This Week
Calendare romanesti
Calendare romanesti












This Week


TitlulDescriereaAu trecut:
19.08.1800 Cihac, Iacob Cristian Stanislau - medic, biologIacob-Cristian-Stanislau(19.08.1800, Aschaffenburg, Germania – 29.11.1888, Aschaffenburg) Medic şi naturalist. Origine cehă. Tată adoptiv al lui Alexandru C. A studiat Medicina la Heidelberg. A fost medic al Comitetului de ciumă şi medic-şef al armatei Moldovei (1830–1852). Inspector al serviciilor sanitare din Moldova. A pus bazele Cercului de lectură medicală din Iaşi, împreună cu Mihail Zotta, devenit în 1833 Societatea de Medici şi Naturalişti. A fondat Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi. Profesor la Academia Mihăileană. Lucrări: Istorie naturală, manual, 1837; Index al plantelor ce constituesc flora Moldovei şi a productelor Moldovei din câteşitrele imperiile naturei, împreună cu I. Szabo, 1836 (sunt inventariate 1116 specii vegetale, este prima lucrare de farmacologie din România). Membru al: Societăţii de Ştiinţe Naturale din Frankfurt, Societăţii Medico-Naturaliste din Heidelberg, Societăţii de Istorie Naturală din Mainz, Societăţii Geologilor francezi. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 219 de ani
19.08.1881 Enescu, George - compozitor, dirijor, violonistGeorge-Enescu(19.08.1881, Liveni, Botoşani – 4.05.1955, Paris) Primele noţiuni muzicale le-a primit din copilărie la Dorohoi. La vârsta de 7 ani trece la Conservatorul din Viena, după care urmează Conservatorul Naţional de Muzică din Paris. În capitala Franţei va debuta strălucit printr-un recital de autor, la vârsta de numai 15 ani, după care urmează un senzaţional debut ca simfonist cu Poema Română, la vârsta de 17 ani. În acelaşi an, 1898, va apărea şi la Ateneul Român ca dirijor, compozitor şi violonist. La Paris a fondat şi a condus Trio-ul instrumental şi cvartetul de coarde George Enescu, a început să predea lecţii de vioară şi să desfăşoare o susţinută activitate de violonist-concertist. În ţară, Enescu a concertat cu Filarmonica din Bucureşti şi cu Orchestra simfonică din Iaşi. A fost membru fondator şi preşedinte al Societăţii Compozitorilor Români. În a doua parte a vieţii, Enescu şi-a intensificat activitatea pedagogică, printre elevii săi numărându-se Yehudi Menuhin, Ida Haendel, Lola Bobescu, Henryk Szering ş.a. Din dorinţa susţinerii tinerilor creatori români, a fondat, în 1912, Premiul naţional de compoziţie George Enescu. În anul 1946 s-a stabilit definitiv la Paris. Enescu a lăsat o moştenire relativ restrânsă ca număr (are doar 33 de lucrări cu număr de opus), dar de ample dimensiuni, chiar în domeniul sonatei şi cvartetului. A fost răsplătit cu: premiul de compoziţie Pleyel, de două ori cu Legiunea de Onoare a Franţei, membru onorar şi membru activ al Academiei Române, membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Paris, al Academiei Naţionale Santa Cecilia din Roma şi al Academiei de Ştiinţe din Praga. A publicat volumul memorialistic Les souvenirs de Georges Enesco, tradus şi în limba română. 138 de ani
19.08.1881 Enescu, George - o altă biografie - compozitorGeorge-Enescu(19.08.1881, Liveni, Botoşani – 4.05.1955, Paris) Compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Este considerat cel mai important muzician român. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani; la vârsta de 5 ani apare în primul său concert şi începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Între 1888 şi 1894 studiază la Conservatorul din Viena, având ca profesori, printre alţii, pe: Joseph Hellmesberger (vioară) şi Robert Fuchs (compoziţie). Se încadrează rapid în viaţa muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziţii de: Johannes Brahms, Pablo Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy entuziasmând presa şi publicul, deşi avea doar 12 ani. După absolvirea Conservatorului din Viena cu Medalia de Argint îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895–1899) sub îndrumarea lui: Armand Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie). În ziua de 6 februarie 1898 îşi face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu suita simfonică opus 1 Poema Română. În acelaşi an începe să dirijeze concerte la Bucureşti şi să dea recitaluri de vioară. Lucrări: Rapsodii Române (1901–1902), Suita nr. 1 pentru orchestră (1903), Simfonia nr. 1 (1905), Şapte Cântece pe versuri de Clément Marot (1908). Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris, întreprinde turnee în mai multe ţări europene, având parteneri prestigioşi ca: Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier, Richard Strauss. În timpul Primului Război Mondial rămâne în Bucureşti, dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiţie integrală în România), compoziţii de: Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum şi creaţiile proprii: Simfonia nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră nr. 2 (1915). În acelaşi an are loc prima ediţie a Concursului de compoziţie George Enescu. După război îşi continuă activitatea împărţită între România şi Franţa. De neuitat au rămas interpretarea: Poemului pentru vioară şi orchestră de Ernest Chausson şi a Sonatelor şi Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) şi New York (1938). Activitatea lui pedagogică capătă de asemenea o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniştii: Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin. În 1921–1931 a lucrat la opera Oedip, monumentală creaţie dramatică şi muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (născută Cantacuzino, fiica lui Gh. C. Nababul), cu care se va căsători mai târziu. Primul tenor care l-a interpretat pe Oedip pe scena Operei din Paris a fost André Parnet. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rămas în Bucureşti, are o activitate dirijorală bogată, încurajând şi creaţiile unor muzicieni români ca: Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Sabin Drăgoi. După război dă concerte împreună cu: David Oistrach, Lev Oborin, Emil Ghilels şi Yehudi Menuhin. În ultimii ani ai vieţii a compus: Cvartetul de coarde nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, desăvârşeşte poemul simfonic Vox Maris pentru soprană, tenor, cor şi orchestră, schiţat încă din 1929, Simfoniile nr. 4 şi 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu). După 1945 rămâne definitiv la Paris. La Bucureşti se găseşte un Muzeu al Muzicii şi Casa Memorială George Enescu (în fostul palat Cantacuzino de pe Calea Victoriei, unde a locuit cu Maruca), iar Orchestra Filarmonică având sediul la Ateneul Român îi poartă numele. Prin Festivalul şi Concursul Internaţional anual George Enescu de la Bucureşti, cu participarea unor muzicieni de faimă mondială, opera muzicală enesciană este pusă în valoare şi rămâne un mesager al spiritului românesc în lume.Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 138 de ani
19.08.1915 Giurgea, Margareta - fizician, academicianMargareta-Giurgea(n. 19 august 1915, București—d. 28 aprilie 2011 București) Fizician. A absolvit Facultatea de Ştiinţe, Secţia fizico-chimice la Bucureşti. Profesor la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti şi la cea de Chimie a Politehnicii din Bucureşti. Contribuţii în spectrofotometria de absorbţie, mai ales în polimerii sintetici. Membru al Academiei Române (1992). A fost preşedinte al Secţiei de ştiinţe fizice a Academiei Române (1992–1995). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 104 de ani
19.08.1933 Gioncu, Victor - inginer, academician(19.08.1933, Arad) Inginer. A absolvit Facultatea de Construcţii la Institutul Politehnic din Timişoara. Profesor la Facultatea de Construcţii din Timişoara. Contribuţii în domeniul stabilităţii plăcilor curbe, al comportării structurilor metalice în timpul unor acţiuni seismice. A publicat peste 150 de lucrări ştiinţifice. Membru al Academiei de Ştiinţe din New York, al Comitetului European de Construcţii Metalice, al Comisiei de proiectare antiseismică, membru al Asociaţiei Internaţionale pentru Structuri Spaţiale, membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 86 de ani
19.08.1941 Banciu, Mircea Desideriu - inginer chimist, academicianMircea-Banciu(19.08.1941, Hunedoara – 29.04.2005, Bucureşti) Inginer chimist. A absolvit Chimia Industrială la Bucureşti, unde şi-a luat şi doctoratul, cu o teză despre tehnologia medicamentelor şi a produselor farmaceutice. S-a specializat în chimie organică la Universitatea din Köln. Profesor la Facultatea de Chimie a Institutului Politehnic din Bucureşti. Lucrări: Metode fizice în chimia organică, 1972; Aplicaţii ale metodelor fizice în chimia organică, 1977; Hidrocarburi, 1997. Membru corespondent al Academiei Române (1991). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 78 de ani
19.08.1982 Baba, Alina - muzician(19.08.1982, Novi Sad, Voivodina) Muziciană. Soră a Mirelei B. A absolvit Liceul de muzică Isidor Bajić din Novi Sad, clasa instrumente de coarde (violă). Studentă la Academia Regală de Muzică din Stockholm ca elevă a lui Björn Sjögren, Claus Christian Schutser, Amiram Ganz şi Predrag Novovici. Din 2003 este membră a formaţiei vocal-instrumentale de muzică rock Dejtonski sporazum din Stockholm (voce şi violă electrică), iar din 2005, împreună cu sora sa, evoluează în formaţia Balkan Rock Legends din Amsterdam, compusă din muzicieni proveniţi din toate fostele republici iugoslave, concertând la Stockholm şi Paris. Predă cursuri de vioară la mai multe şcoli din Stockholm. A participat în 2007 la Concursul Internaţional de Muzică Uşoară George Grigoriu din România. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 37 de ani
20.08.1864 Brătianu, Ion I.C. (Ionel) - prim-ministru, om politic şi de stat, diplomatIon-Bratianu(20.08.1864 Florica, jud. Argeş – 24.11.1927, Bucureşti) Este fiul mai mare al lui Ion C. Brătianu, a cărui familie, originară din ţinuturile Argeşului, este menţionată în documente încă din secolul al XVI-lea. Primeşte o educaţie aleasă şi-şi face studiile la Bucureşti şi Paris. Devine inginer în specialitatea căi ferate şi lucrează ca inginer practicant la Calea Ferată Iaşi - Paşcani. Căsătorit cu principesa Moruzi cu care are un fiu Gheorghe, istoric şi om politic, mort în închisoarea de la Sighet. În anul 1895 debutează în viaţa politică, considerându-se continuator al tatălui său şi în anul 1909, în urma Congresului P.N.L., este ales preşedinte al Comitetului Executiv şi conducător al P.N.L. Propune revizuirea Constituţiei pentru modificarea sistemului electoral. Ia parte la cele două războaie balcanice, ca maior de artilerie. După moartea regelui Carol ia parte, ca preşedinte al Consiliului de Miniştri şi preşedinte al Partidului Liberal, la marile acte istorice ale ţării. El devine principalul sfetnic al regelui Ferdinand, dar şi cel care-l influenţează pe suveran în luarea deciziilor. El stabileşte poziţia României faţă de situaţia de neutralitate, apoi tratativele diplomatice care culminează cu intrarea României în război de partea Antantei. Este în fruntea politicii şi diplomaţiei în perioada războiului şi a Unirii, precum şi la încoronarea regelui Ferdinand la Alba Iulia în 1922. Este înmormântat la Florica, alături de tatăl său. 155 de ani
20.08.1864 Brătianu, Ion I.C. - o altă biografie - prim-ministru, diplomat

Ion-Bratianusau Ionel Brătianu (20.08.1864, Florica, jud. Argeş – 24.11.1927, Bucureşti) Om politic. A fost fiul liderului liberal Ion C.B. şi frate al lui Constantin I.C.B. şi al lui Vintilă I.C.B. Tată al istoricului Gheorghe B. După ce îşi susţine bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti (1882) efectuează, ca voluntar, un stagiu militar de şase luni, obţinând gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Artilerie. În paralel frecventează cursurile Şcolii de Poduri şi Şosele. În vara anului 1883 pleacă la Paris pentru completarea studiilor: cursant al clasei de matematici speciale la Şcoala Preparatorie Saint-Barbe (1883–1884), auditor extern al cursurilor Şcolii Politehnice (1884–1886), student la Şcoala de Poduri şi Şosele (1886–1889). Obţine, în 1889, diploma de inginer. Încearcă în zadar, de două ori, să obţină licenţa la Sorbona. Revenit în ţară în 1889, este concentrat la cazarma Malmaison, unde este înaintat la gradul de locotenent. În octombrie 1889 se angajează inginer specialist în construcţia de căi ferate la CFR, în subordinea lui Anghel Saligny. Devine membru al Partidului Naţional Liberal încă din 1895. Ministru al Lucrărilor Publice la 33 de ani. În acelaşi an candidează la Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj. Susţine acceptarea în partid (februarie 1889) a foştilor lideri (Trădarea Generoşilor) ai Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (C. Stere, V.G. Morţun, dr. I.G. Radovici, I. Nădejde). La Congresul PNL din ianuarie 1909 este ales preşedinte al partidului, funcţie politică pe care o va păstra până la sfârşitul vieţii. La 2 octombrie 1913 Comitetul Executiv al PNL acceptă propunerea sa privind reforma agrară (exproprierea parţială a marii proprietăţi) şi electorală (colegiu electoral unic). Aceste propuneri ale liderului liberal sunt susţinute şi de o importantă parte a oamenilor de stat ai vremii: regele Carol I, conservatorii democraţi (care susţin însă nişte modificări – două colegii electorale şi expropriere prin cumpărare) şi chiar conservatorii. A fost: ministru al Lucrărilor Publice: 31 martie 1897–30 martie 1899, 14 februarie 1901–18 iulie 1902; ministru al Afacerilor Străine ad-interim: 9 ianuarie 1902–12 decembrie 1904; 27 decembrie 1908–4 martie 1909, interval în care Partidul Liberal condus de el a fost chemat la guvernare în preajma războiului balcanic, 8–11 decembrie 1916–26 ianuarie 1918; 29 noiembrie 1918–12 septembrie 1919; 22 ianuarie–6 iulie 1927; ministru de Interne: 12 martie 1907–5 decembrie 1909, 6 februarie–28 decembrie 1910; ad-interim: 4 martie–1 noiembrie 1910, 30 octombrie 1923–27 martie 1926; ministru de Război: 4 ianuarie 1914–15 august 1916; 19 ianuarie–25 martie 1922; Preşedinte al Consiliului de Miniştri: 27 decembrie 1908–28 decembrie 1910; 4 ianuarie 1914–26 ianuarie 1918; 29 noiembrie 1918–12 septembrie 1919; 19 ianuarie 1922–27 martie 1926; 22 iunie–24 noiembrie 1927; deputat în 1895; senator în 1911. Lucrări: Notre commerce de céréales, 1899; Chestia tramvaielor comunale, 1911; Manifest-program, 2 volume, 1911; România şi Peninsula Balcanică, 1913; Situaţia înternaţională a României. Expunere făcută la Adunarea Deputaţilor (16–17 decembrie 1919), 1919; Din amintirile altora şi ale mele, 1922; Activitatea corpurilor legiuitoare şi a Guvernului de la 1 ianuarie 1922 până la 27 martie 1916, 1926; Discursurile lui Ion I.C. Brătianu, 4 vol., 1933 (postum); Cuvintele unui mare român 1914–1927 f.a. Pe 7 iunie 1923 este ales membru de onoare al Academiei Române. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011

155 de ani
20.08.1868 Negruzzi, Costache - prozator, redactor, academicianCostache-Negruzzi(1808, Trifeşti, Iaşi – 20.08.1868, Trifeşti, Iaşi) Prozator. Tatăl al lui Iacob N. Şcolit greceşte, a învăţat limba română după Istoria pentru începutul românilor în Dachiade Petru Maior. A fost postelnic şi mare vornic. Redactor la Propăşirea (1844). A debutat foarte devreme, cu traduceri adunate sub titlul: Zăbăvile mele în Basarabia în anii 1821, 1822, 1823 la satul Şărăuţii, din raiaua Hotinu. A scris proză cu suculente observaţii realiste: Aprodul Purice, 1837; Alexandru Lăpuşneanu, 1840; Muza de la Burdujăni, 1851; Păcatele tinereţelor, 1857 ş.a. A tradus din greacă, franceză şi rusă. Colaborator la publicaţiile lui Gh. Asachi şi Ion Heliade-Rădulescu, a pledat pentru o limbă română unitară. Membru fondator al Societăţii Academice Române (1867). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 151 de ani
20.08.1872 Bolintineanu, Dimitrie - poetDimitrie-Bolintineanu(1819 sau 1825, Bolintinul din Vale, jud. Ilfov – 20.08.1872, Bucureşti) Poet. Aromân la origini. A studiat la liceul Sf. Sava, fiind coleg cu Ion Ghica, Gr. Alexandrescu, N. Bălcescu. A fost trimis cu bursa Asociaţiei Literare la Paris, unde a studiat la Collège de France cu Jules Michelet, Edgar Quinet, Adam Mieckiewicz, Saint-Marc Girardin. După revoluţia de la 1848, pentru care se întoarce în ţară, îl aflăm în exil la Paris, unde semnează, alături de alţi emigranţi români, Protestaţii ale românilor din Valahia, adresate guvernelor Franţei, Angliei, Austriei şi Prusiei. I se permite să se întoarcă în ţară în 1857, după ce călătorise la Constantinopol şi prin Asia Mică şi locuise o vreme pe insula Samos, unde Ion Ghica era bei. Unionist, a fost ministru în timpul domniei lui Al.I. Cuza şi redactor al ziarului Dâmboviţa (1858). A scris poezie lirică de orientare romantică, sentenţioasă, muzicală, celebrând libertatea şi patriotismul. A cultivat meditaţia, balada, poemul epic byronian: Conrad, 1867, satira politică, legenda istorică: Legende sau basme naţionale în versuri, 1858, evocarea exotică de tip hugolian şi senzuală: Florile Bosforului, 1866. A scris romane de moravuri: Manoil, 1855, însemnări de călătorie, drame şi monografii istorice. I-a apărut în Franţa culegerea de versuri Brises d’Orient, 1866, pentru care Th. de Banville l-a considerat parnasian. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 147 de ani
20.08.1892 Onicescu, Octav - matematician, filosofOctav-Onicescu(n. 20 august 1892, Botoșani — d. 19 august 1983, Bucureşti) Şcoala primară şi liceul la Botoşani, apoi Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti urmată în paralel cu cea de filosofie. Licenţiat în matematică şi filosofie, este profesor de matematică la Liceul militar de la Mănăstirea Dealu. Ia parte la operaţiunile militare din timpul primului război mondial, iar după încheierea păcii, în anul 1919 pleacă la Roma unde elaborează primele sale memorii de matematică, iar în 1920 devine primul român care-şi trece doctoratul în matematici în capitala Italiei. Elaborează teoria varietăţilor cu patru dimensiuni şi a mai susţinut două teze suplimentare: una despre funcţiile de compoziţie, iar cealaltă despre fundamentele geometriei. Studii la Paris, iar de la 1 iulie 1929 este profesor agregat apoi titular la Catedra de mecanică teoretică de la Secţia de fizică. În 1930 organizează Şcoala de statistică din Bucureşti al cărei director a fost de la înfiinţare. Publică cea dintâi carte de algebră modernă în limba română. La Universitate s-a ocupat de organizarea catedrei de teoria probabilităţilor, ocupându-se de latura aplicativă a acestei ramuri a matematicii, şi a fost conducătorul secţiei de teoria probabilităţilor din cadrul Institutului de Matematică al Academiei. A iniţiat şi organizat Uniunea interbalcanică a matematicienilor, cuprinzând matematicieni din Albania, Bulgaria, Grecia, România, Turcia şi Iugoslavia. A fost preocupat de algebră, geometrie, statistică, dar mai ales de teoria probabilităţilor şi programare liniară. În acest din urmă domeniu a dat o metodă originală de reducere a sistemelor de ecuaţii numită Metoda Onicescu. În domeniul geometriei diferenţiale, ca şi în cel al analizei funcţionale, există Formula Onicescu. Publică un număr de 19 manuale şi tratate de nivel mediu şi superior, între care: Calculul vectorial - partea I; Calculul probabilităţilor (1939); Algebră; Teoria momentelor; Calculul probabilităţilor şi statistica matematică; Calculul probabilităţilor şi aplicaţii; Lecţii de statistică matematică; Cibernetica sau ştiinţa strategiei în conducerea acţiunilor omeneşti. La redactarea unora dintre lucrări a colaborat cu Gh. Mihoc, Gh. Galbură, C.T. Ionescu-Tulcea. Publică peste o sută de note şi memorii de înaltă ţinută ştiinţifică, în franceză, germană, engleză, italiană, română. Este citat în lucrări şi tratate de matematică pe plan internaţional. 127 de ani
20.08.1917 Hodorogea, Andrei - inginer hotarnicAndrei-Hodorogea(1878, Slobozia Hodorogea, Basarabia – 20.08.1917, Chişinău) Inginer hotarnic. A absolvit Şcoala de Agricultură de la Cucuruzeni şi s-a specializat în Rusia. Prieten cu Simion Murafa. S-a ocupat de delimitarea proprietăţilor – mai ales ale răzeşilor – din Moldova. A încercat să apere proprietatea şi a intrat în conflict cu forţele revoluţionare, fiind ucis. Statuia sa din Parcul Catedralei de la Chişinău a fost dărâmată în 1940. O stradă din Chişinău îi poartă astăzi numele. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 102 de ani
20.08.1920 Dumitrescu-Buşulenga, Zoe - critic, istoric literar, eseist, academicianZoe-Dumitrescu-Busulenga(20.08.1920, Bucureşti – 5.05.2006, mănăstirea Văratec, Neamţ) Critic şi istoric literar, eseist. A absolvit Şcoala Centrală din Bucureşti. Studii muzicale la Conservatorul Proarte, studii juridice şi filologice (anglo-germanistică, istoria artelor). Din 1973 director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară George Călinescu din Bucureşti, profesor la Universitatea din Bucureşti. Director al Şcolii Române din Roma (Accademia di Romania, 1991–1997), director al Revistei de istorie şi teorie literară şi al revistei Synthesis. Lucrări: Studii de istorie a culturii: Ion Creangă, 1963; Eminescu,1964; Surorile Brontë, 1967; Sofocle şi condiţia umană, 1974; Eminescu – cultură şi creaţie, 1976; Renaşterea, umanismul şi destinul artelor, 1975; Eminescu şi romantismul german, 1986); Eminescu. Viaţă – Creaţie – Cultură, 1989. Studii de comparatistică: Renaşterea, umanismul şi dialogul artelor, 1971; Valori şi echivalenţe umanistice, excurs critic şi comparatist, 1973. Memorii: Caietul de la Văratec. Convorbiri şi cuvinte de folos, 2007. A primit: Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România (1986, 1989), Premiul internaţional Herder (1988), Premiul Adelaide Ristori (1993), Ordine al Merito della Republica Italiana în grad de Comandor (1978) şi în grad de Grande Ufficiale (1996), Ordinul bulgar Sf. Metodiu şi Chiril (1977), Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Ofiţer (2003). Membră în Comitetul Executiv al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată (1973–1979), membră a Academiei de Ştiinţe şi Studii Europene din Franţa, membră la Academia Europaea din Londra (1993). Membră a Academiei Române (1990) şi vicepreşedinte al ei (1990–1994), preşedinte al Secţiei de filologie şi literatură. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 99 de ani
21.08.1882 Maior, Augustin - fizician, inventator, profesor universtarAugustin-Maior(n. 22 august 1882, Reghin - d. 1963, Cluj) Este fiul învăţătorului Gheorghe Maior şi al Terezei Cosma. Studiile primare şi le face la Reghin, iar pe cele liceale la Liceul Romano-Catolic din Târgu Mureş şi la Liceul Piariştilor din Budapesta, unde şi-a luat şi bacalaureatul. Tot la Budapesta va urma şi Şcoala Politehnică obţinând diploma de inginer mecanic. A audiat cursuri de specializare la Mûnchen, Viena şi Göttingen pentru fizica teoretică şi matematici superioare. Din iniţiativa lui Augustin Maior s-a înfiinţat la Universitatea din Cluj primul curs de fizică teoretică şi aplicată în limba română, el fiind numit profesor universitar pentru predarea acestui curs. A predat şi cursul de fizică şi tehnologia industrială la Academia Comercială din Cluj. Decan al Facultăţii de Ştiinţe din Cluj, membru titular al Academiei de Ştiinţe din România, Augustin Maior a fost primul profesor universitar care a introdus în România predarea de cursuri distincte de fizică teoretică. În perioada interbelică a reuşit să alcătuiască una dintre cele mai bune biblioteci de fizică din ţară; tot el a organizat un laborator de măsurări electrice, dotat corespunzător, a înfiinţat, la Sibiu, prima şcoală de telefonie şi telegrafie din Transilvania. A avut şi alte preocupări, cum ar fi psihologia în industrie, mecanismul crizelor economice. În anul 1929 a participat, cu partea matematică, fizică şi tehnică, la redactarea Enciclopediei Române Pallas. Opera de creaţie ştiinţifică a lui Augustin Maior este vastă şi inegală, cea mai relevantă descoperire a sa fiind telefonia multiplă. 137 de ani
21.08.1925 Caragiu, Toma - actorToma-Caragiu(21.08.1925, Hrupisti, Grecia – 4.03.1977, Bucureşti) Actor de teatru, TV, film. Familie din Epir, stabilită la Ploieşti. Frate al Matildei C.-M. Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile şi intră la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, clasa Victor Ion Popa. În vacanţe susţine o vie muncă de animator cultural, adună în jurul său tineri artişti şi realizează spectacolul Tache, Ianke şi Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful Modern din Ploieşti, apoi Trandafirii roşii de Zaharia Bârsan. Astfel ia fiinţă Brigada culturală Prahova, nucleu ce se va transforma în 1947 în Teatrul Sindicatelor Unite, din care se va naşte, în 1949, Teatrul de Stat din Ploieşti. În 1948 este angajat al Teatrului Naţional din Bucureşti. În 1951 se angajează la nou-înfiinţatul Teatru de Stat din Constanţa unde joacă, printre altele, rolul Rică Venturiano din O noapte furtunoasă. În anul 1953 este numit director al Teatrului de Stat Ploieşti, funcţie pe care o va deţine timp de 12 ani. În 1965 pleacă, invitat de Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra din Bucureşti, lăsând în urma lui o zestre de 90 de premiere. A jucat alături de alţi mari actori cum ar fi Ştefan Bănică senior, Octavian Cotescu, Rodica Tapalagă etc. Roluri în: Poveste sentimentală, regia Iulian Mihu, 1962; Străzile au amintiri, regia Manole Marcus, 1962; Politică şi delicatese, regia Haralambie Boroş, 1963; Cartierul veseliei, regia Manole Marcus, 1965; Procesul alb, regia Iulian Mihu, 1966; Haiducii, regia Dinu Cocea, 1966; Vremea zăpezilor, regia Gheorghe Naghi, 1966; Şeful sectorului suflete, regia Gheorghe Vitanidis, 1967; Subteranul, regia Virgil Calotescu, 1967; Răpirea fecioarelor, regia Dinu Cocea, 1968; Răzbunarea haiducilor, regia Dinu Cocea, 1968; Haiducii lui Şapte Cai, regia Dinu Cocea, 1970; BD în alertă, 1970; Zestrea Domniţei Ralu, regia Dinu Cocea, 1971; Săptămâna nebunilor, regia Dinu Cocea, 1971; Facerea lumii, regia Gheorghe Vitanidis, 1971; Bariera, regia Mircea Mureşan, 1972; Ciprian Porumbescu, regia Gheorghe Vitanidis, 1973; Proprietarii, regia Şerban Creangă, 1974; Trei scrisori secrete, regia Virgil Calotescu, 1974; Tatăl risipitor, regia Adrian Petringenaru, 1974; Actorul şi sălbaticii, regia Manole Marcus, 1975; Mastodontul, regia Virgil Calotescu, 1975; Operaţiunea „Monstrul“, regia Manole Marcus, 1975; Serenada pentru etajul XII, regia Carol Corfanta, 1976; Gloria nu cântă, regia Alexandru Bocăneţ, 1977; Buzduganul cu trei peceţi, regia Constantin Vaeni, 1977; Marele singuratic, regia Iulian Mihu, 1977. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 94 de ani
21.08.1928 Constantin, Jean - actorJean-Constantin(21.08.1928, Techirghiol – 26.05.2010, Bucureşti) Actor. De etnie romă. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Actor de comedie, a realizat mai ales roluri în film: Revanşa (1978); Braţele Afroditei (1978); Acţiunea Autobuzul (1978); Expresul de Buftea (1978); Nea Mărin miliardar (1979); Al treilea salt mortal (1980); Fin du Marquisat d’Aurel (1980); Am o idee (1981); Iancu Jianu, haiducul (1981); Un echipaj pentru Singapore (1981); Pruncul, petrolul şi ardelenii (1981); Duelul (1981); Secretul lui Bachus (1984); Sosesc păsările călătoare (1984); Secretul lui Nemesis (1985); Colierul de turcoaze (1985); Masca de argint (1985); Coana Chiriţa (1986); Chiriţa la Iaşi(1987); În fiecare zi mi-e dor de tine (1987); Miss Litoral (1990); Atac în bibliotecă (1992); A doua cădere a Constantinopolului (1994); Punctul zero (1996); Sexy Harem Ada-Kaleh (2001); Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (2006); Meseriaşii (Serial TV) (2006); Păcală se întoarce (2006); Roaming (2007). A primit trofeul Gopo al UNATC pentru întreaga activitate în 2007.Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 91 de ani
22.08.1456 Vlad Ţepeş - voievod, domnitorVlad-Tepes(n. noiembrie/decembrie 1431 - d. decembrie 1476). În 22.08.1456 - Vlad Ţepeş, numit și Vlad Drăculea (sau Dracula) redevine domn al Ţării Româneşti. A domnit în Țara Românească în: 1448, 1456-1462 și 1476. Nu a fost demon sau vampir nici în timpul vieții nici după… Motivele pentru care are totuși această faimă internațională ar putea fi: - numele familiei – Drăculea (drac fiind în română denumirea demonilor), - decorația tatălui său – Ordinul Dragonului care avea ca simbol un balaur (în concepția populară, un fel de drac), - ducații noi (monedă munteană), care au circulat întâi în Transilvania, iar apoi și în Țara Românească. Monedele aveau pe o parte un vultur cu aripile întinse, cu capul întors spre dreapta, iar pe altă parte un dragon înaripat cu coadă de șarpe, cu aripile și laba dreaptă ridicate, și laba stângă terminată în patru gheare. Moneda a fost introdusă de tatăl lui Vlad Țepeș același Vlad al II-lea Dracul, - Metodele folosite contra dușmanilor săi și implicit ai Țării Românești au fost sângeroase, aspre și dure. Ele sunt specifice evului mediu și au fost împrumutate chiar de la dușmanii săi cei mai mari – turcii. A fost dat drept chezaș (un fel de prizonier care garanta supunerea familiei dorințelor sultanului), de către tatăl său (Vlad al II-lea Dracul, guvernator al Transilvaniei, și domnitor și el al Țării Românești) la Istanbul. Acolo a învățat inclusiv metodele de tortură turcești. Cea a tragerii în țeapă căreia ia căzut în final, chiar și el victimă, i-a adus faima și numele sub care a rămas în istorie - Vlad Țepeș. Capul său a fost expus, în Instanbul înfipt într-o țeapă, ca o răzbunare, pentru cei 20.000 de vrăjmași turci presărați în calea sultanului Mehmed al II-lea atunci când acesta a atacat Țara Românească. Nu trebuie uitat că metodele de eliminare ale adversarilor puteau fi și mai sângeroase. Inchiziția din Spania, Olanda sau Italia ardea pe rug, în aceeași perioadă sute de mii de nevinovați pentru motive de cele mai multe ori imaginare. - Campania de defăimare a sa de către negustorii brașoveni care au fost la un moment dat atinși în interesele lor comerciale, de politica lui Vlad Țepeș. Asupra acestora a aplicat și metode de tortură specifice perioadei istorice mai ales după ce au încălcat legile sale protecționiste de comerț. Pentru a regla conturile cu aceștia a codus și câteva atacuri asupra cetăților sășești. - Cartea lui Bram Stoker, Dracula, nu se bazează în mod direct pe domnia lui Vlad Drăculea, ci este o ficțiune ce se petrece în Transilvania și Anglia secolului XIX. De pe urma succesului romanului, Transilvania este asociată personajului fictiv Dracula. Scriitorul a folosit și unele surse legate de aura de om crud, sângeros creată în jurul domnitorului de negustorii sași. A reușit pentru scurt timp să obțină independența Țării Românești, înfrângând o armata turcă aproape de 10 ori mai numeroasă decât a sa. Cere ajutor regelui Matei Corvin, după ce este trădat și alungat din Țara Românească de propriul său frate, Radu cel Frumos, aservit în totalitate turcilor. În schimb datorită unor uneltiri specifice de asemeni epocii, ajunge în închisoare de unde va ieși abia după 12 ani doar după ce se spune că a aceptat să se căsătorească cu sora lui Matei Corvin și să treacă la catolicism. Oricum e clar că tot creștin a rămas și continuând luptele cu turcii și în a treia domnie și-a găsit moartea pe câmpul de luptă. O descoperire arhelogică mai nouă sugerează că domnitorul ar fi reușit totuși să ajungă în Italia spre sfârșitul vieții unde s-ar afla și mormântul său. A avut relații oscilante cu un alt contemporan al său dușman sau prieten uneori, Ștefan cel Mare. Sursele pentru documentare articol: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Țepeș; http://www.e-scoala.ro/istorie/vlad.html; http://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Dracul 563 de ani
22.08.1820 Epureanu, Manolache I. Costache - jurist, deputat, prim-ministru, ministruCostache-Epureanu-Manolache2(22.08.1820, Bârlad – 7/19.09.1880, Schlangenbad im Narsau, Germania) Unionist. A început Dreptul la Iaşi, dar l-a terminat în Germania şi s-a specializat la Paris. A fost preşedintele tribunalului din Bârlad. Prieten cu Al. I. Cuza. Paşoptist. A fost: preşedintele Tribunalului de întăritură (1854), deputat în Divanul Ad-Hoc (1857) al Moldovei, membru al Comisiei Centrale pentru România Mică, prim-ministru (1870), ministru al Justiţiei (1872–1873), ministru al Lucrărilor Publice (1876), creatorul şi şeful Partidului Conservator (la care vor adera şi junimiştii lui Titu Maiorescu) şi al Clubului său. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 199 de ani
22.08.1892 Daimaca, Victor - profesor de matematică, astronomVictor-Daimaca2(22.08.1892, Turnu Severin – 20.05.1969, Bucureşti) Profesor de matematică. A absolvit Facultatea de Ştiinţe la Universitatea din Bucureşti ca elev al lui: Gheorghe Ţiţeica, D. Pompeiu, A. Davidoglu şi N. Coculescu. Profesor de matematică la Turnu Severin, apoi la un liceu din Bucureşti. Pasionat de astronomie, urmărea cu un binoclu Zeiss cerul nocturn. A descoperit o cometă care-i poartă numele (1943). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 127 de ani
22.08.1904 Anghel, Gheorghe D. - sculptorGheorghe-D-Anghel(22.08.1904, Turnu Severin – 7.04.1966, Bucureşti) Sculptor, elev al lui Paciurea. A studiat la Paris (1924–1937) cu Antoine Injalbert, fiind impresionat de Rodin, Bourdelle, Maillol. Printre lucrările sale figurează: bustul lui George Enescu de la Ateneu, bustul în bronz al lui Mihai Eminescu şi bustul lui Theodor Pallady. Lucrările sale pot fi văzute în muzeele din Bucureşti şi Sinaia şi în numeroase colecţii din ţară şi străinătate. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 115 de ani
22.08.1911 Conduraru (Kondurari), Vladimir - matematician, astronomConduraru-Vladimir(22.08.1911, Mândreştii Noi, Basarabia – 05.1990, Dnepropetrovsk, Ucraina) Matematician şi astronom. Familie plecată în Rusia după Primul Război Mondial. A absolvit Facultatea de Mecanică şi Matematică a Universităţii Lomonosov din Moscova. Elevul lui Gheorghii Nikolaevici Duboşin, Axenov, Grebennikov şi profesorul lui Gamarnik, Froiţkaia, Şinkarik. A fost profesor la Facultatea de Matematică a Universităţii Ekaterinoslav, Dnepropetrovsk, Ucraina, la Institutul de Ingineri Feroviari din acelaşi oraş, la Institutul Industrial din Novocerkask şi la Institutul Energetic din Ivanovo. În 1965 a fost invitat la Chişinău spre a consolida noua Academie de Ştiinţe, dar a refuzat. Contribuţii în problema: mişcării a doi elipsoizi sub acţiunea atracţiei newtoniene, mişcării de translaţie-rotaţie a sferoizilor, sateliţilor artificiali sub acţiunea atracţiei. Lucrări: A particular solution of the 3-body problem with specific symmetries, 1986; Some aspects of the problem of attraction of material bodies. The first International Congress of the Ukrainean Engineers in Mechanics, 1993, postum. Distins de două ori cu Ordinul sovietic Slava. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 108 de ani
22.08.1917 Piru, Alexandru - critic, istoric literar, academicianAlexandru-Piru2(22.08.1917, Bacău – 5.11.1993, Bucureşti) Critic şi istoric literar. A absolvit Facultatea de Litere la Bucureşti ca elev al lui G. Călinescu. Profesor de literatură la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Profesor la universităţile din Bucureşti şi Craiova. Senator în Parlamentul României în legislatura 1990–1994, plecat prin demisie în 1992. A scris o istorie a literaturii române, influenţată ca manieră de abordare de cea a lui G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până la 1830 (publicată în 1977), o Istorie a literaturii române (publicată postum în 1994) şi o foarte utilă Istorie a literaturii române vechi, considerată a doua ca valoare după cea interbelică a lui Nicolae Cartojan. Este şi autorul unei retrospective a deceniului literar cinci, intitulată Panorama deceniului literar românesc 1940–1950 (1968). Lucrări: Liviu Rebreanu, 1965; C. Negruzzi, 1966; Ion Eliade Rădulescu, 1971; Varia. Poezia română clasică. Studii şi comunicări, în colaborare cu G. Călinescu (1966); Analize şi sinteze critice (1973); Poezia românească contemporană (1975); Valori clasice (1978); Discursul critic (1987); Eminescu, azi (1993). A scris şi un roman, Cearta, 1969. În 2006 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 102 de ani
23.08.1884 Enescu, Ioan M. - medic, academicianIoan-M-Enescu(23.08.1884, Porceşti, azi Moldoveni, jud. Neamţ – 14.03.1972, Iaşi) Medic (cardiolog). A absolvit Medicina la Bucureşti. S-a specializat la Berlin şi Viena. Profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi. Este considerat unul dintre întemeietorii cardiologiei româneşti. Contribuţii în domeniul insuficienţei cardiace. Lucrări: Tensiunea arterială în insuficienţa aortică, 1923; Terapeutica medicală a bolilor interne, 1948; Nevroza cu predominanţa tulburărilor cardiace, 1958. Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale, membru al Academiei Române (1955), membru al Societăţii de Cardiologie din Paris. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 135 de ani
23.08.1907 Berza, Mihai - istoric, academicianMihai-Berza(23.08.1907, Tecuci – 5.10.1978, Bucureşti) Istoric. A absolvit Literele şi Filosofia la Iaşi şi s-a perfecţionat la Şcoala Română din Roma şi la École Pratique des Hautes Études din Paris. Profesor la Catedra de metodologie şi istoriografie, genealogie şi heraldică de la Şcoala de Arhivistică din Bucureşti, apoi profesor de istorie universală la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Director al Institutului de Studii Sud-Est Europene (1964–1978). Lucrări: Cultura moldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare (1964), Nicolas Iorga et les traditions du Sud-Est européen dans le domaine de la culture (1971), Activitatea istoriografică a lui Dimitrie Cantemir (1974). Membru corespondent al Academiei Române (1963). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 112 de ani
23.08.1914 Antochi, Iosif - pedagog, academician(23.08.1914, Pătrăuţi, jud. Suceava – 30.09.1997, Bonn) Pedagog. A studiat Literele la Universitatea din Cernăuţi şi Dreptul la Bucureşti, continuând cu doctoratul la Heidelberg, cu teza „Idealul educaţional în pedagogia românească“. A lucrat la Catedra de pedagogie a Institutului Agronomic din Bucureşti, apoi a fost profesor de pedagogie generală la Institutul de Învăţământ Superior din Piteşti. Profesor invitat la Bonn, Universitatea Renană, 1974, dată de la care rămâne în Germania. Lucrări: Istoria gândirii pedagogice universale, 1959; Istoria pedagogiei, 1961. A tradus din Tagore, J. J. Rousseau, Pestalozzi, Comenius. Membru al Asociaţiei Mondiale de Ştiinţa Educaţiei, membru de onoare al Academiei Române (1993). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 105 de ani
23.08.1924 Bitzan, Ion - pictorIoan-Bitzan(23.08.1924, Limanu, jud. Constanţa – 15.09.1997, Bucureşti) Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plastice la Bucureşti, unde a devenit profesor la Institut. A expus în: România, Italia, Brazilia, Franţa, Germania, Scoţia, Olanda, SUA, Irlanda, Japonia, Iugoslavia, Norvegia, Spania, Ungaria, Polonia. A reprezentat România la Bienalele de la Veneţia din 1964 şi 1997. Preţuit de Mihail Bahtin, semiotician, pentru modernitatea demersului său plastic. Distins cu: Premiul pentru Pictură Monumentală al UAP (1965), Ordinul Naţional pentru Cultură, clasa a II-a, 1968; Premiul Criticii de Artă al UAP, 1977. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 95 de ani
23.08.1924 Everac, Paul - dramaturgPaul-Everacnume la naştere Petre Constantinescu (23.08.1924, Arad – 18.10.2011, Bucureşti) Dramaturg. A absolvit Dreptul şi Filosofia la Bucureşti. A lucrat în diverse oraşe din provincie, până în 1956, când s-a stabilit la Bucureşti ca şef de protocol la Prezidiul Marii Adunări Naţionale. A debutat cu piesa Poarta (1959), despre colectivizarea agriculturii. A evoluat spre o dramaturgie în stil caragialesc, care sancţionează festivismul oficial şi lozincard: Câteva halbe cu rom, 1964; Simple coincidenţe, 1966; Zestrea, 1973, Premiul Academiei; Un fluture pe lampă, 1974; A cincea lebădă, 1978, Premiul Uniunii Scriitorilor; Un pahar cu sifon, 1979; Salonul, 1981; Havuzul, 1982; Cartea lui Ioviţă, 1983; Uşile împărăteşti, 1987; La marginea lumii, 1992; Lichidarea, 2003. A publicat şi proză satirică: Don Juan din Grădina Icoanei, 1968, Premiul Uniunii Scriitorilor; fabule, parafraze mitologice: Poeme discursive, 1972; Aventura umană, 1989; Reacţionarul • Eseu moral-politic, 1992; Piese ale tranziţiei, 1993. După 1989 a fost director general al Televiziunii Române şi director al Casei Iorga (Centrul Cultural de la Veneţia). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 95 de ani
23.08.1928 Gochberg, Izrael (Israel) - matematicianIzrael-Gochberg(n. 23.08.1928, Kirghizia - d. 12.10.2009) Matematician. Evreu ca etnie. A absolvit colegiul în oraşul Frunze (fost Bişkek, redevenit Bişkek după 1989) şi Facultatea de Matematică a Universităţii din Chişinău. Specializare la universităţile din Leningrad şi Moscova. Elev al lui Mark Krein. A fost profesor la Universitatea din Bălţi, apoi şef al Catedrei de analiză matematică la Institutul de Matematică şi Informatică al Academiei de Ştiinţe din Chişinău. Este fondatorul analizei matematice ca disciplină în Moldova. A emigrat în Israel în 1974 şi a fost profesor la Universitatea din Tel Aviv, apoi cercetător la Institutul Weizmann din Rehovot. Profesor invitat în Canada şi SUA. Contribuţii în domeniul ecuaţiilor integrale şi teoriei operatorilor. Lucrări: Classes of Linear Operators, 1991; Basic Operator Theory, 2001; Orthogonal Systems and Convolution Operators, 2002; Indefinite Linear Algebra and Applications, 2005; Interpolation, Schur Functions And Moment Problems, 2006; Operator Algebras, Operator Theory and Applications, 2008; A State Space Approach to Canonical Factorization With Applications, 2009. Laureat al Premiului Humbodt (1992). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 91 de ani
23.08.1948 Pleşu, Andrei - eseist(23.08.1948, Bucureşti) Eseist. A absolvit Filosofia la Universitatea din Bucureşti. De două ori bursier Humboldt (1982, 1992) pentru specializare la Bonn şi Heidelberg. Discipol, ca şi Gabriel Liiceanu, al lui Constantin Noica (la Păltiniş). Cercetător la Institutul de Artă (până în 1989), ministru al Culturii (1990–1991) şi de Externe (1997–1999), membru al Consiliului Naţional de Studiere a Documentelor fostei Securităţi (2000–2004), consilier prezidenţial (2005), consilier la Institutul Cultural Român. A înfiinţat revista Dilema, azi Dilema veche. Membru fondator al Societăţii Noua Europă (2000). Lucrări: Călătorie în lumea formelor, 1974; Pitoresc şi melancolie, 1980; Francesco Guardi, 1981; Ochiul şi lucrurile, 1986; Minima moralia, 1988; Dialoguri de seară, 1991; Jurnalul de la Tescani, 1993; Limba păsărilor, 1994; Chipuri şi măşti ale tranziţiei, 1996; Despre îngeri, 2003; Obscenitate publică, 2004; Comédii la Porţile Orientului, 2005; Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri, 2006; Sensuri metafizice ale crucii, 2007 (în colaborare); Note, stări (1968–2009), 2011; Despre frumuseţea uitată a vieţii (2011). Premii, titluri: Premiul pentru Critică al Uniunii Artiştilor Plastici, 1980; Premiul Grupului pentru Dialog Social, 1990; Premiul pentru Critică al Uniunii Scriitorilor, 1996; Légion d’Honneur în grad de Comandor, 1999. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 71 de ani
24.08.1828 Chiţu, Gheorghe - om politic(24.08.1828, Oboga, jud. Olt – 28.10.1897, Mirila, jud. Olt) Om politic. A absolvit Dreptul la Viena. A participat la revoluţia de la 1848 în Țara Românească. Deputat şi senator de Craiova după Mica Unire, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, ministru de Finanţe, de Justiţie şi de Interne. A fondat Şcoala Comercială din Craiova. A tradus din literatura franceză. Preşedinte al Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român. Membru al Academiei Române (1879) şi preşedinte al secţiunii ei literare (1886–1888). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 191 de ani
24.08.1865 Hohenzollern, Ferdinand I - rege al României, academicianregele-Ferdinandnume la naştere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen (24.08.1865, Sigmaringen – 20.07.1927, Sinaia) Rege al României (din 1914 până la moartea sa). A devenit moştenitor al tronului după unchiul său fără copii, regele Carol I, în noiembrie 1888, după renunţarea tatălui şi fratelui său mai mare (primul născut). După o idilă cu poeta Elena Văcărescu, domnişoara de onoare a reginei Elisabeta, relaţie întreruptă la intervenţia Consiliului de Coroană, care a reamintit principelui că nici un membru al familiei regale nu se poate căsători decât cu principese de origine străină, Ferdinand s-a însurat, la 10 ianuarie 1893, cu Maria de Edinburgh, care era nepoata reginei Victoria a Marii Britanii şi a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Împreună au avut 6 copii, cel mai mare, botezat Carol, urmând să devină regele Carol al II-lea al României. Ferdinand a hotărât, împreună cu Consiliul de Coroană din 14/27 august 1916, intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei, împotriva Germaniei şi Austro-Ungariei, realizând astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului României Mari. În cursul anului 1918, anul de naştere al României Mari, Ferdinand s-a întors triumfal la Bucureşti, în fruntea armatei sale eroice, trecând pe sub Arcul de Triumf, întâmpinat fiind de populaţia entuziastă. Ferdinand a fost încoronat rege printr-o ceremonie spectaculoasă, în ziua de 15 octombrie 1922, la Alba Iulia. Viaţa politică internă în timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Naţional Liberal condus de fraţii Ion şi Vintilă Brătianu. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 154 de ani
24.08.1884 Cancicov, Mircea C. - economist, om politic, academicianMircea-Cancicov(24.08.1884, Bacău – 1959, Râmnicu Sărat) Economist şi om politic. Soţ al Georgetei C. A absolvit Dreptul la Bucureşti (1905). Deputat liberal în Parlamentul României, ministru de Finanţe şi al Economiei Naţionale în perioada interbelică, fapt ce-i permite să susţină multiple acţiuni de modernizare a oraşului Bacău, între acestea fiind parcul Cancicov din centrul oraşului. Desemnat, alături de Istrate Micescu, Armand Călinescu, Constantin Argetoianu, Gheorghe Tătărescu, să elaboreze o nouă Constituţie. Subsecretar de stat la Agricultură şi Domenii, ministru de Finanţe, ministru al Economiei, ministru ad interim la Justiţie şi la Comerţ Exterior. Arestat în 1944, a murit la penitenciar. Membru de onoare al Academiei Române (1937), exclus în 1948, repus în drepturi în 1990. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 135 de ani
24.08.1885 Gheorghiu, Ion S. - inginer, academicianIon-S-Gheorghiu(24.08.1885, Bacău – 6.11.1968, Bucureşti) Inginer. A absolvit Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele la Bucureşti. S-a specializat la Paris şi Berlin. A fost inginerul pentru instalaţii elecrice al portului Constanţa, şeful Serviciului electrificare la Direcţia Generală a CFR. Director al Institutului de Energetică al Academiei Române. S-a ocupat de maşini electrice, electrificarea căilor ferate. Lucrări: Probleme de maşini electrice, 3 vol., 1960–1966; Maşini electrice, 4 vol., 1968–1972. Membru al Academiei Române (1952), vicepreşedinte al ei (1959–1963), preşedinte al secţiei de Ştiinţe Tehnice (1959–1963). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 134 de ani
24.08.1900 Buşniţă, Teodor - hidrobiolog, ihtiolog, histolog, academicianBusnita-Teodor2(11/24.08.1900, Chişinău – 22.08.1977, Bucureşti) Hidrobiolog, ihtiolog şi histolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Naturale şi Academia Agricolă din Cluj. A lucrat la Catedra de zoologie a Universităţii din Cluj, apoi la Laboratorul de morfologie animală al Universităţii din Bucureşti. Director adjunct la Institutul de Biologie al Academiei Române. Contribuţii în domeniul anatomiei şi histologiei peştilor. A creat specii de crap pentru crescătorii. Lucrări: Bogăţia piscicolă; Atlasul peştilor din apele RPR; Limnologia sectorului românesc al Dunării; Monografia zonei Porţilor de Fier. Membru corespondent al Academiei Române (1955). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 119 de ani
24.08.1902 Bercovici, Martin - inginer, academicianMartin-Bercovici(24.08.1902, Bârlad – 19.01.1971, Bucureşti) Inginer (reţele şi sisteme electrice). A absolvit Politehnica la Bucureşti. A fost inginer la Societatea de Gaz şi Electricitate. Profesor la Politehnica din Bucureşti din 1948, director al Institutului de Studii şi Proiectări Energetice. A fost unul dintre pionierii planului de electrificare a României (inclusiv amenajarea Dunării şi a Porţilor de Fier). Contribuţii în domeniul cercetărilor electroenergetice. Lucrări: Măsuri de protecţie în instalaţiile electrice de joasă tensiune împotriva pericolului atingerilor indirecte, 1933; Influenţa reţelei asupra puterii de rupere a întrerupătoarelor la deconectarea scurtcircuitelor trifazate (1967); Reţele electrice, 2 vol., 1974, 1981. Membru titular al Academiei Române (1963). Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 117 de ani
24.08.1942 Bănică, Constantin - matematician, academician(24.08.1942, Chişinău – 25.12.1991, Sinaia) Matematician. A absolvit Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti. Cercetător ştiinţific la Institutul de Matematică al Academiei Române, profesor invitat la Bayreuth, Göttingen, München, Nancy, Pisa, Strasbourg. Contribuţii în domeniul geometriei complexe şi al funcţiilor analitice de mai multe variabile complexe. Lucrări: Teoreme de dualitate pe varietăţi Stein şi cosmologie cu suport compact; Metode algebrice în teoria globală a spaţiilor complexe; Conceptul formal al unui spaţiu analitic de-a lungul unui subspaţiu cu teorema de comparaţie. Membru corespondent al Academiei Române, 1991. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 77 de ani
24.08.1948 Bejan, Adrian - inginer, academician(24.08.1948, Galaţi) Inginer. A absolvit Massachusetts Institute of Technology. Este profesor de inginerie mecanică la Universitatea Duke din Carolina de Nord. A emis teoria constructală care se referă la optimizarea unui sistem de răcire a compartimentului electronic al computerelor, ocazie cu care a descoperit că forma curenţilor interni seamănă cu un arbore cu ramificaţii complexe, din ce în ce mai fine. Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 71 de ani
25.08.1889 Dumitrache, Ioan - general de divizieDumitrache-Ioan3(25.08.1889, Ciorăşti, Rm. Sărat – 6.03.1977, Braşov) General de divizie. A absolvit Şcoala Superioară de Război şi a comandat Brigada a II-a de Munte din cadrul Armatei III. Rănit în timpul luptelor din Primul Război Mondial. A luptat în al Doilea Război Mondial în Bucovina de Nord, la Bug şi în bătălia Mării de Azov. În 1942 a luptat în Crimeea (peninsula Taman) şi la Rostov pe Don. În 1944 a fost mutat la comanda Corpului de Munte aflat la frontiera cu Ungaria şi a apărat diverse poziţii din Transilvania. A primit Ordinul Mihai Viteazul cu spade clasa a III-a. În 1947 a fost promovat general de corp de armată şi trecut în rezervă. A fost arestat în 1949 şi eliberat în 1950. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă, An apariție 2011 130 de ani
25.08.1936 Papaiani, Sebastian - actor de film și teatruPapaiani(n. 25.08.1936, Pitești - d. 27.09.2016, București) Actor român, de etnie grecească. Copilăria și-a petrecut-o, după cum declară actorul, ,,într-o lume modestă, într-un cartier paralel cu Costache Negri, unde era plin de romi, dar romi cu care puteai să fii prieten...”. Tatăl său, Alecu Papaiani, era grec de origine, Papayannis fiind proprietarul unei curți, undeva în mărginimea Piteștiului în care erau apartamente de două cămăruțe, închiriate de coșari, geambași, lustragii, etc. Alături de prietenii lui era fascinat de circul ce venea în cartier și de filmele ce rulau în acei ani, iar John Wayne și Johnny Weissmuller erau preferații lui. La 17 ani se angajează contabil la un oficiu farmaceutic, joacă teatru de amatori, îndrumat de fosta Miss România 1936, Crina Cojocaru, care îl determină să treacă peste multe obstacole și să devină actor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, promoția 1960 și în 1963 debutează în comedia regizorului Geo Saizescu ,,Un surâs în plină vară", unde alături de tânăra și frumoasa actriță Florina Luican, se face remarcat atât de critici cât și de public. Filmează an de an, atât în drame cât și în comedii și rămâne pentru totdeauna de neegalat în memoria cinefililor în rolurile: Plutonier Căpșună din B.D, Alecu din ,,Astă seară dansăm în familie”, Păcală, Pompei din ,,Toamna bobocilor” şi mai ales Ieremia din ,,Toate pânzele sus”. A fost distribuit în producţii precum: „Dimineţile unui băiat cuminte”, „Brigada Diverse intră în acţiune”, „Brigada Diverse în alertă!”, „B.D. la munte şi la mare”, „Cu mâinile curate”, „Ciprian Porumbescu”, „Fraţii Jderi”, „Păcală”, „Toamna bobocilor”, „Roşcovanul”, „Toate pânzele sus”, „Iarna bobocilor”, „Nea Mărin miliardar”, „Secretul lui Bachus”, „Liceenii” şi „Păcală se întoarce”. A putut fi admirat şi în unele seriale de televiziune, printre care: „Numai iubirea”, „Lacrimi de iubire”, „Daria, iubirea mea” şi „Nimeni nu-i perfect”. A fost căsătorit cu actriţa Eugenia Giurgiu Papaiani cu care are un fiu Sebastian (Basti), dar când acesta avea 5 ani actorul a lăsat familia şi scena Teatrului Radu Stanca din Sibiu pentru a juca alături de mari actori ai teatrelor bucureştene. Sursele de documentare pentru articol: http://www.cinemagia.ro/actori/sebastian-papaiani-2414/; http://www.gandul.info/magazin/video-actorul-sebastian-papaiani-implineste-77-de-ani-11270767 83 de ani


Weather
at Bucharest
How
Ultimele date : Clear
Detalii : cer senin
Temperatura : 25 0C
Presiunea atmosferică : 1.021 bari
Umiditatea : 57 %
Viteza vântului : 3 m/s
Răsăritul la : 06:29:44
Apusul la : 20:06:20
Informații de la ora : 00:01:01

JosSus


© Calendare românești | 2019 | All Rights Reserved | This Week | prezentare oferită de: Corina & Bogdan Simeanu



Folosim și cookies din motivele menționate pe pagina -> Politica de confidențialitate X