Sus

Noiembrie

Argumente pentru pace” din luna noiembrie

Și în această lună istoria s-a repetat uneori și sunt coincidențe care par să confirme acest lucru… Le puteți descoperi și în cele ce urmează…

O victorie și pacea care a urmat au reprezentat actul de naştere pentru Ţara Românească.

📝 În 9.11.1330 a avut loc bătălia de la Posada, o strălucită victorie împotriva regelui Ungariei, Carol Robert d’Anjou, a voievodului Basarab I, după ce Basarab I a refuzat plata tributului și vasalitatea. În septembrie 1330, regele ungar pornește o campanie de pedepsire a domnitorului român și de readucere a teritoriilor de la sud de Carpaţi la ascultare faţă de Coroana Ungariei. Basarab I a reușit să dobândească independenţa Ţării Româneşti, izbânda domnitorului fiind consemnată în numeroase documente ale vremii, inclusiv într-o faimoasă cronică pictată vieneză.

Dorința de revanșă era și una dintre cauzele păstrării neînțelegerilor. Astfel…

📝 În 20.11.1354 un nou conflict era deschis între Ludovic I al Ungariei si Alexandru Nicolae Basarab, domnitorul Țării Româneşti. Ludovic contesta dreptul de domnie al lui Alexandru Nicolae.

…………………………………………………………………………………………..

“Semințele discordiei” și ale “luptelor seculare” se stingeau abia în secolul XX, într-o lume mult mai civilizată decât cea medievală. Astfel:

📝 În 6.11.1947 Tătărescu a condus delegaţia României la Conferinţa de pace de la Paris (1946 – 1947), punându-şi semnătura pe tratatul internaţional care consfinţea reîntregirea parţială a ţării noastre prin reprimirea nord-vestului Transilvaniei.

📝 Iar în 23-25.11.1947, la sfârşitul vizitei pe care a întreprins-o la Bucureşti, prim-ministrul ungar, Dinnyes Lajos, afirmă că Ungaria nu recunoaşte şi nu tolerează niciun revizionism. “Problema litigioasă dintre cele două ţări – menţionează prim-ministrul – este considerată rezolvată. Opinia publică ungară este recunoscătoare guvernului României pentru drepturile naţionale, cetăţeneşti acordate maghiarilor din Transilvania“.

Alte evenimente confirmă triumful dorinței de independență și revenire la unitate asupra celei opuse de posesie tributară a imperiilor din această parte a Europei… Marile puteri acceptă noua tendință și confirmă diplomatic noua stare de lucruri câștigată pe câmpul de luptă de noile state.

📝 Pacea de la Zsitvatorok (Slovacia), încheiată la 11.11.1606 între imperiile austriac și otoman, a deschis calea reinstaurării treptate a puterii otomane asupra celor trei ţări române, tendinţă care se impune în cel de-al doilea deceniu al secolului al XVII-lea. Tratatul a fost semnat de sultanul Ahmed I și Matia, arhiduce al Austriei, în ciuda opoziției puternice din partea împăratului Rudolf al II-lea, fratele lui Matthias.

📝 În 28.10.1699, la Şelimbăr, Mihai Viteazul înfrângea oastea condusă de Andrei Bathory. Domnul Ţării Româneşti intra în Alba Iulia la 1 noiembrie și realiza “de facto” prima unire a două țări românești sub conducerea unui voievod român.

📝 În 22.11.1806 începe un nou război ruso-turc desfăşurat pe teritoriul Moldovei şi Ţării Româneşti. Invocând încălcarea hatişerifului din 1802, Rusia declară război Imperiului Otoman. Trupele ruse trec în Moldova şi ocupă oraşul Iaşi, la 29.11.1806. Poarta, care încercase să evite conflictul anunţând mazilirea, declară la rândul ei război Rusiei. Conflictul se va încheia prin Pacea de la Bucureşti din 28.05.1812, în urma căreia Basarabia era cedată Rusiei.

📝 În 22.11. S.V. / 4.12. S.N. 1859 se recunoștea Unirea principatelor, în cadrul conferinței de la Istanbul de către marile puteri, cu excepția Austriei și Imperiului Otoman.

📝 După o ultimă încercare nereușită de a sparge încercuirea în dimineaţa zilei de 28.11.1877, turcii asediați la Plevna au fost nevoiţi să depună armele. Rănit, Osman Paşa, unul dintre cei mai competenți generali ai perioadei, s-a predat colonelului român Grigore Cerchez, adresându-i-se cu cuvintele: “Capitulez cu armata mea, predându-mă în mâinile junei şi bravei armate române.” Mihail Cristodulo Cerchez a refuzat să primească sabia marelui adversar, neavând autorizarea domnitorului în acest sens. Posibil că una dintre cauzele neștiute a fost faptul că nu existau comunicații rapide la distanță, cum avem noi parte astăzi… În aceste condiții, sabia a fost preluată de generalul rus, Ganetki, căruia țarul i-a conferit ulterior titlul de feldmareșal și pentru această împlinire, titlu inexistent până atunci în armata rusă. La rândul său, domnitorul Carol i-a conferit colonelului Cerchez decorația “Steaua României”, în rang de ofițer, precum și “Virtutea Militară, de aur”. Astfel s-a încheiat cea mai importantă, dar și ultima mare confruntare din Războiul de Independență. Pentru un timp Osman Pașa a fost găzduit cu respect într-unul din hotelurile bucureștene ale vremii.

📝 În 5.11.1880 printr-o notificare, și S.U.A recunoaşte independenţa României obținută în 1877. Sergiu Voinescu, reprezentant diplomatic în misiune specială, este primit în audienţă de către secretarul de stat al S.U.A., William M. Evarts, și i se notifică independenţa de stat a României.

📝 În 28.11.1918 S.N. are loc Unirea Bucovinei cu România. Congresul general al Bucovinei adoptă, la Cernăuţi, o moţiune privind “Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”. Actul unirii Bucovinei cu România era consfințit apoi de regele Ferdinand I și de parlamentul român.

România modernă devine parte activă în toate organismele internaționale. În noiembrie se confirmă mai multe participări.

📝 În 18.11.1978 România intra, ca membru deplin, în Biroul “Grupului celor 77” din cadrul UNESCO.

📝 În 17.11.2000 România a ratificat Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind combaterea celor mai grave forme de muncă a copiilor, devenind astfel prima ţară din Europa Centrală şi de Est în care s-a introdus Programul internaţional pentru eliminarea muncii copilului.

📝 În 21.11. 2002 – la Praga, România este invitată să intre în N.A.T.O.

Perioadele de stabilitate specifice mai ales ultimelor două secole dau naștere la tradiții noi, vizibile și în noiembrie…

Devine o tradiție apariția de noi mari reviste…

📝 În 1.11.1835 apare la Bucureşti, lunar, Gazeta Teatrului Naţional, prima revistă de teatru.

📝 În 4.11.1851 apare la Paris revista Republica Română, gazetă politică şi literară, editată de C.A. Rosetti la Paris, cu concursul fraţilor Dumitru şi Ion C. Brătianu şi al lui Cezar Bolliac. Publicaţia milita pentru Unirea Principatelor.

📝 În 12.11.1861 la Bucureşti apare gazeta politică, economică literară şi comercială, “Ţăranul român. Publicaţie progresistă, cu apariţie săptămânală…” are ca redactor şef pe Ion Ionescu de la Brad. Cu unele întreruperi, a apărut până la 17.03.1863.

📝 În 3.11.1863 a apărut, la București, prima revistă umoristică editată de B.P. Hasdeu, “Aghiuță”.

📝 În 24.11.1877 Eminescu începea colaborarea la “Timpul” – primul articol publicat se intitula “Bălcescu şi urmaşii lui”.

📝 În 10.11.1928 a apărut la București “Kalende. Revistă lunară, literară și științifică” sub conducerea lui Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu ș.a.; revista a văzut pentru ultima dată tiparul în luna martie 1929.

Sunt celebre debuturile din noiembrie, adevărate “revoluții” pentru teatrul românesc.

📝 În 12.11.1877 Caragiale citea “O noapte furtunoasă”, la banchetul Junimii, oferit de Titu Maiorescu. Despre lectura piesei, făcută de însuşi Caragiale, Iacob Negruzzi îşi amintea: “În casa mea el ceti întâi şi-ntâi O noapte furtunoasă, faimoasa comedie care a făcut o revoluţie în teatrul românesc… Vocea sa cam răguşită ce se potrivea de minune cu personajele din mahalalele Bucureştilor, jargoul special al acestora toate acestea împreunate cu meşteşugita alcătuire a piesei încântară pe membrii societăţii literare din Iaşi. Într-o unire, toţi îşi exprimară părerea că s-a ivit, în sfârşit, în literatura română un autor dramatic original”.

📝 În 13.11.1884 avea loc premiera piesei “O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale. Spectacolul s-a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, având următoarea distribuţie: C. Nottara – Tipătescu; I. Panu – Dandanache; I. Petrescu – Trahanache; Aristizza Romanescu – Zoe. În călătoria la Iaşi, Caragiale a fost însoţit de scriitorul Delavrancea care, într-un reportaj ulterior, relata: “Nu am văzut niciodată autor care să intre mai mult în tiparele ce a creat, care să joace mai bine rolurile ce a scris pentru alţii”.

📝 În 26.11.1909 se joacă premiera piesei “Viforul”, de Barbu Ştefănescu Delavrancea. Piesa se joacă la Teatrul Naţional din Bucureşti, iar în anul 1910 apare în volum. Referindu-se la această piesă, Liviu Rebreanu spunea că este “cea mai teatrală din toate lucrările dramatice ale autorului. Poate şi cea mai dramatică, în înţelesul scenic al cuvântului”.

Sursele articolului se pot vizualiza pe pagina Bibliografie

Vă invit să navigați și pe Calendare românești,
Corina Simeanu

Traduceți »
WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien