Calendare romanesti
Calendare romanesti

Index


Căutați în calendare




TitlulDescrierea
16.11.1364 Basarab, Nicolae Alexandru - domnitorNicolae-Alexandru-Basarab(? – 16.11.1364, Curtea de Argeş) Domn al Ţării Româneşti (asociat la domnie cu tatăl său din 1350, domn 1352–1364). Fiu al lui Basarab I. În timpul domniei sale ţara a devenit ortodoxă şi i s-a recunoscut Mitropolia Ungrovlahiei (patriarh a fost Iachint, de la Vicina, recunoscut pentru spiritul său ecumenic) de către Calist I, patriarhul ecumenic de la Constantinopol, iar domnul a trecut la ortodoxie, luându-şi numele de Nicolae (1359). A avut cinci copii, din două căsătorii, între care trei fii – doi au domnit: Vladislav (Vlaicu, cel care i-a urmat la tron) şi Radu. A fost primul domn român care a sprijinit mănăstirile de la Athos. A reuşit să păstreze independenţa ţării faţă de coroana maghiară şi a sprijinit comerţul cu Transilvania prin Ţara Bârsei. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă
23.09.1386 Basarab, Dan I - domnitor(1354 – 23.09.1386, Bulgaria) Domn al Ţării Româneşti (1384–1386). Fiu al lui Radu I şi frate vitreg cu Mircea cel Bătrân. Fondator al dinastiei Dăneştilor. A vrut să obţină independenţa ţării eliberând-o de suzeranitatea maghiară şi intervenind în luptele dintre bulgari şi sârbi (l-a ajutat pe unchiul său Stracimir). A bătut monedă proprie: ducatul, cu subdiviziune banul. A fost urmat la tron de Mircea cel Bătrân. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă
31.01.1418 Basarab, Mircea cel Bătrân - domnitorMircea-cel-Batran(1355 – 31.01.1418, Argeş) Domn al Ţării Româneşti. Fiu al lui Radu Mircea şi tată al lui Mihail şi Vlad Dracul. Capitala ţării era la Argeş, iar fiul lui, Mihail, asociat la domnie, o avea la Târgovişte. Administraţia ţării şi sistemul de impozitare erau centralizate, astfel încât a făcut o armată suficient de puternică spre a apăra Ţara Românească de polonezi şi otomani, ba chiar a extins-o, ajungând până la mare (a luat Dârstorul de la turci) şi a construit prima flotă din istoria românilor, iar navele, numite pânzare, erau făcute după modelul velierelor greceşti. Mitropolitul ţării a primit titlul de „exarh al plaiurilor“, având dreptul să păstorească şi ortodocşii din Transilvania. A avut ca feude ducatele de Amlaş şi Făgăraş din Transilvania şi banatul Severinului. S-a aliat cu Sigismund de Luxemburg (regele Ungariei, cel care a iniţiat ordinul european al Dragonului, de luptă a creştinătăţii contra islamului, fiind primul membru al Ordinului Dragonului din Ţara Românească – ultimul a fost Constantin Brâncoveanu) şi cu Petru Muşat al Moldovei (apoi l-a impus acolo domn pe Alexandru cel Bun), contra otomanilor. A bătut monedă (ducaţi din argint, subdiviziune banul) inscripţionată cu litere latine şi înfăţişându-se în costum de cavaler cruciat, ca şi regii din restul Europei. A sprijinit în lupta antiotomană popoarele din sudul Dunării. Înfrânt de Timur Lenk la Ankara în 1402, Baiazid I e confruntat cu atacurile altor pretendenţi la tron, unii susţinuţi de domnul muntean. În timpul domniei lui Ţara Românească a ajuns la întinderea teritorială maximă din Evul Mediu: de la Olt în nord, la Dunăre în sud şi de la Porţile de Fier în vest până la Marea Neagră în est. Este îngropat la ctitoria sa de pe Olt, mănăstirea Cozia. Academia Navală din Constanţa îi poartă numele. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă
01.06.1432 Basarab, Dan al II-lea - domnitor(? – 1.06.1432, Târgovişte) Domn al Ţării Româneşti (1420–1421, 1421–1423, 1423–1424, 1426–1427, 1427–1431). Era din ramura Basarabilor care au dat dinastia Dăneştilor. Şi-a pierdut tronul după bătălia de la fortăreaţa Golubać, în sudul Dunării, 1431. Deşi încheiase un tratat de pace, în anul următor au năvălit otomanii, l-au ucis şi l-au pus domn pe nepotul său, fiul lui Mircea cel Bătrân, Alexandru I Aldea. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă
23.02.1443 Huniade, Matei Corvin - regeMatei-Corvinprenume la naştere Matthias, porecla Corvinus,în latină; Hunyadi Mátyás,în maghiară (23.02.1443, Cluj – 6.04.1490, Viena) Rege maghiar. Al doilea fiu al lui Iancu de Hunedoara (în maghiară Hunyadi János) şi al Elisabetei Morysinai, primul fiind ucis de oligarhia maghiară (rege Ladislau Postumul) spre a nu accede la putere, al doilea, copil, aruncat în închisoare. Mama sa a strâns oştile lui Iancu de Hunedoara şi l-a înfrânt, pe Dunăre, pe Ladislau Postumul, şi-a răscumpărat fiul (de la Praga) şi l-a impus rege. Avea 18 ani şi a domnit 32 de ani, fiind otrăvit de medicul personal. A fost instruit în italiană, în spiritul Renaşterii. Avea o bibliotecă de 5000 de incunabule (Bibliotheca Corviniana). Vorbea maghiara, româna, italiana, croata, latina şi mai târziu germana, ceha, slovaca, precum şi alte limbi slave. A ordonat întemniţarea domnului Munteniei Vlad al III-lea (Ţepeş), când acesta, urmărit de armata otomană, i-a cerut ajutorul. Dar tot el l-a ajutat pe Vlad să recucerească tronul Valahiei de la Laiotă Basarab. Ulterior, după ce Ştefan cel Mare, domn al Moldovei, a încheiat pacea cu regele Cazimir al Poloniei, Matei l-a atacat pe Ştefan, dar a fost înfrânt în lupta de la Baia. A domnit asupra Moraviei, Sileziei, Luzaţiei (Lausitz) (toate trei 1468/1469/1479–1490) şi Austriei Inferioare (1477/1485–1491). A sperat să controleze voevodatele româneşti şi să reunescă, sub sceptrul său, întregul spaţiu al fostei Dacii. Pe stema sa, ca şi a tatălui său, în poziţie centrală, se a a corbul, simbol latin, o recunoaştere a originilor sale româneşti. De altfel, singurele danii pe care Constantin Brâncoveanu le-a făcut două veacuri mai târziu în Transilvania au fost pentru Hunedoara. Sursă text: Enciclopedia identității românești Personalităţi de Ecaterina Ţarălungă