oară interesat de muzică. Va lua mai întâi lecţii de canto cu profesorul Heinrich Giehna, iar apoi, la Viena, cu Otto Uffmann. Hotărât să se dedice muzicii, va trece la Graz, sub îndrumarea lui Ferdinand Thieriot. În tinereţe a cântat la operele din Klagenfurt şi Zürich. După întoarcerea în oraşul natal a fost: profesor de muzică şi dirijor, fiind director al Şcolii de Gimnastică şi Cântări (1875–1879; 1899–1914) şi cel dintâi director al Conservatorului din Cluj (care astăzi îi poartă numele). Lucrări: Cucule cu peana sură (f.a.), Mama lui Ştefan cel Mare (1884?) şi Ştefan Vodă şi codrul (1904), toate fiind referiri la unitatea spaţiului cultural românesc de dinaintea Marii Uniri. A lăsat piese pentru voce şi pian: A venit un lup din crâng (versuri de George Coşbuc), 1904; De ce nu-mi vii ? (tradus în limba germană ca O, komm zu mir! pe versuri de Mihai Eminescu); Peste vârfuri (trad. lb. germ. Wehmuth pe versuri de Mihai Eminescu, traducere de Mite Kremnitz, lied cântat prima oară la Sibiu, în 1897, dedicat „domnului Titu Maiorescu“). Coruri bărbăteşti: Hai în horă... (versuri de Vasile Alecsandri), cântat prima oară la Sibiu, în 1884, sub formă de cor mixt; În zadar alerg pământul; Scumpă, dragă copiliţă; Toată iarna ger şi frig; Ce faci Ioană; Două inimi nu-mi dau pace (versuri populare); Hora (cu acompaniament de pian, versuri de Vasile Alecsandri); Primăvara (versuri de Vasile Alecsandri); Ziua ninge (versuri de Vasile Alecsandri – poezia Iarna); Mama lui Ştefan cel Mare, baladă pentru solişti şi cor, cu acompaniament de pian (versuri de Dimitrie Bolintineanu). Există un număr de piese scrise pornind de la melodii populare, cel mai adesea româneşti (cunoscute publicului la momentul întocmirii acestor preluări sau, în câteva cazuri, melodii vechi), dar şi ale altor popoare. Pentru voce şi pian – Hop, ţurcă, furcă ! dedicat „fratelui meu Pandeli“; Jelui-m-aş şi n-am cui..., dedicat „doamnei Veturia Triteanu“. Prieten cu familia Mureşenilor din Braşov. Filarmonica din Braşov şi Conservatorul din Cluj îi poartă numele. Membru de onoare al Academiei Române (1919).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 174 de ani
28.09.1861 Caradja, Aristide - entomolog, jurist, academicianAristide-Caradja(28.09.1861, Dresda – 29.05.1955, Bucureşti) Prinţ, entomolog şi jurist. A făcut parte din familia Caradja (Caragea), o familie nobilă de origine grecească (fanariotă), ai cărei membri au ocupat de-a lungul timpului importante funcţii în cadrul Imperiului Otoman. A studiat şi a colecţionat vestita sa colecţie de fluturi (având peste 110 000 de exemplare, care, începând din 14 iunie 1944, se află la Muzeul Antipa din Bucureşti) pe moşia sa din Grumăzeşti, unde dăinuie şi astăzi conacul situat în mijlocul unui mic parc dendrologic constituit din arbori seculari de stejar, frasin, carpen, castan, tei, dar şi din alte specii rare de arbori şi arbuşti aduşi din întreaga lume. Casa are un singur nivel, cu o terasă largă în faţa unui salon mare, din care se deschid intrările în celelalte încăperi. Membru de onoare al Academiei Române (1930), reconfirmat în 1948.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 160 de ani
28.09.1876 Negri, Constantin (Costache) - scriitorCostache-Negrinume la naştere Constantin Negrea (1812, Iaşi – 28.09.1876, Târgu Ocna) Scriitor. Refugiat la Chişinău în timpul mişcării eteriste (1821). Mama lui s-a recăsătorit (1824) cu poetul Costache Conachi. Şcolit greceşte la Iaşi, a învăţat apoi la un pension francez de la Odessa. A călătorit mult (Viena, Paris, Berlin, Hamburg, Veneţia, Florenţa, Napoli, Londra) şi a fost influenţat de Risorgimento. La 1848 a fost membru al Comitetului revoluţionar restrâns de la Cernăuţi. A fost agent al ţării la Constantinopol. Unionist, prieten cu Vasile Alecsandri (care era îndrăgostit de sora lui). Ca scriitor a fost un fin diletant, publicând doar prin reviste. Emil Gârleanu i-a strâns textele, publicându-le postum: Versuri, proză, scrisori, 1909.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 145 de ani
28.09.1882 Pârvan, Vasile - istoric, arheolog, profesor universitar, academicianVasile-Parvan(n. 28 septembrie 1882, Perchiu, jud. Tecuci, în prezent în jud. Bacău - d. 26 iunie 1927, București) Fiu de învăţător, clasele primare le face cu tatăl său, iar pe cele secundare la liceul clasic din Bârlad. După bacalaureat frecventează cursurile de istorie ale Facultăţii de Litere din Bucureşti, cu profesori ca Ion Bogdan, Dimitrie Onciul, N. Iorga. Trimis cu bursă în Germania pentru specializare în istoria antică şi-şi susţine doctoratul. Membru corespondent, iar din 1913 titular al Academiei Române, numit profesor de istorie antică la Universitatea din Bucureşti şi director al Muzeului Naţional de Antichităţi. Ca arheolog îşi începe activitatea la Cetatea Tropaeum unde a încercat o valorificare istorică a ruinelor oraşului Tropaeum Traiani de lângă Adamclisi, apoi la Ulmetum în centrul Dobrogei, deschide şantierul de la cetatea Histria, se ocupă de săpăturile de la Tomis şi Callatis. Acordă o deosebită atenţie preistoriei, epocilor primitive. Lucrarea sa fundamentală Getica este o sinteză istorico-arheologică privind preistoria Daciei, iar cea de-a doua lucrare fundamentală, Dacia, este o schiţă a vechilor civilizaţii din ţările carpato-danubiene, apărută după moartea autorului. Personalitatea lui Pârvan este recunoscută în străinătate, fiind membru corespondent sau chiar membru al unor instituţii şi academii din Italia şi Franţa. Îşi găseşte sfârşitul într-un sanatoriu din Bucureşti, înainte de împlinirea vârstei de 45 de ani. 139 de ani
28.09.1902 Ivanovici, Ivan – muzician, compozitor, dirijor(n. 1844 (alte surse 1845), Alba Iulia (alte surse Timișoara), Imperiu Austro-Ungar – d. 16 S.V. / 28 S.N. 09.1902, București, România). Alte alternative pentru numele său sunt: Ion Ivanovici, Jovan Ivanović, Iosif Ivanovici, Josef Ivanovich. De etnie sârb sau după alte surse rus lipovean. A urmat până în anul 1858 şcoala primară şi gimnazială în Alba Iulia. Rămas orfan, la 14 ani s-a înrolat copil de trupă, la fanfara militară a Regimentului 6 Infanterie din Galaţi, unde şeful de muzică Alois Riedl i-a dat lecţii de clarinet şi s-a ocupat special de educaţia sa muzicală. Creația sa a cuprins în majoritate dansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri, serenade, romanţe, piese în stil popular. Peste 350 de piese muzicale valoroase. Dintre capodoperele create de compozitor amintim: - valsurile: „Alina”, „Aurel”, „Amalia”, „Frumoasa româncă”, „Cleopatra”; - mazurcile: „La balul curţii”, „Pe Dunăre”, „Plăcerea balului”. „Sârba moţilor”, inspirată de folclor, a fost creată şi pentru a dovedi originea sa ardelenească de care a fost mândru întotdeauna. Dintre lucrările pentru voce cu acompaniament de pian, cea mai cunoscută este „Frumoşii ochi albaştri”. Din 1880, prin grija editorului său Constantin Ghebauer din Bucureşti, apare valsul care l-a făcut celebru în întreaga lume „Valurile Dunării”. Peste 60 de edituri străine l-au publicat. Eduard Strauss din familia care a creat cele mai strălucitoare valsuri ala lumii l-a introdus în repertoriul Orchestrei Curţii de la Viena. Revista germană „Die Musik” l-a numit cu admiraţie ”Regele valsului românesc”. În 1889 a participat la un concurs internaţional pentru realizarea a unui „marş de defilare” în onoarea ţarului Alexandru al Rusiei, prezent şi el, la expoziţia concurs organizată la Paris. Deși participau 116 compozitori a obținut premiul I. A trăit și lucrat mai ales în Galați. Din copil de trupă a ajuns la grad de maior, iar mai târziu, în anul 1900, a fost numit în funcția de inspector general al muzicilor militare din România. Din 1901 a locuit la București. A îmbogățit repertoriul fanfarelor militare cu celebrul vals „Valurile Dunării”, dar până în zilele noastre și cu alte piese cum ar fi: „Porumbeii albi” sau „Hora micilor dorobanți”. Sursă documentare și imagine modificată: https://uti24.ro/stiri/iosif-ivanovici-un-mare-compozitor-roman-despre-care-se-vorbeste-prea-putin/ articolul – “IOSIF IVANOVICI: UN MARE COMPOZITOR ROMÂN DESPRE CARE SE VORBEŞTE PREA PUŢIN” 119 de ani
29.09.1846 Comşa, Dimitrie - profesor, agronom, etnograf, academician(29.09.1846, Sibiu – 15.02.1931, Sibiu) Profesor, agronom, etnograf, memorandist. A absolvit Institutul Teologic Pedagogic la Sibiu. Între 1871 şi 1873 frecventează cursurile Academiei de Agronomie din Altenburg şi Leipzig. Din 1874 este numit profesor la Catedra de studii agricole-economice a Institutului Teologic Pedagogic din Sibiu, unde a funcţionat timp de 35 de ani. A predat pomicultura, horticultura, legumicultura, zootehnia agricolă, fizica populară, contabilitatea, contopite din 1892 sub numele de economia rurală, până în anul 1909, când a fost silit de guvernul maghiar să se pensioneze sub pretext că nu cunoaşte limba maghiară. Aceleaşi discipline le-a predat în secţia pedagogică a institutului şi în plus ştiinţele naturale (1874–1909). Cu studenţii făcea lecţii practice în grădinile institutului şi vizite la fermele model din Sibiu. A fost preşedinte activ al Societăţii de lectură Andrei Şaguna a studenţilor teologi. Deputat mirean în Sinodul Arhidiecezei Sibiu şi în Congresul Naţional Bisericesc. La 16/28 februarie 1888 contribuie la înfiinţarea Reuniunii Române de Muzică din Sibiu, al cărui preşedinte va fi Eugen Brote, după care va prelua conducerea până în 1905. A organizat o serie de expoziţii de vite, oi şi fructe în satele judeţului, cu premii. Reuniunea organiza în sate întruniri agricole cu prelegeri populare. A sprijinit înfiinţarea de cooperative de credit săteşti. În 1902 Reuniunea Română de Agricultură cu Reuniunea Sodaților Români din Sibiu au organizat o mare expoziţie industrială românească cu produse meşteşugăreşti, obiecte de artă populară românească. În 1887 imprimă întâia sa lucrare, Pomăritul. Redactează Calendarul bunului econom, 1877–1881. Scoate foaia Economul, 1893–1894, în care publică nenumărate articole în domeniul economic-agricol. Colaborează permanent la Telegraful Român şi Foaia poporului. Imprimă: Călăuza agricolă, trei volume, 1924–1925; Nana Zamfira, Îndrumări din economia casnică şi grădinărit, 1929; Radu Temelie. Îndrumări din economia câmpului, 1929. Realizează albumul artistic Din ornamentica română, 1904. Cutreieră apoi peste 200 de sate strângând cusături româneşti (să nu se piardă) din care a imprimat trei volume cu 384 modele de ţesături, broderii originale. Imprimă tot la Sibiu, în 1909, Album de crestături din lemn, cu 243 de piese. A fost printre întemeietorii gazetelor Tribuna şi Foaia Poporului. Ca secretar al Partidului Naţional Român din Transilvania a participat la alcătuirea Memorandumului, 1892. În procesul de la Cluj, din 1894, a fost condamnat la trei ani închisoare alături de Nicolae Cristea şi Dr. Daniil Popovici Barcianu, ispăşindu-şi pedeapsa la Vaţ. Întreaga viaţă a lucrat în conducerea ASTRA. Mitropolitul Nicolae Bălan îl recheamă la catedră din 1922. Pune bazele primului muzeu bisericesc al arhiepiscopiei Sibiului cu icoane, manuscrise, obiecte vechi de cult, veşminte liturgice. În 1926 Academia Română l-a ales membru de onoare. La înmormântare i s-au făcut funerarii naţionale. Revista Transilvania din Sibiu a publicat, în 1976, albumul Ornamentica română, cuprinzând modele de ţesături şi crestături din colecţiile lui.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 175 de ani
29.09.1908 Bulic, Adam - ziarist(29.09.1908, Uzdin, Banatul Sârbesc – 3.10.1986, Novi Sad) Ziarist. Licenţiat al Academiei Comerciale din Cluj. A lucrat la ziarul românesc Nădejdea (1935–1944) din Vârşeţ, apoi la Editura Libertatea din Novi Sad. Provine probabil din familia unuia dintre primii memorialişti ardeleni, Teodor Bulic din Beiuş, Transilvania.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 113 de ani
29.09.1919 Aramă, Constantin - inginer, academicianConstantin-Arama(29.09.1919, Iaşi – 24.03.2003, Bucureşti) Inginer, specialist în motoare cu ardere internă. A absolvit Şcoala Politehnică din Bucureşti, după care a fost inginer la Craiova, Piteşti şi Bucureşti, unde şi-a început şi cariera didactică, la Institutul Politehnic, Catedra motoare cu ardere internă (1951). Lucrări: Combustibili şi lubrifianţi pentru motoare, 1962; Cercetarea în domeniul construcţiilor de maşini, 1972; Economia de combustibili pentru automobile, 1974; Poluarea aerului de către motoarele cu ardere internă. Reducerea poluării şi economicitate, 1975; Termotehnica, 1976. Membru al Academiei Române (1991), preşedinte al Comisiei de termotehnică a Academiei Române, membru al Institutului de Ingineri Mecanici din Marea Britanie.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 102 de ani
29.09.1929 Gheorghiu, Ion Alin - pictor, sculptor, graficianIon-Alin-Gheorghiu(29.09.1929, Bucureşti – 11.12.2001, Bucureşti) Pictor, sculptor, grafician. A absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, clasa Camil Ressu. A avut foarte multe expoziţii, atât în ţară, cât şi în străinătate: Helsinki, 1960; Moscova, 1962; Paris, 1963; Veneţia, 1964; Geneva, Londra, Paris, Plovdiv, 1966; Memphis, 1967; Praga, 1969; Alexandria, Düsseldorf, Haga, Moscova, Roma, Tallinn, Tel Aviv, Tunis, Varşovia, Leningrad, Palma de Mallorca etc. Lucrări: ciclul Grădinile suspendate (pictură), ciclul Himere (sculptură). Medalia de Aur conferită de Accademia del Lavoro, Italia. Membru titular (1999) al Academiei Române. Decorat cu Steaua României în grad de Ofiţer, 2001.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 92 de ani
30.09.1875 Anestin, Victor - gazetar, scriitorVictor-Anestin2(30.09.1875, Bacău – 5.11.1918, Bucureşti) Gazetar şi scriitor. În 1907 a propus înfiinţarea Societăţii Astronomilor Români (a fost a XXIX-a din lume), care a apărut în anul următor, primind numele astronomului francez Camille Flammarion. De asemenea, a propus înfiinţarea Observatorului Astronomic Popular. A condus numeroase publicaţii de popularizare a ştiinţei: Almanahul ziarului Universul; Anuarul general al presei române (editor, 1907); Anuarul ziarului Patria (Craiova, 1906; 1911–1916); Apărarea naţională (redactor iunie 1900 – februarie 1903); Bibliografia română (director, Alcalay & Co, 1914–1916); Calendarul maritim (1909–1915); Calendarul „Minervei“ (1899–1916); Calendarul Muncii (1907–1916); Foaia populară (ianuarie 1898 – iunie 1903); Minerva (redactor, 1908–1916); Orion (1907–1912, a XIII-a revistă de popularizare a ştiinţei din lume); Ştiinţa tuturor (director, 1918); Tribuna familiei (1898–1905); Vremea (1903–1904, secretar de redacţie). A tradus şi a prelucrat numeroase lucrări de popularizare a ştiinţelor. Considerat primul autor de SF în România: În anul 4000 sau o călătorie la Venus, 1899; Căpitanul Scott la Polul Nord, 1915; Cum să înveţi stelele, f.a.; Viaţa anecdotică a învăţaţilor noştri.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 146 de ani
30.09.1882 Brătescu, Constantin - geograf, academicianConstantin-Bratescu(30.09.1882, Câşle, azi Mineri, jud. Tulcea – 23.10.1945, Bucureşti) Geograf. A absolvit Literele şi Filosofia la Bucureşti, apoi a studiat geografia la Leipzig şi Berlin. Profesor şi decan al Facultăţii de Ştiinţe din Cernăuţi (1924–1938), apoi profesor la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. A elaborat o teorie originală pentru determinarea vârstei teraselor şi a oscilaţiilor de nivel ale apelor Mării Negre în cuaternar. El a inaugurat în România direcţia de cercetare morfoclimaterică. Lucrări: Formele de relief din Muscel, 1911; Lacul Mangalia, 1915; Contribuţiuni la studiul deltei dunărene, 1921; Pământul Dobrogei, 1928. Membru corespondent al Academiei Române (1919).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 139 de ani
30.09.1931 Rădulescu, Dem - actorDem-RadulescuDem Rădulescu (n. 21 sau 30 septembrie 1931, Râmnicu Vâlcea – d. 17 septembrie 2000, Bucureşti). A fost unul dintre marii actori de comedie români de teatru, film şi televiziune, profesor universitar (Profesor Universitar la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti). S-a născut la Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România într-o familie de negustori. După terminarea liceului din Râmnicu-Vâlcea, "Bibanul" (porecla primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanţă şi actorie. El a obţinut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea; a luptat în ring la categoria "mijlocie". I se prevestea o carieră bunicică... A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării. În anul 1954 a absolvit cursurile, Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, beneficiind de bursă pe toată perioada studiilor. A debutat în acelaşi an la Teatrul Naţional din Bucureşti, căruia i-a rămas fidel toată viaţa. În 1956 a câştigat premiul I pentru interpretare cu piesa "Steaguri pe turnuri" (îl interpretează pe "banditul" Rijikov) – la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale. A fost prieten cu Ion Cojar şi Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru “Farfuridi” şi "Scrisoarea pierdută", unde a avut colegi de excepție: Toma Caragiu, Rodica Tapalagă, Petre Gheorghiu, Ştefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Cioranu şi Ciulei însuşi. Liviu Ciulei l-a numit ’’Un actor 'de geniu' ’’. Prin rolurile pe care le-a interpretat, a devenit în scurtă vreme unul dintre cei mai populari actori, iubit de publicul larg de toate vârstele şi categoriile. Umorul său natural, cizelat prin studiu, a devenit marca inconfundabilă a personalităţii sale. Graţie talentului său pedagogic şi a bogatei sale experienţe creatoare în activitatea didactică, a contribuit la formarea a zeci de tineri actori valoroşi ca profesor la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.
90 de ani
01.10.1777 Ghica, Grigore al III-lea - voievod, domnitorGrigore-Ghica-III(~ 1724, Constantinopol – 1.10.1777, Iaşi) Domn fanariot al Moldovei (1764–1767; 1774–1777) şi al Ţării Româneşti 1768–1769). Albanez ca etnie, era fiul lui Alexandru G., dragoman (translator) la Înalta Poartă. Era filorus, ca şi alţi domni fanarioţi (ex. Caragea), deoarece spera că puterea creştină va putea salva spaţiul creştin de jugul otoman. Domnind în ambele ţări române, a încercat o uniformizare legislativă, mai ales sub aspectul impozitelor. Toate domniile lui au stat sub semnul conflictelor ruso-turce, dar, mai ales, al războiului încheiat prin Pacea de la Kuciuk Kainargi, prin care Imperiul Otoman cedează Bucovina Imperiului Austriac. Domnul a fost decapitat de turci apărând statutul românesc al Bucovinei. A avut descendenţi care au făcut parte din familiile Balş, Catargi, Caragea, Vârnav, Tzigara, Macedonski.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 244 de ani
01.10.1856 Bianu, Ion - editor, profesor universitar, preşedinte al Academiei RomâneIon-Bianu(1.10.1856, Făget, jud. Alba – 3.02.1935, Bucureşti) Editor de texte vechi, fondator al şcolii româneşti de bibliografie şi biblioteconomie, profesor universitar de istoria literaturii române (1902–1928), director al Bibliotecii Academiei. A editat: Predice făcute la praznice mari de Antim Ivireanul, 1886; Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, 1887; Psaltirea Şcheiană, 1889. Ca bibliograf, a organizat Biblioteca Academiei şi a publicat: Bibliografia românească veche, 4 vol. 1903–1944, din care vol. 1–2 în colaborare cu Nerva Hodoş şi vol. 3–4 în colaborare cu Dan Simonescu, precum şi Catalogul manuscriselor româneşti, în colaborare cu Remus Caracaş şi Gh. Nicolăiasa, 4 vol., astfel: vol. 1–3, 1907–1931; vol. 4, 1967, continuat de Gabriel Strempel, Fl. Moisil, L. Stoianovici. Ca istoric literar s-a remarcat prin numeroase studii despre literatura română veche. Director al Bibliotecii Academiei Române (1884–1935), membru (1902) şi preşedinte al Academiei Române (1929–1932), vicepreşedinte (1932–1935).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 165 de ani
01.10.1864 Ghibănescu, Gheorghe - istoric, genealog, filolog, academicianGheorghe-Ghibanescu(1.10.1864, Făcliu, jud. Vaslui – 6.07.1936, Iaşi) Istoric, genealog şi filolog. A absolvit Literele la Iaşi, a fost profesor la Bârlad şi Iaşi. A adunat o mare colecţie de documente din oraşele şi satele Moldovei şi a tradus din limba slavonă acte care cuprind date în special despre epoca feudală din Moldova. A publicat aceste documente în volumele XVIII–XXV ale Uricariului (editat de Teodor Codrescu), apoi în colecţia proprie Ispisoace şi zapise (6 vol., 1906–1926). După 1906 a publicat în cele peste 25 de volume ale propriei colecţii, Surete şi izvoade, documente, studii şi genealogii referitoare la vechi familii boiereşti cum ar fi: Cuza, Catargiu, Racoviţă, Răşcanu, Kogălniceanu. Membru corespondent al Academiei Române (1905).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 157 de ani
01.10.1865 Evolceanu, Dumitru - critic literar, profesorDumitru-Evolceanu(1.10.1865, Bucureşti – 28.07.1938, Timişoara) Critic literar. A absolvit Literele la Iaşi şi Latina la Collège de France şi École des Hautes Études din Paris. A studiat la Universităţile din Bonn şi Berlin. Profesor la Universitatea din Bucureşti. Junimist, adversar al naturalismului şi postromantismului. Lucrarea cea mai cunoscută este Istoria literaturii latine, Partea I – Literatura latină arhaică, 1899.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 156 de ani
01.10.1919 Cajal, Nicolae - medic, academicianNicolae-Cajal(1.10.1919, Bucureşti – 7.03.2004, Bucureşti) Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti. Din 1966 profesor şi şef al Catedrei de virusologie la IMF Bucureşti. Director al Institutului de Virusologie al Academiei Române (din 1967). A fost între 1994–2004 preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. Discipol al acad. Ştefan S. Nicolau, întemeietorul şcolii româneşti de virusologie. Contribuţiile sale au fost publicate în peste 400 de lucrări ştiinţifice. În legislatura 1990–1992, senator pentru municipiul Bucureşti din partea FSN. Lucrări: Consideraţiuni asupra simptomatologiei şi prognosticului trichinelozei, 1946; Lumea virusurilor, 1962; Relaţii între virusuri şi tumori, 1971; Enterovirusuri nepoliomielitice. Implicaţii în patologie şi în poluarea mediului ambiant, 1983. A fost ales în 1963 membru corespondent şi în 1990 membru titular al Academiei Române. Vicepreşedinte al Academiei Române (1990–1994), preşedinte al Secţiei de ştiinţe medicale şi preşedinte al Fundaţiei M.H. Elias. Spitalul Caritas din Bucureşti i-a purtat numele.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 102 de ani
01.10.1921 Niculescu, Angelo - sportiv, fotbalist, antrenor de fotbalAngelo-Niculescu(n. 1.10.1921, Craiova - d. 20.06.2015) Jucător şi antrenor de fotbal. Primul meci l-a jucat la Flamura Roşie, Arad. A devenit cunoscut la Dinamo, Bucureşti. A debutat ca antrenor în 1952 la Dinamo, juniori, formând jucători precum Răducanu, Dobrin. A mai antrenat echipele Steaua, Politehnica Timişoara, Sportul Studenţesc, FCM Bacău, Universitatea Cluj. S-a remarcat îndeosebi prin calificarea României la Campionatul Mondial din Mexic (1970) şi calificarea în sferturile Campionatului European (1972).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 100 de ani
01.10.1944 Bejan, Mircea - inginer(1.10.1944, Timişoara)Inginer. A absolvit Institutul Politehnic, Facultatea de Mecanică şi a devenit profesor al facultăţii. Contribuţii în domeniul rezistenţei materialelor.Lucrări: Ştiinţă şi inginerie, 8 vol., 2002–2005; Să construim în siguranţă, 2004. Membru al Asociaţiei Române de Tensometrie, al Asociaţiei Române de Forjă, al Societăţii Române de Mecanică Aplicată. A primit de mai multe ori Premiul de Excelenţă al AGIR.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: http://centruldecalcul.ro/astr/prof-univ-em-dr-ing-bejan-mircea/ 77 de ani
01.10.1947 Murărescu, Maria - realizator de televiziuneMaria-Murarescucunoscută ca Marioara Murărescu (n. 1 octombrie 1947, Câmpulung Muscel - d. 30 ianuarie 2014, București). Realizatoare consacrată de programe folclorice, fiind cunoscută în special ca realizatoare a emisiunii TV Tezaur folcloric. În calitate de realizatoare de televiziune, numele îi este inseparabil de emisiunea Tezaur folcloric, pe care a realizat-o aproape trei decenii pe postul TVR. În timpul comunismului a fost constrânsă, conform propriilor declarații, să facă anumite compromisuri: „Dacă aș fi cedat intenției cenzurii de a-mi politiza emisiunea mi-aș fi pierdut publicul; dacă nu cedam deloc, mi se suspenda emisiunea.”. A fost decorată la 14 aprilie 2009 cu Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler. A decedat la 30 ianuarie 2014 la ora 13:00, după o lungă suferință. Sursa articolului: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marioara_Mur%C4%83rescu 74 de ani
02.10.1830 Bob, Ioan - cărturar, clericIoan-Bob(1739, Iclod, Cluj – 2.10.1830, Blaj) Cărturar şi cleric. A studiat la Seminarul Catolic din Cluj. Episcop greco-catolic de Blaj (din 1784), a luptat pentru emanciparea socială şi naţională a românilor din Transilvania, fiind unul dintre autorii textului Supplex Libellus Valachorum (1792), adresat împăratului Leopold al II-lea al Austro-Ungariei, document fundamental în lupta pentru drepturi naţionale a transilvănenilor. A scris Dicţionarul rumanesc, lateinesc şi unguresc, 1822–1833, primul dicţionar etimologic, având 11 000 de cuvinte. De asemenea, a editat Biblia de la Blaj, 1784, considerată până astăzi monument de cultură de către greco-catolicii din România.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 191 de ani
02.10.1897 Gheorghiu, (Mihail) Miluţă - actorMiluta-Gheorghiu(2.10.1897, Iaşi – 10.12.1971, Bucureşti) Actor. A absolvit Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi. Actor la Teatrul Naţional din Iaşi. Cunoscut mai ales prin rolurile în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri. Roluri în teatru: Chiriţele lui Alecsandri, Harap Alb, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Mitică Popescu de Camil Petrescu, Puntila şi sluga sa Matti de Brecht, Intrigă şi iubire de Schiller. Rol în filmul: O noapte furtunoasă (1943). Artist al Poporului.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 124 de ani
02.10.1898 Daniello, Leon Silviu - medicDaniello-Leon-Silviunume la naştere Dănilă (2.10.1898, Budapesta – 27.03.1970, Cluj-Napoca) Medic. A început Facultatea de Medicină din Budapesta (1917–1918). Întrerupe studiile după două semestre, fiind încorporat la Regimentul 63 Infanterie austriac. A urmat şcoala de ofiţeri la Alba Iulia. A prestat serviciul militar până la sfârşitul războiului, fără să fie pe front. Continuă studiile universitare la Facultatea de Medicină din Cluj (1918–1922). Doctoratul în medicină în 1922. În 1924 a urmat cursuri de specializare în pneumoftiziologie la spitalul Wilhelmin din Viena, iar între 1924 şi 1925 la clinicile conduse de Ernst von Romberg şi E. Sauerbruch din München, unde s-a specializat ca asistent străin în fiziopatologia pulmonară, ftiziologia şi radiologia medicală. Între 1926 şi 1927 a lucrat la spitalul Charité şi la Institutul Pasteur din Paris. A susţinut teza de docenţă cu titlul „Studiu critic despre debutul ftiziei adultului“ şi a primit titlul de docent în 1929. A vizitat pentru documentare privind modul de organizare numeroase staţiuni sanatoriale: Hauteville (Franţa, în 1926), Davos, Arosa (Elveţia, în 1927), iar în 1930, din Germania şi Scandinavia. În 1931 a făcut o călătorie de studii în Italia de Nord, cu vizitarea sanatoriului de la Sondalo. A fost preparator de la 1 octombrie 1921 la Clinica 1 Medicală condusă de profesorul Iuliu Haţieganu. Profesor universitar din 1942 până în 1967, fiind primul profesor universitar de pneumoftiziologie din învăţământul medical românesc. În 1939 a fost numit medic pneumoftiziolog la Spitalul Militar din Cluj, cu gradul de căpitan în rezervă. Director al Institutului de Ftiziologie din Sibiu/Cluj din 1942. A fost unul dintre principalii autori ai depistării sistematice a tuberculozei prin radiomicrofotografie, precum şi ai terapiei antituberculoase cu antibiotice, cu deosebire a streptomicinei. În 1928 a înfiinţat primul dispensar TBC pentru populaţie din Cluj. Lucrări: Profilaxia individuală şi tratamentul tuberculozei pulmonare, 1926; Pericolul tuberculozei în Universitate (cu Iuliu Haţieganu), 1926; Tuberculoza, duşmanul neamului, Sibiu, 1927; Studiu clinic despre debutul ftiziei adultului, 1930; Consideraţii asupra formelor pseudo-tuberculoase ale linfogranulomatozei maligne (cu Ioan Goia), 1934; Forma spontan regresivă a ftiziei incipiente (cu P. Chiper), 1934; Curs elementar de ftiziologie pentru studenţi 1949; Silicoza şi silicotuberculoza (cu S. Copcea şi L. Prodan), 1953, lucrare pentru care primeşte Premiul de Stat; Tratamentul insuficienţei respiratorii, 1968; Cum tratăm insuficienţa respiratorie, 1968. În 1937 a participat ca raportor la Congresul Cehoslovac de Tuberculoză din munţii Tatra. În 1960 a participat la Consfătuirea Internaţională de Silicoză, Plovdiv (Bulgaria). A fost preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Medicale, filiala din Cluj (1962–1970). Vicepreşedinte al Societăţii Române de Ftiziologie. Medic Emerit din 1954. Membru corespondent al Societăţii Franceze de Studii Ştiinţifice asupra Tuberculozei (din 1928); membru corespondent al Societăţii Germane de Pneumoftiziologie (din 1965); consilier la Uniunii Internaţionale contra Tuberculozei (din 1963); membru al Academiei de Medicină din New York. Membru corespondent al Academiei Române (1965).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 123 de ani
02.10.1911 Paraschivescu, Miron Radu - ziarist, poet, mentor literar, memorialistMiron-Radu-Paraschivescu(n. 2 octombrie 1911, Zimnicea — d. 17 februarie 1971, București) Studii liceale şi superioare de arte plastice la Cluj şi Bucureşti, dar şi Facultatea de Litere din Bucureşti. În perioada interbelică desfăşoară o bogată activitate redacţională şi colaborează la reviste de stânga cu articole şi versuri, dar manifestându-şi simpatia şi pentru revistele de avangardă, cum ar fi Unu. Face parte din conducerea revistei Era nouă, iar în timpul războiului antisovietic, grupează o serie de tineri scriitori contestatari şi nonconformişti în jurul ziarului Ecoul, vădind de pe atunci remarcabile calităţi de mentor literar. În 1945 este reporter la România liberă, redactor-şef la Revista literară şi Almanahul literar din Cluj. După 1950 devine membru în comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Se retrage la reşedinţa sa de la Vălenii de Munte, care devine un centru literar ce atrage tineri scriitori care-i cer sfatul şi ajutorul. Debutul literar, sub pseudonimul Emil Soare, a avut loc în anul 1929 la revista săptămânală Povestea, scoasă de aşezământul tipografic Datina românească din Vălenii de Munte. Poezia se intitula Iubirea şi fusese scrisă în ultimul an de liceu. Cea mai cunoscută operă în versuri care i-a adus celebritatea, Cântice ţigăneşti, apare în 1941, reeditată cu completări în 1957. Ele îşi au punctul de pornire în Romancero gitan de Federico Garcia Lorca. Traduce din Puşkin, Mickievicz, Rilke, Gorki, Nekrasov, Desnos, Garcia Lorca. Ţine cronica plastică Civilizaţia ochiului în Luceafărul, apoi o transferă în revista Teatru. Îşi publică memorialistica în volumul Jurnalul unui cobai şi Amintiri, iar reportajele au fost cuprinse în volumele: Bâlci la Râureni, Drumuri şi răspântii. În teatru are o singură încercare, comedia Asta-i ciudat, inspirată din lumea bâlciurilor. Opera poetică cuprinde, pe lângă antologicele Cântice ţigăneşti, volumele: Cântarea României; Laude; Laude şi alte poeme; Declaraţia patetică; Versul liber; Tristeţe; Poeme, ultimele, apărute postum în 1971. 110 de ani
02.10.1933 Astaloş, G(h)eorg(h)e - poet, dramaturgGeorge-Astalos(n. 4 octombrie 1933, București - d. 27 aprilie 2014, București) Poet şi dramaturg. A absolvit Şcoala Militară de Topografie, Bucureşti. A debutat ca poet cu placheta Şotron, 1970, unde graţiosul se îmbină cu violenţa. A scris şi teatru poematic: Vin soldaţii şi alte piese, 1969, Premiul Uniunii Scriitorilor, în linia absurdului lui Eugène Ionesco. S-a stabilit în Franţa în 1971. A condus revista Nouvelle Europe a Parlamentului European. Repatriat din 2003. A publicat volume de versuri: La lingua del canarino, 1974; Aqua Mater, 1984; Simetrii, 1991; Poeme retorice, 1991; Magma, 1992; Ecuaţia tăcerii, 1996; Parcurs, 1997; Pe muche de şuriu, 1999 şi eseuri: Théâtre – Art Référentiel (Teatrul – artă referenţială), 1976; La pluridimensionnalité du théatre (Pluridimensionalitatea teatrului), 1986. A publicat în SUA Contestatory Visions • Five Plays (Viziuni contestatare. Cinci piese), 1984, apoi Une prière de trop (O rugăciune mai mult), 1994, Politikon. A publicat cu succes şi proză: Bordel à merde (Bordel de doi bani), 1975; Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i la Paris, 1996. Cetăţean de onoare al Republicii Franceze (din 1990), laureat al distincţiei Palmes Académiques (Paris, 2001) şi Cavaler al Ordinului Steaua României (2004).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:http://martinmaia.blogspot.ro/2014/05/in-memoriam-george-astalos-1933-2014.html 88 de ani
02.10.1935 Goma, Paul - prozator(n. 2.10.1935, Mana, com. Vatici, jud. Orhei, Basarabia - d. 25.03.2020 Paris)Prozator. Exmatriculat din liceul Gh. Lazăr din Sibiu pentru motive politice. A fost arestat la Şcoala de Literatură din Bucureşti (1956) pentru atitudinea legată de evenimentele din Ungaria. Închisoare şi domiciliu forţat până în 1963. Începe Filologia la Bucureşti şi, urmărit pentru citirea unor cărţi interzise, se mută la fără frecvenţă. A fost susţinut la debut de George Ivaşcu, care l-a angajat redactor la România literară şi l-a recomandat pentru a deveni membru PCR. Respins de cenzură, romanul Ostinato a fost trimis clandestin şi publicat în Germania, 1971, şi Franţa, 1971, cu titlul La cellule des libérales (Celula liberalilor).A publicat romane: Die Tür (Uşa), 1971 în Germania şi în Franţa; Elles étaient quatre... (Ele erau patru...), 1974; Gherla, 1976; Dans le cercle (În cerc), 1977; Garde inverse (Gardă inversă), 1979 (la Bucureşti 1997). A părăsit ţara în 1977, împreună cu soţia (fiica ilegalistului comunist Constantin Năvodaru) şi copilul şi s-a stabilit în Franţa. A fost susţinut de postul de radio Europa Liberă ca refugiat politic şi este pensionar al statului francez.Continuă să publice cărţi în care-şi povesteşte experienţa: Le tremblement des hommes (Cutremurul oamenilor), 1979; Les chiens de la mort ou la Passion selon Piteşti (Câinii morţii sau Pasiunea după Piteşti); 1981; Chassé-croisé (Vânat şi de unii şi de alţii), 1983; Bonifacia, 1986; Le Calidor, 1987; Culorile curcubeului, 1990; L’art de la fugue, 1990; Astra, 1992. A publicat la Bucureşti Jurnal apocrif, 3 vol., 1997.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://www.timpul.md/articol/omagiatul-zilei-paul-goma---cel-mai-cunoscut-disident-basarabean-49177.html 86 de ani
02.10.1939 Spătaru, Dan (George) - cântăreț de muzică uşoarăDan-Spataru(2.10.1939, Aliman, jud. Constanţa – 9.09.2004, Bucureşti) Cântăreț de muzică uşoară. Şi-a început cariera în fotbal, jucând la Medgidia, apoi la Progresul şi Ştiinţa Bucureşti, în timp ce era student la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. A trebuit să părăsească sportul din cauza unei discopatii. A început să cânte la Casa Studenţilor în 1962 melodii italieneşti. A fost elevul Cameliei Dăscălescu. Temistocle Popa a compus şlagăre pentru el. Cele mai cunoscute melodii: „Ţărăncuţă, ţărăncuţă“; „Nicio lacrimă“; „Nu-ţi şade bine când plângi“; „Nu m-am gândit la despărţire“; „Oare, oare, îţi pare rău“; „În rândul patru“; „Drumurile noastre toate“; „Trecea fanfara militară“; „Mi-ai furat inima“; „Măicuţă, îţi mulţumesc“. Pentru multe dintre melodii a compus el însuşi versurile.Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 82 de ani
03.10.1829 Creţianu (Cretzianu), George - poet, ministru, academician(3.10.1829, Bucureşti – 6.08.1887, Constanţa) Poet. A plecat la Paris în 1848 cu o bursă acordată de Guvernul Provizoriu spre a studia Dreptul şi Literele, ceea ce a şi făcut, în ciuda suspendării bursei. Alături de Al. I. Odobescu a avut un rol de seamă în înfiinţarea Societăţii România Jună şi a revistei cu acelaşi nume la Paris în 1851. S-a întors în ţară în 1853, după ce vizitase Elveţia şi Italia. Unionist. Director al Băncii Române. A publicat la: Revista Carpaţilor (1860–1861) şi Albina Carpaţilor (1877–1880, Sibiu). Ministru la Departamentul Dreptăţii, ministru al Cultelor (1862). A scris versuri sentimentale: Melodii intime, 1854, şi patriotice: Patrie şi libertate, 1879. Membru de onoare al Academiei Române (1882).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:https://www.myheritage.com/names/george_cretzianu 192 de ani
03.10.1839 Burada, Teodor T. - folclorist, etnografTeodor-Burada(3.10.1839, Iaşi – 17.02.1923, Iaşi) Folclorist şi etnograf. Aromân ca etnie. Fiu al lui Teodor şi al Mariei B. A urmat Academia Mihăileană şi Facultatea de Drept la Iaşi. Şi-a continuat studiile la Paris, frecventând şi Conservatorul de Muzică (absolvit în 1865). A urmat apoi, tot la Paris, Şcoala de Poduri şi Şosele. Profesor de vioară la Şcoala de Muzică din Iaşi, apoi la Conservatorul de Muzică din Iaşi. Membru al societăţii Junimea. A şi concertat ca violonist, atât în ţară, cât şi în străinătate. Lucrări: Despre întrebuinţarea musicei în unele obiceiuri vechi ale poporului român, 1876; Originea violinei şi perfecţionarea ei, 1876; Datinile poporului român la înmormântări, 1882; Datinile la nunţi ale poporului român din Macedonia, 1883; Cercetări asupra musicei ostăşeşti la români, 1891; Corurile bisericeşti de musică vocală armonică în Moldova, 1914. Membru corespondent al Academiei Române (1887).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 182 de ani
03.10.1931 Comşa, George - fizician, academician(3.10.1931, Bucureşti)Fizician. A absolvit studiile Fizico-Chimice la Universitatea din Bucureşti şi a lucrat la Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti. A plecat în Germania în 1972 şi este profesor la Institutul de Chimie Fizică al Universităţii din Bonn. Lucrează şi la Institut für Grenz achenforschung und Vakuumphysik der Kernforschungsanlage. Contribuţii în domeniul construcţiei de echipament pentru vid înaintat, în studiul suprafeţelor pure şi al proceselor legate de suprafeţe. Profesor invitat la universităţi din Elveţia, Franţa, SUA. Lucrări: Comment on „Direct Measurement of the Longitudinal Coherence Length of a Thermal Neutron Beam“, 1983. Membru al Institutului Max Plank, al Universităţii din Ierusalim. Membru de onoare al Academiei Române (1997).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu:https://www.springer.com/gp/book/9783662150917 90 de ani
03.10.1940 Dacian, Leni - balerinprenume la naştere Elena (03.10.1940, Bucureşti)Balerină. Fiică adoptivă a lui Ion D. A absolvit Şcoala de Coregrafie din Bucureşti şi Şcoala de Coregrafie din Leningrad.Solistă şi prim-solistă a Operei Române din Bucureşti. A interpretat toate marile roluri ale baletului clasic, pe muzică de Beethoven, Liszt, Chopin, Ceaikovski, Gluck, Prokofiev, Grieg, Ravel, Mozart etc., precum şi în baletul modern: Gerswin, Bernstein, Rodgers, Cole Porter. A susţinut numeroase turnee în străinătate: Cehoslovacia, Grecia, Franţa, Italia, Germania, SUA. Distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967), Ordinul Naţional Serviciu Credincios în grad de Cavaler (2002) şi Diploma de excelenţă a Operei Naţionale (2006).Sursă text:Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 Sursă imagine prelucrată de calendarele.eu: https://tvhappy.ro/cultour/leni-dacian-balerina-coregrafa-i-actria-povestiri-din-culisele-filmului-felix-i-otilia-id347686.html 81 de ani


Weather
at Bucharest
How
Ultimele date : Clear
Detalii : cer senin
Temperatura : 13 0C
Presiunea atmosferică : 1.016 bari
Umiditatea : 74 %
Viteza vântului : 0 m/s
Informații de la ora : 04:49:20

JosSus


© Calendare românești | 2021 | All Rights Reserved | This Week | prezentare oferită de: Corina & Bogdan Simeanu



Folosim cookies așa cum este detaliat pe pagina -> Politica de confidențialitate... Din motivele enunțate pe această pagină am reușit să asigurăm protecția datelor dumneavoastră.

Doar dacă sunteți de acord vă invităm să continuați vizitele pe acest site.

X